Învățământul nemțean, de la educație la politizare. Mandate, transferuri și miza încrederii în școală
În emisiunea „De vorbă cu Iosub Robert”, invitatul Ionuț-Liviu Ciocoiu, inspector școlar general al IȘJ Neamț, a vorbit despre una dintre cele mai sensibile teme ale începutului de an: schimbările (sau, mai exact, încetările de mandat și numirile interimare) din conducerile unităților de învățământ. Dialogul a pornit de la întrebarea directă despre cât de „politizat” mai este sistemul și a ajuns, inevitabil, în zone care ating nervul public: cine decide, după ce criterii, cât de transparent este procesul și unde se termină administrația școlii și începe presiunea politică.
Dincolo de cazurile particulare, discuția a urmărit o idee de fundal: educația nu este doar despre manuale și note, ci despre felul în care se construiește societatea pe termen lung, cu instituții funcționale, oameni pregătiți și o minimă decență în spațiul public.
Mandatele directorilor au expirat: „Nu a fost nicio demitere”
Unul dintre punctele centrale ale emisiunii a fost situația celor 114 directori din județ cărora le-au expirat mandatele. Inspectorul școlar general a ținut să clarifice, încă de la început, că discuția trebuie așezată în termenii legii: mandatele au ajuns la final, iar numirile pentru interimat sunt proceduri administrative, nu „epurări” mascate.
Ciocoiu a explicat că propunerile inspectorului școlar general ajung în Consiliul de Administrație, unde sunt votate, subliniind că procesul nu ar trebui confundat cu o demitere: „Deci nu a fost nicio demitere, ca să fie foarte clar de la început.”
În același cadru, a prezentat și o imagine de ansamblu: procentul celor care nu și-au mai continuat mandatul ar fi fost mic, iar în unele cazuri au existat schimbări generate de reorganizare. A menționat inclusiv desființarea a cinci posturi de director adjunct, pe fondul scăderii numărului de elevi, decizie discutată intern și apoi în Consiliul de Administrație.
Deciziile „fierbinți” și presiunea publică: cazul Târgu-Neamț
Cel mai discutat episod a fost cel de la Târgu-Neamț, unde au existat acuzații în spațiul public privind presupuse criterii politice. Inspectorul general a spus că decizia finală a fost luată târziu, tocmai pentru a evita două riscuri: să nu fie anunțată o decizie incompletă și, mai ales, să nu se creeze o presiune publică asupra inspectoratului și a Consiliului de Administrație.
A insistat că a încercat să păstreze discreția asupra listei până la momentul votului și a explicat că unele reacții dure apărute ulterior l-au surprins, pentru că, în interiorul Consiliului de Administrație, dezbaterile nu ar fi degenerat în conflict.
În contextul acuzațiilor de „comandă politică”, Ciocoiu a descris și realitatea relației instituționale cu administrațiile locale: a spus că discută cu primari din județ, indiferent de partid, iar aceste discuții sunt firești, fiindcă școala are nevoie de colaborare cu autoritatea locală, atât pe chestiuni de infrastructură, cât și pe rețeaua școlară.
Politizarea: între ipocrizie, realitate și o limită de bun-simț
S-a adus în discuție frontal tema politizării din învățământ, cu exemple și comparații, ridicând ideea unei „maturități” în care sistemul să recunoască sincer influența politicului. În acest punct, emisiunea a devenit mai puțin despre un caz punctual și mai mult despre un mecanism românesc pe care publicul îl simte de ani de zile.
Ionuț-Liviu Ciocoiu a respins ideea unei împărțiri mecanice a funcțiilor „pe culori”, tocmai pentru că ar transforma școala într-o anexă de partid. A punctat: „Cu asta nu prea sunt de acord.”
În același timp, nu a susținut nici extrema cealaltă – aceea în care apartenența politică ar deveni automat motiv de excludere: într-o democrație există partide, iar criteriul ar trebui să fie competența și capacitatea de a conduce o școală, nu eticheta.
Într-o intervenție care a ținut de etică profesională, inspectorul general a criticat și comportamentul unor cadre didactice care amplifică tensiunile în social media, în loc să rămână modele de echilibru. Mesajul său a fost unul de responsabilizare: profesorii și directorii nu sunt „simpli utilizatori”, ci oameni care formează elevi, iar ieșirile publice pot produce efecte în lanț.
