„Lada cu zestre”, festivalul tradiției ținut într-o ladă închisă publicului
Festivalul de Artă Populară „Lada cu zestre” a devenit, de ani buni, unul dintre evenimentele culturale promovate constant la Piatra-Neamț. Este prezentat ca o întâlnire cu meșteșugul autentic, cu arta populară românească și cu acei oameni care mai duc mai departe, prin muncă manuală, răbdare și pricepere, ceea ce numim generic tradiție. În esență, un asemenea festival este necesar și poate avea un rol important într-un oraș care are nevoie de evenimente culturale serioase, de legături reale cu patrimoniul și de promovarea meșterilor populari autentici.
Tocmai pentru că publicația noastră a promovat, an de an, acest festival, credem că avem nu doar dreptul, ci și obligația să punem câteva întrebări atunci când în spatele imaginii frumoase apar zone netransparente. Nu contestăm ideea festivalului, nu contestăm importanța meșteșugurilor și nu punem sub semnul întrebării valoarea tuturor celor care au fost prezenți la Piatra-Neamț. Problema este alta: modul în care sunt aleși meșterii populari care beneficiază de spațiu public, promovare, cazare, masă, premii simbolice și alte facilități suportate de instituții publice.
Într-un eveniment organizat sau susținut de instituții publice, selecția participanților nu poate rămâne o chestiune de agendă internă, de relații personale, de obișnuință instituțională sau de „știm noi cine merită”. Atunci când se folosesc resurse publice, publicul are dreptul să știe cine a fost ales, de ce a fost ales, pe baza căror criterii, prin ce procedură și dacă alți meșteri populari au avut, în mod real, posibilitatea de a se înscrie sau de a fi luați în calcul.
Am solicitat Complexului Muzeal Național Neamț, în baza Legii 544/2001, informații și documente privind ediția a XX-a a Festivalului „Lada cu zestre”, desfășurată în perioada 29–31 mai 2026 la Piatra-Neamț. Am cerut numărul total al meșterilor participanți, lista nominală, localitatea de proveniență, domeniul de activitate, procedura de selecție, criteriile, documentele interne, eventualele comisii sau persoane care au realizat selecția, anunțul public de înscriere, perioada de înscriere, facilitățile acordate, cheltuielile, facturile, contractele, sponsorizările și parteneriatele.
Răspunsul primit este important nu doar prin ceea ce spune, ci mai ales prin ceea ce nu lămurește. Complexul Muzeal Național Neamț arată că, la invitația instituției, au participat meșteri populari din țară și din Republica Moldova, iar alegerea acestora s-ar fi făcut având în vedere faptul că, de-a lungul anilor, s-au remarcat în domeniul artei populare românești. Este o formulare frumoasă, dar insuficientă pentru un eveniment public. Ea nu ține loc de regulament, nu ține loc de criterii clare, nu ține loc de procedură și nu răspunde la întrebarea esențială: cine stabilește, concret, cine este suficient de valoros pentru a fi invitat și cine rămâne în afara listei?
Mai grav, instituția precizează explicit că nu există noțiunea de „procedură publică de înscriere” și nici „anunț public de înscriere”, motivând că Festivalul „Lada cu zestre” „nu este un concurs”. Este adevărat că festivalul nu este un concurs, dar aceasta nu poate fi o justificare pentru lipsa unei proceduri transparente. Nu trebuie să fie concurs ca să existe reguli. Nu trebuie să existe premii competitive pentru ca o instituție publică să explice cum alege beneficiarii unor facilități plătite sau sprijinite din bani publici. Un festival public poate avea invitați, dar invitațiile trebuie să fie fundamentate pe criterii verificabile, nu pe simple aprecieri interne.
Aceasta este miza reală. Nu dacă un meșter popular este bun sau nu. Nu dacă festivalul trebuie să existe sau nu. Ci dacă un eveniment finanțat și sprijinit prin instituții publice poate funcționa ani la rând fără o procedură publică de înscriere, fără un anunț public pentru cei interesați, fără o listă completă comunicată transparent, fără criterii clare și fără documente care să arate cum se face selecția. În lipsa acestor elemente, oricât de frumos ar fi ambalat evenimentul, rămâne suspiciunea că sunt chemați aceiași oameni, din același cerc, cunoscuți de aceleași persoane, în timp ce alți meșteri, poate la fel de buni sau chiar mai buni, nici măcar nu află că ar putea participa.
Într-un județ ca Neamțul, unde prea multe lucruri funcționează după logica relației, a apropierii și a „să te știe cine trebuie”, lipsa de transparență nu este un detaliu administrativ. Este exact mecanismul prin care apar privilegii. Poate că în cazul acestui festival nu există rea-credință. Poate că organizatorii chiar cred că aleg cei mai buni meșteri. Dar administrația publică nu funcționează pe încredere oarbă. Ea funcționează pe reguli, documente, criterii și răspundere față de public.
Mai există și o altă problemă, observabilă de orice vizitator atent. De la an la an, unele produse par tot mai scumpe, iar o parte dintre ele par să se apropie tot mai mult de zona produselor de serie, nu neapărat de meșteșugul autentic, viu, rar și greu de păstrat. Nu avem pretenția că putem evalua noi, din ochi, valoarea artistică sau prețul corect al unui obiect lucrat manual. Dar, ca simpli observatori, am remarcat că în zona ceramicii, de exemplu, unele prețuri practicate la evenimente de acest tip par considerabil mai mari decât cele ale unor meșteri consacrați, inclusiv din zone recunoscute precum Corund, care vin în Piatra-Neamț, își plătesc singuri spațiile, transportul, cazarea și masa, și își vând produsele fără să fie aduși printr-un mecanism instituțional.
