Lipsa de bun-simț politic de cea mai joasă speță la USR Neamț

Lipsa de bun-simț politic de cea mai joasă speță la USR Neamț
Tot scandalul a pornit de la o postare făcută pe Facebook de liderul USR Neamț, Florin Zaharia, care, referindu-se la ședința PSD Neamț desfășurată în Sala „Calistrat Hogaș” din cadrul Consiliului Județean Neamț, a scris că „a solicitat Consiliului Județean baza legală a desfășurării acestei ședințe într-o instituție publică, contractul de închiriere și dovada plății”. Deși admite că nu avea încă aceste documente la momentul postării, acesta a ales să introducă în spațiul public o suspiciune gravă, afirmând că „în lipsa acestor documente sau a unei clarificări publice, rămâne doar întrebarea firească: totul a fost în regulă, sau putem discuta despre un eventual abuz în serviciu?”. Cu alte cuvinte, înainte de a exista un răspuns oficial și înainte de orice verificare completă, a fost lansată public ideea unei posibile fapte penale, ceea ce a generat întreaga controversă falsă.

Există momente în politică în care adversarul nu mai este combătut prin idei, prin argumente sau prin fapte, ci prin insinuări murdare, aruncate calculat, înainte ca adevărul să apuce măcar să se așeze pe masă. Exact asta a făcut USR Neamț în episodul legat de ședința PSD Neamț desfășurată în Sala „Calistrat Hogaș” din cadrul Consiliului Județean Neamț. Nu au vrut să afle adevărul înainte să vorbească. Au vrut să lase în aer mirosul de penal înainte să existe clarificarea publică. Iar asta este una dintre cele mai joase forme de politică.

Faptele sunt simple și distrug toată construcția insinuantă. Din documentele de la CJN se vede clar cererea depusă la 08.04.2026 pentru închirierea sălii în data de 20.04.2026, este răspunsul Consiliului Județean Neamț din 16.04.2026, prin care se aprobă desfășurarea activității și se comunică tariful pe oră, este ;i factura fiscală emisă de CJN. Așadar, nu vorbim despre o sală dată pe sub mână, nu vorbim despre lipsă de acte, nu vorbim despre vreo operațiune ascunsă, ci despre o procedură administrativă care a lăsat urme concrete, verificabile, în documente.

Cu alte cuvinte, cererea pentru sală a fost făcută cu 12 zile înainte de eveniment. Nu cu o oră înainte, nu pe sub masă, nu din pix, nu prin vreo înțelegere obscură, ci cu aproape două săptămâni înainte. A urmat aprobarea. A urmat factura. A existat trasabilitate. A existat circuit de documente. A existat cost clar. În fața acestor fapte, postarea insinuantă despre un posibil „abuz în serviciu” nu mai arată ca o solicitare legitimă de transparență. Arată ca o tentativă ieftină de a produce scandal înaintea adevărului.

Mai grav este altceva. O cerere în baza Legii 544/2001 nu primește răspuns instant. Regula legală este răspunsul în 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrare, în funcție de complexitate. Asta știe orice om care a folosit măcar o dată serios această lege. De aceea este foarte greu să nu vezi aici și o componentă de calcul politic: ceri documentele, știind că nu le vei primi pe loc, iar în acest interval ieși public cu suspiciuni, aluzii penale și întrebări otrăvite, astfel încât bănuiala să apuce să circule înaintea răspunsului oficial. Asta nu mai este control democratic. Este exploatarea procedurală a timpului de răspuns pentru a planta murdărie în spațiul public.

Cine procedează așa nu caută adevărul. Caută fereastra perfectă în care adversarul încă nu a răspuns, dar poate deja fi pătat. Asta este miezul mizeriei. Nu faptul că s-au cerut acte. A cere acte este normal. Nu faptul că s-au pus întrebări. A pune întrebări este legitim. Mizeria începe în clipa în care nu aștepți răspunsul, nu verifici suficient, nu faci pașii elementari ca să afli dacă lucrurile au fost sau nu legale și totuși ieși public cu suspiciuni penale. Din acel moment nu mai informezi. Compromiți.
Și da, asta este inacceptabil. Pentru că atunci când lansezi public suspiciuni penale nefondate, nu te joci doar cu imaginea unui partid. Te joci și cu reputația unor oameni, cu prestigiul unei instituții și cu încrederea publică în reguli. Arunci în spațiul public ideea că ar putea exista un abuz, deși tu nu ai demonstrat nimic în acel moment, iar documentele arată o succesiune administrativă perfect inteligibilă: cerere, aprobare, factură. Când faci asta, în limbaj comun, lumea îi spune calomnie. Juridic, formularea mai exactă este că lansezi acuzații publice nefondate, cu efect direct asupra onoarei și reputației.

USR Neamț ar fi putut proceda altfel. Ar fi putut verifica minimal. Ar fi putut merge și întreba. Ar fi putut avea decența elementară să aștepte răspunsul oficial înainte să fluture public cuvinte grele. Ar fi putut, pur și simplu, să se comporte ca o opoziție matură, nu ca o formațiune care confundă politica cu tehnica noroiului aruncat repede. Dar nu asta au ales. Au ales rețeta ieftină: întâi sugestia murdară, apoi formalitatea birocratică, ca și cum simplul fapt că ai depus o cerere pe 544 îți dă dreptul să insinuezi orice până vine răspunsul.
Nu îți dă. Deloc.

Tocmai aici se vede lipsa de bun-simț politic de cea mai joasă speță. Nu în întrebare, ci în momentul și în intenția cu care a fost aruncată. Nu în cererea de documente, ci în folosirea acelei cereri ca pretext pentru a pune în circulație, înainte de verificare, suspiciuni penale. Nu în interesul public, ci în reflexul de a lovi repede, chiar și atunci când nu ai baza completă.

Asta nu mai este politică serioasă. Este politică de otrăvire a spațiului public.
Este politica în care nu contează dacă un lucru este adevărat, ci dacă poate fi ambalat suficient de murdar încât publicul să rămână cu impresia că „sigur e ceva acolo”. Este politica în care documentul vine prea târziu, pentru că suspiciunea a fost deja lansată. Este politica în care adevărul nu mai este scopul, ci doar un obstacol care trebuie să ajungă cu întârziere.

Iar când documentele arată că a existat cerere din 8 aprilie, aprobare din 16 aprilie și factură emisă după eveniment, atunci toată această construcție insinuantă cade și rămâne doar ceea ce a fost de la început: o manevră de imagine urâtă, agresivă și lipsită de decență.

Pe scurt, USR Neamț nu a cerut întâi adevărul și abia apoi a vorbit. A făcut exact invers. A vorbit întâi, a insinuat penalul, a încercat să lase pata și abia după aceea s-a ascuns în spatele formulei „am cerut documente”.
Asta nu este transparență.
Asta nu este moralitate.
Asta nu este reformă.
Asta este lipsă de caracter politic.

Media PR Grup — Fii văzut. Fii auzit. Fii cunoscut. Promovare, publicitate, PR, comunicare, media și consultanță.

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și