Marcel Ciolacu a demisionat. Poate-și ia și PR-ul cu el

După ce a dus cel mai mare partid politic din România într-un colț întunecat al scenei, unde nu se mai aud nici huiduieli, nici aplauze, Marcel Ciolacu a anunțat, cu patosul unui actor de provincie la repetiție, că și-a încheiat mandatul de președinte al PSD. Greu, dar necesar, spune el. Greu pentru cine? Pentru noi să-l fi suportat atât de mult. Necesitatea era evidentă de cel puțin doi ani.

Ciolacu pleacă, dar lasă în urmă un PSD care n-a mai avut campanii atât de catastrofale nici măcar în epoca Viorica. Sub comanda sa, partidul a fost dezbrăcat de identitate, de mesaj, de voce. În schimb, a primit un arsenal complet de sloganuri ridicole, compromisuri rușinoase și o imagine de „partid de guvernare cu bonă liberală”. Nici măcar PR-ul partidului n-a mai știut în ce direcție să o ia, așa că au dat din tastatură în gol până au derutat toți alegătorii.

Dar, pentru că era prea mult să plece elegant, Ciolacu a lăsat un mesaj. Lung. Aparent emoționant. În realitate, un amestec de clor cu sirop de tuse: nu știi dacă e dezinfectant sau pansament pentru un eșec.

Iată doar câteva dintre perlele de imagine, analizate sec, la rece, ca pentru cineva care se încăpățânează să nu înțeleagă cum funcționează comunicarea politică.

„Azi am făcut un pas dificil, dar necesar”
Așa începe orice concediere mascată. Dacă era un pas asumat, îl făceai înainte de alegeri, nu după ce-ai băgat partidul în gard și-ai aprins farurile să vadă toți cât de prost ai parcat.

„Mi-am încheiat mandatul… cu inima plină de recunoștință”
Inima poate fi plină, dar electoratul e gol. Gol de încredere, de motivație, de simpatie pentru partidul pe care tocmai l-ai golit de tot ce avea viu în el.

„Partidul care a dus România în NATO… în UE… în Schengen”
Aici e momentul în care Ciolacu confundă propria biografie cu cea a lui Iliescu și Năstase. El era în cel mai bun caz consilier județean când România intra în NATO. Dar da, PSD e ca CFR-ul: toți mecanicii își asumă fiecare oprire, deși trenul merge pe inerție.

„PSD rămâne cel mai puternic brand politic românesc”
Probabil e vorba de un brand în sensul termic al cuvântului: ars. Să spui asta în anul în care AUR și independenții te-au aruncat pe margine nu e optimism. E disonanță cognitivă cronică.

„Vă mulțumesc tuturor…”
Formula asta era bună după o victorie. Nu după ce ai luat bătaie cu stampila pe toate județele. În loc de mulțumiri, mai bine un raport de asumare. Dar cine să-l scrie? PR-ul care n-a fost în stare să scoată nici măcar un slogan decent în trei ani?

„Am pus pe primul loc stabilitatea țării…”
De câte ori aud asta îmi vine să verific dacă suntem în Elveția. Stabilitatea aia era de fapt paralizia deciziilor, compromisurile cu liberalii și dansul pe marginea prăpastiei cu niște bocanci plini de balast. Nu mai păcălim pe nimeni.

„Astăzi este timpul ca alți colegi să preia conducerea”
Adică el nu mai e liderul, dar vrea să rămână în poză. A lăsat partidul fără suflu, dar vrea să rămână în corul de susținere. Un fel de antrenor care, după ce a pierdut toate meciurile, se oferă să rămână portar.

„PSD este România profundă…”
România profundă tocmai a votat altceva. Asta se cheamă refuzul realității. De fapt, sub conducerea lui Ciolacu, România profundă s-a simțit ignorată, mințită și trădată. Dar cine să vadă asta când ai ochelari de PR cu lentile colorate?

„Rămân aici. Dar nu pe scenă. Nu în frunte. Ci în rând.”
Poate în rând la pensie, că în politică n-ai ce căuta fără viziune. A rămâne „în rând” nu e nici gest de modestie, nici asumare. E doar o formulă poetică în locul unui „n-am unde să mă duc”.

„Vă iubesc. Aveți grijă unii de alții. Pentru dreptate. Pentru speranță. Pentru credință.”
Final de telenovelă sud-americană. Asta e problema cu mesajele scrise de PR-iști care cred că românii votează cu inimioara. Așa ajungi să spui „vă iubesc” după ce te-au părăsit în masă și să invoci „credința” după ce ai ratat fiecare pas politic important.

Marcel Ciolacu a fost unul dintre cei mai neinspirați lideri de partid din istoria PSD. A confundat consensul cu lașitatea, alianțele cu trădarea doctrinară și comunicarea cu recitarea de platitudini. Dacă are un dram de luciditate, să plece și cu echipa de PR care i-a transformat mandatul într-o colecție de gafe de manual. PSD a fost nu doar prost condus, ci și prost prezentat. De aceea, azi nu mai impresionează pe nimeni nici când își anunță demisia.

Dacă e vreo lecție de PR de învățat din epoca Ciolacu, ea e simplă: nu faceți ca ei.

I.R.

Media PR Grup — Fii văzut. Fii auzit. Fii cunoscut. Promovare, publicitate, PR, comunicare, media și consultanță.

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și