Mihai Apopii, achitat definitiv: lucrurile care trebuie spuse după ani de acuzații publice

Ne bucurăm sincer pentru cei care nu știu ce înseamnă să fii anchetat sau trimis în judecată nevinovat. Doar stresul din momentul în care primești acasă citația de la Parchet să te prezinți la audieri, știind că nu ai făcut nimic, este unul care îți dă zilnic stări de vomă. Dacă ți se prezintă și niște acuzații privind fapte pe care știi că nu le-ai comis, nu doar psihicul îți este afectat, ci și fizic tot organismul îți este dat peste cap.
Urmează presiunea imposibil de descris în cuvinte din partea societății, privirile apropiaților, ale familiei, iar în jurul tău încep să se învârtă vulturii care abia așteaptă să profite de situația grea în care te afli.
Dacă ești un luptător, treci peste toate acestea, dar rămâi cu răni foarte adânci și cu cicatrici. Dacă nu ești obișnuit cu lupta, îți distrugi sănătatea, familia și viața. Dacă ești prea slab, cedezi de tot, în cel mai bun caz psihic, iar în cel mai rău caz ajungi între patru scânduri. Și au fost foarte multe cazuri…
De asta este foarte important ceea ce vă spunem în continuare.
Cazul despre care vorbim astăzi este cel în care Mihai Apopii, președintele Camerei de Comerț și Industrie Neamț, a ajuns, alături de fostul primar al municipiului Piatra-Neamț, Dragoș Chitic, într-un dosar privind schimbul de terenuri dintre municipalitate și omul de afaceri. Ani la rând, Mihai Apopii a fost prezentat public drept inculpat într-un dosar de corupție, fiind acuzat de complicitate la abuz în serviciu. La final însă, prin decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta a fost achitat. Despre această diferență uriașă dintre zgomotul acuzațiilor și discreția cu care a fost tratată achitarea definitivă este acest editorial.
După ani în care acuzațiile au fost rostogolite public, verdictul definitiv al Înaltei Curți trebuie spus la fel de clar: Mihai Apopii a fost achitat. Iar apelul DNA a fost respins ca nefondat.
Există în România o nedreptate care se repetă aproape mecanic: acuzațiile sunt publicate cu litere mari, iar achitările sunt tratate ca simple note de subsol. Când apare un dosar, o parte a presei sare imediat la condamnarea publică. Când, după ani de proces, instanța supremă stabilește că acuzația nu rezistă, liniștea devine apăsătoare.
Cazul Mihai Apopii este un asemenea caz. Un om cunoscut în mediul economic din Neamț, președinte al Camerei de Comerț și Industrie Neamț, antreprenor și reprezentant al mediului privat, a fost ani de zile legat public de un dosar prezentat apăsat ca dosar de corupție. S-a vorbit mult despre acuzații. S-a vorbit prea puțin despre finalul dosarului.
Iar finalul trebuie spus limpede.
Documentul Înaltei Curți de Casație și Justiție poartă antetul: „ROMÂNIA – ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – SECȚIA PENALĂ”. Este vorba despre „Decizie nr. 183/A”, în „Dosar nr. 62/32/2018”.
Așadar, nu vorbim despre zvonuri, impresii sau interpretări. Vorbim despre hotărârea instanței supreme.
În actul judiciar se arată că pe rol se afla „soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău”, privind mai mulți inculpați, printre care „Chitic Dragoș Victor” și „Apopii Mihai”.
Acesta este contextul. Acesta este dosarul care a măcinat ani de zile vieți, reputații, familii și sănătate. Un dosar care, în spațiul public, a fost asociat cu formule grele: abuz în serviciu, complicitate, prejudiciu, schimb de terenuri, corupție. Cuvinte care, odată lipite de un om, nu mai dispar ușor.
Dar partea esențială a hotărârii vine mai departe. Înalta Curte consemnează:
„În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală achită pe inculpatul Apopii Mihai”.
Aceasta este fraza centrală. Nu opinie. Nu apărare de presă. Nu pledoarie. Ci hotărâre judecătorească.
Mai mult, actul precizează că achitarea privește acuzația formulată „sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu”. Cu alte cuvinte, exact acuzația care a fost rostogolită ani de zile în spațiul public a fost înlăturată prin decizia definitivă a Înaltei Curți.
Iar motivul juridic este esențial. Trimiterea la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală înseamnă că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală. Nu este o simplă chestiune de procedură. Nu este o scăpare tehnică. Nu este o achitare „pe formă”. Este o concluzie de fond juridic: acuzația penală nu se susține în dreptul penal.
La fel de important este și pasajul în care instanța supremă consemnează:
„Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău împotriva aceleiași sentințe.”
Această frază spune enorm. DNA a făcut apel. Înalta Curte l-a analizat. Și l-a respins „ca nefondat”.
În același document se mai arată:
„În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cursul urmăririi penale și în primă instanță cu privire la inculpați rămân în sarcina statului.”
Și această formulare contează. Pentru că arată că, după ani de urmărire penală, judecată, apeluri, presiune și expunere publică, statul rămâne cu cheltuielile, iar oamenii rămân cu urmele.
Aici este marea problemă morală. Acuzația a avut forță publică. A produs titluri, comentarii, suspiciuni, etichete. A afectat imaginea lui Mihai Apopii, a afectat familia, viața personală, sănătatea și liniștea unui om care, până atunci, era cunoscut mai ales prin activitatea sa economică și instituțională. A afectat și viața fostului primar Dragoș Chitic, pentru care dosarul a devenit o povară publică și politică enormă.
Într-un stat cu adevărat atent la demnitatea omului, asemenea situații ar deschide discuții serioase despre răspundere, despăgubiri și reparație publică. În România, de cele mai multe ori, omul achitat rămâne să își ducă singur reabilitarea. Presa care a urlat acuzația rareori mai strigă achitarea. Cei care au arătat cu degetul nu se întorc să spună că instanța supremă a decis altceva.
În jurul acestui dosar au existat și multe suspiciuni privind mize politice, lupte interne și folosirea justiției ca armă de eliminare publică. Sunt suspiciuni grave, care ar trebui tratate cu responsabilitate. Dar indiferent de culisele politice, un lucru nu mai poate fi contestat: verdictul definitiv al Înaltei Curți este achitarea.
Iar acest verdict trebuie repetat, pentru că ani de zile s-a repetat acuzația.
Mihai Apopii a fost achitat.
Apelul DNA a fost respins ca nefondat.
Hotărârea este Decizia nr. 183/A a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, din 17 mai 2023.
Acuzația de complicitate la abuz în serviciu nu a rezistat în fața instanței supreme.
Aceasta este reabilitarea necesară. Nu o favoare. Nu un exercițiu de imagine. Nu o încercare de rescriere a trecutului. Ci simpla obligație de a spune finalul unei povești care, ani de zile, a fost spusă doar prin acuzații.
Dacă presa a avut energie să scrie despre dosar când Mihai Apopii era acuzat, presa are datoria morală să scrie și că Mihai Apopii a fost achitat. Dacă numele său a fost asociat public cu suspiciunea, atunci numele său trebuie asociat, la fel de public, cu verdictul definitiv.
În cazul Mihai Apopii, lucrurile trebuie lămurite până la capăt. Iar capătul este acesta: Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat… a spus ca este NEVINOVAT!