Interviu cu domnul avocat Adrian Bourceanu

 Inteleg ca dumneavoastra sunteti pe langa  avocat si liderul unei grupari politice din Piatra Neamt , si anume PSD. De ce ati ales calea politicii?

Am ales calea politicii pentru ca, inca din liceu obisnuiam sa ma uit la televizor la evenimentele politice, sa discut acele evenimente cu tatal meu si cu vecinii si  prietenii care aveau astfel de preocupari si astfel am simtit o aplecare inca din adolescenta. Chiar daca aveam doar 10 ani, tin minte ca in perioada revolutiei cand se simtea oarecum ca regimul ceausist va cadea, chiar de atunci tin minte ca, chiar facand o imprudenta, discutam cu prietenii mei de joaca despre treaba asta. Poate ca era o treaba indusa de cei mari cum spuneam noi, dar ma interesa, si am simtit o aplecare inca de atunci, si de atunci m-am implicat intr-un fel sau altul in activitatea sociala, facand parte dintr-o asociatie civica, iar mai tarziu am ales sa nu mai vorbesc despre asta izolat si sa fac din asta o preocupare sociala.

O singura intrebare o sa mai am pe linie politica, pentru ca nu asta e scopul interviului, oamenii sunt satui de politica. Daca ar fi vreodata sa plecati la un drum in viata alaturi de un om, la o afacere, la orice, si singurul criteriu dupa  care sa va alegeti acel om  ar fi politic sau avocatesc, cu cine ati alege sa plecati la drum? Cu un avocat sau cu un politician, neavand decat o singura varianta?

Cu un avocat si spun asta fara nici o ezitare. Un avocat, pentru ca un avocat este un om care trebuie sa cunoasca profesia, este daca vreti un tehnician in final, un aplicant, un practicant al dreptului, si daca sunt nenumarati politicieni care vorbesc mult si nu stiu nimic, un avocat cu siguranta trebuie sa stie ceva, si trebuie sa stie carte, pentru ca altfel nu rezista pe piata.

Ati amintit de revolutie. Ce faceati la revolutie chiar daca aveati 10 ani?

La revolutie obisnuiam sa urc in casa, sa iau toata mancarea din frigider si sa o impart soldatilor care faceau atunci de paza sau isi indeplineau misiunile operative de atunci, pentru ca tin minte ca atunci curtea blocului in care locuiam era plina de soldati. Se zvonea ca se trage din clopotnita unei biserici, nu stiu cat de adevarat a fost sau nu acel zvon, cat s-a confirmat sau nu, cert este ca erau dispozitive de soldati in curtea blocului in care locuiam, si toata mancarea mamei mele era dusa si impartita acelor soldati. La un moment dat soldatii ma refuzau si se uitau la mine asa cu compasiune cum car toata mancarea din frigider. Era o perioada apropiata sarbatorilor, de fapt erau sarbatorile de Craciun, si ca orice om si parintii mei se pregateau . De la tara mai primeau produse din carne, caltabosi… ma rog, toata lumea stie, si toate produsele din carne pe care le-am gasit in frigider, painea, toata am impartit-o soldatilor si de aceea am foarte bine imprimata in memorie, imaginile tensiunii existente chiar pe fetele acelor soldati, care intr-un final erau soldati in termen, dar care se asteptau in orice clipa, date fiind evenimentele de la Bucuresti, sa fie pusi in situatie reala de razboi. Imi amintesc foarte bine si strigatele de comanda ale superiorilor lor, imi amintesc ca aveau tot echipamentul din dotare, aveau castile acelea pe care le vedeam eu in filmele de razboi. M-au impresionat acele imagini, dar repet ceea ce v-am spus la inceput. Auzeam de la bunicii mei, auzeam de la tatal meu care asculta Europa Libera  cu perna peste acel radio, Gloria daca nu ma insel, auzeam tot timpul “Ceausescau pica”. M-a impresionat atunci ca si copil. Aveam un prieten din Bucuresti venit in vacanta la Barlad si il intrebam tot timpul ce se intampla la Bucuresti, Florin il cheama, il intrebam tot timpul ce se intampla la Bucuresti, daca Ceausescu pica.. Ei bine, eu cred ca si politica, ca orice domeniu al vietii sociale, presupune o oarecare aplecare. O aplecare si nativa, si dobandita  in timpul vietii. Eu cred ca am avut totusi o aplecare catre acest subiect oarecum nativa, pentru ca bunicii mei obisnuiau sa faca discutii istorice, discutii despre politica la mesele din familie, intotdeauna la mesele din familia mea s-a discutat si politica, sau s-a discutat politica la modul serios, nu la modul ridicol, si in special de catre bunicii mei, de catre ambii mei bunici, de pe tata si de pe mama.

