Justiția, trolii și războiul invizibil din online

Recent am publicat un articol pe o temă legată de justiția din România. Nu e un subiect comod, pentru că, în ultimii ani, justiția a dat atâtea rateuri încât cetățeanul obișnuit a ajuns să privească mersul la instanță ca pe un joc de noroc. De la deciziile controversate până la „magia” prin care Curtea Constituțională a reușit să răstoarne reguli de bază, oamenii au toate motivele să fie revoltați și dezamăgiți.
Era de așteptat să apară reacții critice, pline de repulsie. Și totuși, ceva nu s-a potrivit. Pe lângă nemulțumirile firești, am văzut cum au început să curgă, pe bandă rulantă, comentarii care nu doar criticau punctual, ci generalizau: atacau în bloc toată justiția și toți magistrații. În redacție, moderăm astfel de mesaje – pentru că e una să comentezi la nervi și alta să instigi la ură. Dar ce am descoperit în spatele acestui val ne-a ridicat multe semne de întrebare: peste 90% dintre conturile care postau mesaje anti-justiție erau troli sau boți.
Asta nu mai e reacție spontană, ci o acțiune organizată, cu resurse și buget. Și e cu atât mai straniu cu cât nu suntem în campanie electorală, unde e normal să vezi armate digitale scoase la înaintare de partide.
Trebuie să precizez foarte clar: nu suntem adepții teoriilor conspiraționiste. Nu credem nici că rușii s-au băgat în alegerile din România, așa cum s-a tot vehiculat în spațiul public. Mai degrabă avem suspiciuni rezonabile că unele ingerințe vin din partea unor actori statali europeni, cu agende proprii și cu resurse de propagandă online. Însă atacul acesta concertat la adresa justiției, apărut brusc și masiv, ne-a atras atenția tocmai pentru că a venit în afara oricărui context electoral.
Și totuși, chiar dacă bănuiala directă nu o putem argumenta direct spre Moscova, nu putem ignora faptul că un asemenea demers servește perfect intereselor Rusiei. Nimic nu convine mai mult Rusiei decât decredibilizarea instituțiilor statului român, alimentarea neîncrederii și radicalizarea opiniilor. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu pot fi dovediți rușii ca fiind autorii direcți, efectul final e același: România devine mai slabă, mai divizată și mai ușor de influențat.
Analiza conturilor implicate arată că multe dintre ele au fost reciclate în ultimii ani pentru atacuri la adresa unor politicieni din toate partidele când aceștia erau la putere – PSD, PNL sau chiar Nicușor Dan mai recent. Dar toate au în comun lipsa totală de interes pentru subiectul fierbinte al momentului: războiul din Ucraina. Niciun comentariu, nicio reacție, deși acolo ar fi fost teren fertil pentru manipulare. Această „disciplină” editorială arată că nu e vorba de utilizatori obișnuiți, ci de o campanie coordonată care lasă parcă intenționat in derizoriu războiul de la graniță.
Ceea ce vedem aici e doar o piesă dintr-un tablou mai mare. În ultimii ani, au existat multe valuri de campanii online care păreau spontane, dar la o privire atentă se dovedeau bine orchestrate. Toate se înscriu în ceea ce specialiștii numesc război hibrid – un război care nu se duce cu tancuri, ci cu dezinformare, manipulare și decredibilizarea instituțiilor.
Repet: nu apărăm justiția românească. Și-a compromis singură imaginea și îi va lua decenii să și-o repare. Problema este că nemulțumirea reală a oamenilor e exploatată de structuri obscure, care au interesul să lovească fix acolo unde România e deja vulnerabilă: în încrederea cetățenilor în propriul stat.
Românii, sătui de corupție și abuzuri, reacționează instinctiv și cad ușor în capcană. Și astfel, fără să-și dea seama, ajung să joace un rol într-un scenariu scris de alții, cu alte interese decât cele ale noastre.
În timp ce cetățenii se lasă manipulați, statul e incapabil să se apere. Instituțiile conduse de politruci, nu de profesioniști, sunt complet nepregătite să răspundă la un asemenea tip de atac.
Nu e conspirație, nu e paranoia. Este pur și simplu o realitate a lumii în care trăim: războaiele de azi nu mai încep cu sirene și bombardamente, ci cu postări pe rețele sociale.