Interviu cu Părintele paroh Constantin Septimius Cazan de la biserica din cartierul 1 Mai

Unul dintre preotii cu deschidere foarte mare catre tineri si cu un har al comunicarii deosebit este Părintele paroh Constantin Septimius Cazan de la biserica de la 1 Mai , biserica greu incercata de necesitatile materiale, dar si de agresiunile semenilor nostri certati cu legea . Dincolo de eforturile deosebite pe care le depune aceasta parohie in definitivarea constructiei bisericii, va putem spune ca din datele pe care le detinem noi, aceasta este cea mai jefuita si actualmente cea mai monitoritzata biserica din judet . Dupa ce au fost atacate sistematic toate materialele de constructii , dupa ce s-a patruns in biserica prin efractie si dupa ce s-a furat tabla de cupru de pe biserica de la o inaltime de aproximativ 15 metri , Casa Domnului de la 1 Mai a trebuit sa fie dotata mai intai cu gratii de fier , apoi cu sistem de alarma, ca acum sa vedem postate in perimetrul bisericii peste 5 camere video care monitorizeaza 24 din 24 lacasul Domnului .
Fiind o biserica ce prezinta elemente de unicitate si mai ales tinand cont de faptul ca Părintele paroh Constantin Septimius Cazan face parte din a doua generatie care trudeste la ridicarea bisericii, l-am rugat, si domnia sa a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu .

De cand lucrati la aceasta biserica?

La noua biserica se lucreaza din anul 1996, dar eu personal din anul 2004. Daca ar fi sa fac o introducere in istoricul bisericii este vorba de doua generatii de preoti care au contribuit la ridicarea bisericii. Fiind o biserica noua si o parohie nou infiintata, istoricul nu este atat de bogat ca al altor biserici.

De ce dureaza atat de mult constructia bisericii?

Constructia poate sa dureze si doi-trei ani sau mai mult, totul depinde de ajutorul credinciosilor, al binefacatorilor. Daca ar fi posibilitati mai mari….Desigur, constructia unei biserici presupune mari sacrificii. A construi casa Domnului inseamna a pune si suflet si a strange fonduri , dar sunt multe situatii in care  sunt oprelisti, sunt anumite lucruri care nu iti permit sa mai inaintezi in constructia unei biserici. Dorinta noastra cea mai mare este sa ajungem sa slujim si sa o sfintim cat mai repede. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu se vor termina toate la vremea respectiva.

Deci tot ce faceti pentru aceasta biserica este din banii enoriasilor?

Da, desigur. Au fost trei ani consecutivi cand am primit fonduri de la Bucuresti, de la Ministerul Cultelor.  Am primit chiar niste sume consistente pentru vremea respectiva. Intr-un an am primit parca 100 de milioane de lei vechi, in alt an 300 de milioane de lei vechi si a contat foarte mult. Constructia necesita intr-adevar foarte multi bani. Estimarea este foate greu de facut. Dorinta mea ar fi sa terminam cat mai repede. Daca ar fi sa gasim un sponsor care sa ne ajute, bucuria mea ar fi ca eu sa fiu coordonatorul, iar el sa gaseasca echipa, sa plateasca si sa ne ajute la finalizarea bisericii. Noi presupunem ca in urmatorii 4-5 ani de zile, fiindca e vorba si de pictura, vom incheia. Pictura inca nu este inceputa, este dat spre finalizare proiectul pentru pictura care trebuie inaintat Mitropoliei si apoi Patriarhiei spre a fi aprobat. O pictura necesita foarte multi bani. Totul depinde de ajutorul credinciosilor.

Vine lumea la biserica?

Da, prezenta la biserica este multumitoare, satisfacatoare in raport cu numarul de credinciosi care se afla in parohia noastra. Avem parte de credinciosi care stiu ca singura lor nadejde si scapare este la Bunul Dumnezeu.

In actualul context socio-economic lumea se apropie de biserica sau se indeparteaza?

Cu cat aspectul socio-economic este mai dificil eu consider ca lumea, cand este lovita de greutati si de necazuri se apropie mai mult de Dumnezeu, fiind singura lor scapare si ajutor care le aduce pacea si linistea sufleteasca. Consider ca este un pas pentru fiecare dintre ei de a-si apropia sufletul de Dumnezeu si astfel sa ajunga la mantuire.

