Izolarea, distanțarea și purtarea măștii afectează psihic oamenii și guvernele știu asta

Deși guvernele trec prea ușor peste acest aspect, realitatea este că izolarea, distanțarea și purtarea măștii afectează psihic oamenii și îi face mai docili, speriați și predispuși la a accepta să li se încalce drepturile.

În primul rând, mediul semi-carceral în care trăim de ceva timp cu limitarea ieșirilor și timpilor de deplasare duce la o stare de inferioritate psihică față de autoritățile care ne impun aceste lucruri și la o acceptare a faptului că ni se încalcă unele drepturi ”înspre binele nostru”.

În al doilea rând, purtarea măștilor ne face nepăsători față de toate prostiile pe care le fac autoritățile, față de tot ce fură și față de toate nemerniciile pe care le decid în numele nostru. De ce? Simplu și dovedit științific. Creierul nostru nu mai are timp să analizeze ce fac autoritățile și ce se întâmplă cu lumea la nivel macro. Creierul nostru este centrat pe altceva. Creierul nostru este într-o perioadă de reconfigurare care poate dura și ani de zile. Acum învățăm din nou să auzim, deoarece folosim doar urechile și nu mai corelăm auzul cu mimica și buzele interlocutorului care poartă mască. Tot cu aceleași recalibrări ale percepției mediului înconjurător este ocupat creierul nostru când vine vorba de identificare altor persoane care poartă mască. Dacă am fost obișnuiți să recunoaștem oameni după chipul întreg, acum creierul reînvață să recunoască oameni după o secțiune din față, ceea ce este mult mai greu. Toate aceste recalibrări sunt extrem de obositoare pentru creier și îl țin ocupat. E ca și cum am învăța să scriem cu mâna stângă, să mâncăm întinși pe burtă sau să conducem doar cu un ochi deschis. Ne adaptăm, învățăm, dar în timp și cu multă concentrare asupra acestor noi deprinderi, concentrare care ne rupe de restul lucrurilor la care ne gândeam zilnic.

Aceste două stressuri, cel carceral și cel determinat de recalibrarea creierului din punct de vedere al comunicării și socializării, fac din oameni, indivizi instinctuali care se centrează pe propriile nevoi de supraviețuire si adaptare într-un mediu nou și asta se simte deja la nivel comunitar. Priviți cât de rapid s-a stins interesul pentru cei arși la spitalul din Piatra-Neamț, cât de neimportant a devenit că președintele a încălcat Constituția, cum nu prea mai interesează pe nimeni că se defrișează munții țării și așa mai departe. Suntem interesați de propria siguranță sanitară, de provizii, de posibile scenarii pe viitor și de supraviețuirea noastră sau a familiei noastre.

Toate aceste lucruri sunt foarte bine cunoscute de guvernele lumii și sunt suspiciuni bine întemeiate că guvernelor le convine de minune această situație în care oamenii devin din ce în ce mai docili și creierul lor e ocupat cu multe alte lucruri decât cu ce fac autoritățile.

Iosub Robert