La Piatra-Neamț exista o Curte cu Jurați, înainte de instaurarea dictaturii regale. Era acesta un sistem mai bun de justiție?

Curţile cu juraţi s-au înființat în România în virtutea legii din 16 iulie 1868 care relua, în fapt, prevederile din Codul de procedură penală promulgat la 2 decembrie 1864 cu privire la „Cauzele care trebuiau a fi supuse juraţilor”.

Această lege prevedea înfiinţarea în fiecare judeţ a unei curţi cu juraţi care urma să judece trei categorii de infracţiuni: delicte politice, de presă şi crime. Curtea cu juraţi se compunea dintr-un prezidiu format din 3 juraţi (președintele fiind judecător de curte de apel, iar ceilalți doi membri judecători la tribunalul districtului) şi o comisie de 12 juraţi aleşi dintre cetăţenii judeţului după anumite criterii. Regulamentul prevedea înfiinţarea a 4 curţi de apel cu sediile la Bucureşti, Craiova, Iaşi şi Focşani.

„Curtea cu juraţi din Piatra-Neamţ intra în zona de jurisdicţie a Curţii de Apel din Iaşi. Prefectul judeţului era obligat ca din trei în trei ani să întocmească lista cu persoanele care, conform Codului penal, îndeplineau condiţiile pentru a fi juraţi (vârsta de 30 de ani, studii , funcţii, venituri etc.). În fiecare an, pe baza acestei liste se trăgeau la sorţi 300 de persoane care urmau să formeze curtea. Se întocmea, de asemenea, o altă listă cu 100 de membri supleanţi pentru fiecare oraş reşedinţă de judeţ. Grefa curţii cu juraţi se compunea din grefierul tribunalului judeţean sau dintr-un ajutor de grefier şi din doi copişti, unul din ei având şi atribuţia de înregistrator arhivar.

Regulamentul din 3 iulie 1909 , stabilea pentru Curţile cu juraţi trei sesiuni pe an, care urmau să înceapă la 15 septembrie , 15 ianuarie şi respectiv 1 mai. Ca urmare a faptului că nu întotdeauna curţile reuşeau să soluţioneze în 15 zile toate cazurile, în 1925 a apărut Legea pentru permanentizarea curţilor cu juraţi.

Regulamentul pentru funcţionarea curţilor cu juraţi din anul 1936, micşora numărul juraţilor de la 12 la 9 şi stabilea o ierarhizare a dosarelor după gravitatea infracţiunii. După instaurarea dictaturii regale, în 1938, curţile cu juraţi din ţară cu fost desfiinţate, atribuţiile lor fiind preluate de alte instanţe.” arată Arhivele Naționale.

Potrivit legilor vremii, care au mai suferit modificări, jurații aleși puteau avea cel puțin 25 de ani. Aceștia trebuiau să demonstreze că au absolvit o școală secundară sau au studii superioare. De asemenea, venitul anual trebuia să însumeze 1500 de lei. Profesorii, institutorii, cei care aveau o profesie liberală, comercianții, industriașii, funcționarii civili și militari în retragere cu pensie anuală peste 1500 de lei, puteau, de asemenea, să fie jurați.

Nu puteau fi jurați cei care erau condamnați penal și nici cei condamnați corecțional pentru falsificare, furt, înșelăciune, abuz de încredere, delapidare, mituire, sperjur, atentat la bunele moravuri, cei cercetați penal sau în stare de arest. Analfabeții, servitorii, cei cu interdicție sau „faliții nereabilitați” nu puteau fi jurați.

Funcția de jurat era incompatibilă cu funcția de ministru, președinte al corpului legiuitor, membru al consiliului de stat, prefect, subprefect, judecător, polișist, militar în activitate, învățător, revizor, preot.

Puteau fi scutiți de funcția de jurat, la cerere, cei trecuți de vârsta de 60 de ani și zilierii.

Dosarele create de Curtea cu Juraţi Neamţ se împart în două categorii distincte după conţinut ; dosare cu corespondenţă şi dosare de judecată. Acestea pot fi consultate la Serviciul Judeţean Neamţ al Arhivelor Naţionale.

Registrele sunt ordonate cronologic pe întreaga perioadă fiind grupate pe probleme; registre de transcriere a deciziilor date de juraţi, registre de termene, de recursuri, registre de intrare – ieşire etc.
Dosarele de corespondenţă oferă informaţii cu privire la organizarea şi funcţionarea instituţiei şi conţin: rapoarte privind datele de începere a sesiunilor, liste cu juraţi, circulare emise de Ministerul de Justiţie, situaţii privind procesele intrate , aflate pe rol şi soluţionate, cereri ale juraţilor care nu pot participa la sesiune.

Dosarele de judecată se referă la următoarele cauze: delicte politice inclusiv cele electorale, delicte de presă, crime, tâlhărie, furt şi contrabandă vamală, pruncucidere. Dosarele referitoare la delictele electorale reflectă atât modul defectuos în care se desfăşurau alegerile în acea perioadă cât şi abuzurile care se făceau cu aceste prilejuri. Se regăsesc multe informaţii cu privire la atitudinea maselor populare faţă de sentinţa unor autorităţi şi reprezentanţi ai diferitelor partide politice de a falsifica alegerile.

Fondul arhivistic Curtea cu Juraţi Neamţ furnizează şi informaţii interesante cu privire la viaţa economică şi politică a oraşului şi judeţului din perioada 1903-1937.

În prezent, în România, acest sistem al curților cu jurați nu mai este valabil. Deciziile sunt luate de judecători, însă există voci care spun că reintroducerea sistemului cu jurați ar contribui semnificativ la îmbunătățirea actului de justiție.

Poate cel mai cunoscut sistem al curților cu jurați din lume este cel din Statele Unite ale Americii, un sistem despre care se spune că este eficient, deoarece cetățenii simpli pot fi mult mai implicați în intenția de a descoperi adevărul decât judecătorii și mult mai interesați să dea un verdict corect. Un sistem cu jurați ar degreva judecătorii de o serie de responsabilități, motiv pentru care judecătorii ar avea timpul necesar să se dedice cauzelor pentru care într-adevăr trebuie să dea verdicte. Este știut faptul că deficitul de personal din România și numărul mare de cauze din judecătorii, tribunale și curți de apel determină o prelungire uneori exagerată a proceselor, situație care, iată, în prezent, conduce la prescrierea faptelor. În plus, un sistem cu jurați este foarte greu sau aproape imposibil de corupt, lucru care ar elimina suspiciuni de acte de corupție în justiție, mai ales când vorbim de cazuri foarte importante.

Desigur, există și voci care contestă eficiența unei curți cu jurați, deoarece jurații sunt simpli cetățeni, oameni obișnuiți cu locuri de muncă obișnuite, fără studii aprofundate în materie juridică. Acest lucru ar putea conduce la un verdict incorect, bazat fie pe lipsă de cunoștințe, fie pe un subiectivism exagerat. Sunt situații în care oamenii simpli uită de principiul prezumției de nevinovăție și, indiferent de probele prezentate, pot considera un cetățean vinovat de la bun început. Mai există și problema fondurilor publice care ar trebui alocate unor curți cu jurați care nu sunt deloc de neglijat.

Dincolo de argumentele pro și contra, având în vedere că în România a mai funcționat acest sistem, se poate pune în dezbatere publică oportunitatea reintroducerii Curților cu Jurați, urmând modelul din trecutul țării dar și modelul altor state care folosesc cu succes jurații în descoperirea adevărului.