Cate suflete sunt in aceasta parohie?

Putem vorbi doar estimativ, deoarece multe familii sunt plecate in strainatate, apoi parohia este formata si din foarte multe vaduve, dar putem spune estimativ ca avem in jur de 1800-2000 de familii.

Deci sa inteleg ca, in principiu, mai aveti de finalizat pictura bisericii?

Da, pictura, dar se mai adauga si mobilierul necesar: catapeteasma, mobilierul propriu-zis si pardoseala. Constructia este finalizata si cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al credinciosilor am reusit sa ajungem la stadiul de tencuiala pregatita pentru a incepe pictura. In aceasta primavara am reusit sa realizam si instalatia electrica.

Aceasta biserica este probabil cea mai incercata biserica din oras, tinand cont ca ati avut parte de foarte multe probleme si de furturi…

Da, intr-adevar, aveti foarte mare dreptate, chiar am avut probleme cu delincventii care nu au frica de Dumnezeu. Si este un lucru foarte grav daca ajungi sa nu iti mai fie frica nici de oamenii legii, nici de parinti, ei bine, daca nu ai frica nici de Dumnezeu inseamna ca esti in ultimul stadiu ca om. Noi am incercat sa anihilam aceasta problema prin diferite metode stiintifice care ne-au ajutat: alarma care a fost instalata in interiorul bisericii, camere video pe care le-am montat in exteriorul bisericii, din cauza ca anul trecut s-a furat tabla de cupru batuta pe biserica. Inaltimea este destul de mare, in jur de 13 m pana la poala acoperisului, dar era schela cea veche din lemn, care ulterior a fost demolata. Ei au riscat sa urce pe aceasta schela.

Mai sunt astfel de biserici atat de incercate incat sa ajunga la monitorizare video?

La monitorizare video nu cred ca s-a mai ajuns. De ce am ajuns noi la acest stadiu? Fiindca anul trecut s-a intamplat cu tabla de cupru, apoi cu cateva luni in urma au patruns chiar in demisolul acestei biserici si avem gratii la geam si au fost indepartate intr-un mod foarte ingenios. Avand alarma la interior sigur ca s-a declansat  si nu au reusit sa faca nimic. Au mai spart si paraclisul si bucataria pe care o mai avem amenajata. Incercarile au fost multe, dar Dumnezeu le va randui pe toate ca sa scapam de astfel de necazuri si greutati. Ganditi-va daca am ajuns in societatea actuala la stadiul de a ne teme si de a avea oameni atat de disperati incat sa sparga o biserica… Este un loc de inchinare, este casa Domnului, este casa Preasfintei Treimi unde cu totii ajungem sa pregustam din viata vesnica. Sunt astfel de oameni care nu au nici frica de Dumnezeu si trebuie sa ne rugam pentru ei ca sa ii aduca Bunul Dumnezeu pe calea cea buna, sa le lumineze mintea.

Ati spus mai devreme ceva despre o bucatarie. Faceti si alte activitati in afara de cele care tin de biserica?

Abia anul acesta a fost finalizata bucataria si gandul meu personal este ca atunci cand vom reusi cu enoriasii nostri sa finalizam constructia bisericii, prin intermediul bucatariei si paraclisului care va fi transformat in cantina sociala sa ii ajutam pe cei saraci. Acesta este programul pe viitor al bisericii. Noi intre timp am avut un program filantropic de ajutorare a familiilor nevoiase din parohie in ajunul sarbatorilor. Am ajutat anul trecut in ajun 80 de familii nevoiase din parohie, iar in ajunul Sfintelor sarbatori de Pasti in jur de 50 de familii cu pachete alimentare.

Deci din putinul dumneavoastra ati ajutat oamenii cu nevoi.

Incercam sa ajutam si familiile nevoiase dupa posibilitati, chiar daca avem cheltuieli cu constructia. Plus ca in timpul slujbelor mai vin oameni necajiti, oameni care cer ajutorul pentru o operatie, pentru diferite probleme de sanatate si le acordam ajutor banesc, desigur, in functie de posibilitatile noastre.

Iosub Robert