Numiri și selecție: criterii interne și „regula” discuției directe
Un element interesant a fost felul în care Ciocoiu a descris propria abordare în numiri: a vorbit despre o regulă personală – înainte să propună o persoană într-o funcție de conducere, vrea să o vadă și să discute, măcar puțin. A sugerat că există criterii de selecție bazate pe experiență și potrivire cu specificul școlii, dar a menționat că nu își publică „grila” internă, tocmai pentru a nu transforma procesul într-o negociere de imagine.
De asemenea, a transmis ideea că funcțiile de conducere nu ar trebui ocupate pe termen nelimitat: e sănătos să existe schimbare, rotație, pauze și reveniri, nu „înțepenire” administrativă, pentru că orice instituție devine vulnerabilă când depinde prea mult de un singur om.
Transferurile elevilor: procedură, cifre și „cazul excepțional”
A doua mare temă a emisiunii a fost transferul elevilor între licee, subiect extrem de sensibil în Piatra-Neamț și nu numai, tocmai din cauza percepției publice că unele mutări ar fi „forțate” sau „ajutate” prin influență.
Inspectorul general a declarat că ISJ Neamț aplică o procedură privind transferurile școlare, pusă în funcțiune anul trecut, și că numărul solicitărilor a crescut semnificativ, menționând că ar fi trecut de 200 de cereri ajunse la el, cele mai multe la clasa a IX-a. În același timp, a explicat că dosarele sunt analizate procedural, avizate (sau nu) și apoi supuse votului în Consiliul de Administrație, cu un tabel transmis din timp membrilor, pentru transparență internă.
Mai important însă, Ciocoiu a detaliat criteriile pe care părinții trebuie să le îndeplinească pentru ca transferul să fie posibil. Pentru clasa a IX-a, primul prag este media de admitere: elevul trebuie să aibă o medie mai mare decât a ultimului intrat la liceul unde vrea să ajungă. Apoi trebuie să existe loc, inclusiv în limita unor suplimentări permise. Iar al treilea element, decisiv, este existența unei situații excepționale dovedite prin documente – agresiuni, motive medicale ori avize de la specialiști, în condițiile prevăzute de procedură.
S-a insistat pe exemple care par greu de crezut la prima vedere (transferuri între licee foarte apropiate fizic), iar aici inspectorul general a adus un detaliu practic: programul școlar nu este identic, mai ales la liceele vocaționale (sportiv, artă), unde orele și antrenamentele pot împinge ziua școlară până seara. Pentru elevii navetiști care vin de la zeci de kilometri, lipsa transportului potrivit poate deveni o problemă reală, nu un pretext.
În plus, în cazul transferurilor care implică schimbarea profilului, Ciocoiu a arătat că există și „filtre” suplimentare: diferențe la materii și comisii care pot accepta sau respinge elevul dacă nivelul nu este suficient, ceea ce face ca un transfer să nu fie doar o semnătură, ci o adaptare efectivă la cerințe.
Învățământul dual: revine timid, dar cu frâne legislative
Spre final, discuția a atins și o temă cu impact direct în economia locală: învățământul dual. S-a întrebat dacă județul Neamț mai are, în mod real, astfel de clase, în condițiile în care mediul privat spune adesea că ar investi, dar sistemul nu le permite.
Inspectorul școlar general a afirmat că legea s-a modificat și că lucrurile „s-au îmbunătățit”, oferind și o comparație concretă: dacă anul trecut ar fi existat doar o jumătate de clasă de dual la nivelul județului, în prezent ar fi 3,5 clase la clasa a IX-a și posibilitatea de extindere, inclusiv la clasa a XI-a, unde a menționat existența a 5 clase.
Mesajul care rămâne este că dualul are semne de revenire, însă depinde în continuare de cadrul legal și de cât de bine se pot lega școala, inspectoratul și angajatorii într-un sistem coerent, nu doar într-o intenție „pe hârtie”.
Concluzie: încrederea se câștigă greu și se pierde ușor
Emisiunea despre „Învățământul nemțean, de la educație la politizare” a funcționat ca o radiografie a două realități paralele: pe de o parte, regulile administrative, procedurile, voturile și justificările legale; pe de altă parte, percepția publică încărcată de suspiciuni, alimentată de precedente și orgolii.
Ionuț-Liviu Ciocoiu a încercat să fixeze câteva repere: continuitatea nu e garantată automat, dar nici schimbarea nu înseamnă „execuție”; colaborarea cu primarii este normală instituțional, însă decizia trebuie să rămână în logica școlii; transferurile trebuie să fie despre criterii și documente, nu despre nume; iar în toate aceste tensiuni, cadrele didactice au obligația să fie echilibru, nu combustibil pentru scandal.