Comparația este relevantă nu pentru a stabili cine este mai valoros artistic, ci pentru a pune în discuție echitatea. Când un comerciant sau un meșter vine pe cont propriu, își asumă costurile și intră în piață pe riscul său. Când însă un participant este invitat într-un festival public, primește vizibilitate, spațiu central, promovare și facilități suportate de o instituție publică, atunci selecția nu mai poate fi tratată ca o simplă preferință organizatorică. Devine o decizie cu efect economic, pentru că acel participant este pus într-o poziție avantajoasă față de alții.
Complexul Muzeal Național Neamț a precizat că spațiile expoziționale au fost oferite de Primăria Piatra-Neamț, iar costurile privind cazarea, masa și premiile simbolice au fost suportate de instituție din venituri proprii. Această explicație nu închide discuția, ci o deschide. Veniturile proprii ale unei instituții publice nu devin bani privați doar pentru că sunt denumite astfel. Ele sunt tot resurse administrate de o instituție publică, iar modul în care sunt cheltuite trebuie să fie transparent, justificat și verificabil. Când o instituție publică plătește cazare, masă sau premii pentru participanți selectați netransparent, publicul are dreptul să vadă documentele.
Din răspunsul primit rezultă o problemă de fond: publicului i se oferă povestea frumoasă a festivalului, dar nu i se oferă arhitectura administrativă din spatele lui. Ni se spune că au participat meșteri valoroși, dar nu vedem criteriile. Ni se spune că au fost invitați, dar nu vedem procedura. Ni se spune că nu există înscriere publică, dar ni se cere să acceptăm selecția ca fiind firească. Ni se spune că au existat costuri cu cazarea, masa și premiile, dar nu primim defalcarea completă. Ni se spune că există sponsor, dar suma rămâne ascunsă. Ni se spune că festivalul nu este concurs, dar această explicație este folosită pentru a justifica absența unei uși deschise pentru toți cei care ar fi putut participa.
Așa se ajunge ca un festival care ar trebui să fie despre tradiție să ridice întrebări despre privilegii. Nu pentru că meșterii invitați nu ar merita respect, ci pentru că respectul față de ei nu anulează obligația de transparență a instituției publice. Dimpotrivă, un festival autentic ar trebui să fie cu atât mai credibil cu cât regulile sale sunt mai clare. Meșterii populari valoroși nu au nimic de pierdut dintr-o selecție transparentă. Cei care au de pierdut sunt doar sistemele comode, în care decizia rămâne închisă între câțiva oameni.
„Lada cu zestre” ar trebui să fie o ladă deschisă comunității, nu o ladă din care publicul vede doar ce i se arată pe afiș. Dacă în Neamț mai există oameni care cos, țes, cioplesc, pictează, modelează lutul, lucrează lemnul, lâna, pielea sau măștile tradiționale, ei trebuie căutați, anunțați, invitați corect și sprijiniți transparent. Nu doar cei care au mai fost, nu doar cei care sunt deja cunoscuți, nu doar cei care apar an de an în același circuit.
De aceea, întrebările rămân perfect legitime: de ce nu există o procedură publică de înscriere pentru Festivalul „Lada cu zestre”? De ce nu există criterii clare de selecție? De ce nu este publicată lista completă a participanților, cu localitatea și domeniul de activitate? De ce nu este publicat bugetul defalcat? De ce nu sunt făcute publice cheltuielile cu masa, cazarea, transportul, premiile și logistica? De ce valoarea sponsorizării este tratată ca informație care nu trebuie comunicată publicului?
Festivalul poate rămâne un eveniment cultural important pentru Piatra-Neamț, dar numai dacă iese din zona deciziilor netransparente. Tradiția nu este proprietatea unei instituții, a unor funcționari sau a unui cerc restrâns de participanți obișnuiți. Tradiția aparține comunității, iar atunci când este promovată pe bani publici, comunitatea are dreptul să știe cum se cheltuie acești bani și cine beneficiază de ei.
Până când aceste răspunsuri nu vor fi date complet, „Lada cu zestre” rămâne un festival frumos la suprafață, dar cu o problemă serioasă în interior: o selecție închisă, cheltuieli insuficient explicate și informații tratate ca secrete, deși vorbim despre bani publici, spații publice și instituții publice.
Demersul nostru jurnalistic a plecat de la curiozitatea firească de a afla câți bani publici s-au cheltuit, de exemplu, pentru aducerea la festival a marelui meșter popular de mare calibru care a venit cu turtă dulce inscripționată BMW, Audi și Volkswagen, dar și a altor meșteri care au venit cu diverse produse care numai meșteșuguri de pe meleaguri moldovenești nu păreau.
Din păcate, nu am aflat, pentru că aceste date sunt considerate secrete de către instituție și… vedem, din ce în ce mai des, cum atunci când întrebăm despre bani publici ni se răspunde cu informații ascunse, confidențiale sau exceptate de la comunicare, ceea ce ne face să credem că, poate, nu ne adresăm instituțiilor care trebuie…
Iosub Robert