Care a fost prima perceptie despre democratie de cand erati mic, care e prima amintire despre democratie? Care e primul lucru care v-a impresionat, v-a marcat, v-a ramas in memorie?

M-a marcat si mi-a ramas doar o impresie generala de haos, pentru ca imi amintesc de zbuciumul din parlament, erau televizate si atunci discutiile din parlament, erau totusi noutati ale democratiei, dar ca prima bucurie, daca doriti a fost aceea ca tata m-a anuntat ca-si va deschide o afacere. Se intampla, nu stiu, prin anul ’92, si tata imi spunea atunci ca vrea si el sa se privatizeze. Mama s-a opus vehement, pe mine m-a bucurat ideea tatalui meu. Am considerat-o o chestiune de o noutate absoluta la vremea respectiva, insa mama s-a opus acestei idei fiind mai sceptica, mai conservatoare si i-a convins in cele din urma si  pe bunici ca nu e bine ca tata sa plece de la fabrica si sa-si deschida o afacere. Ei bine se pare ca bunicii au reusit sa induca acea suspiciune pana la urma si tatalui meu care a desistat. In schimb, colegul sau cu care dorea sa-si deschida acea afacere a dus-o foarte bine, si de atunci, chiar copil fiind spuneam: “vezi, tata, daca nu te-ai privatizat?”

Prima dezamagire a democratiei?

Prima dezamagire a fost ca tata a renuntat la ideea de a se privatiza, iar dezamagiri ale democratiei foarte mari nu le-am trait decat atunci cand am fost suficient de matur sa le percep, dar ca un ansamblu de nedreptati, nu neaparat ca o chestiune punctuala. Nu, ci doar ca un ansamblu de nedreptati. Eu nu cred ca poate exista o dezamagire mare a democratiei, poate, daca ar fi sa identific una ar fi incovenientul universal al democratiei si anume diversitatea prost inteleasa care duce la haos social, la acelasi haos social pe care l-am perceput si cand eram copil doar ca stare de spirit, acum il percep si institutional de multe ori.

In calitate de avocat, de cate ori v-a venit sa va lasati de meseria asta? Sa va luati lumea in cap sa plecati?

De meseria de avocat?

De profesarea in Romania a acestei meserii?

Eu am avut o sansa, poate unica in viata, pe linie profesionala pe care am refuzat-o poate si din considerente de patriotism, dar poate si din lasitate si din lipsa unei increderi in mine, pentru ca, la un moment dat, un amic avocat italian de prestigiu in Italia, deci un avocat de renume in Italia, la absolvirea facultatii de drept mi-a propus sa imi echivalez cumva studiile la o universitate italiana si sa intru in profesia de avocat in Italia, urmand sa practic intr-unul din cabinetele sale de avocatura. Acel prieten italian, avocat cu care tin legatura si acum, tinem legatura permanent, mi-a propus, asadar, un nou drum in viata pe care l-am refuzat. Inca nu imi dau seama de ce l-am refuzat. L-am refuzat poate pentru ca nu am avut destul curaj sa fac ceea ce au facut atatea sute de mii de romani.

Va reprosati de multe ori ca ati refuzat?

Nu imi reprosez eu, cat imi reproseaza altii din jurul meu. Eu totusi ma simt bine aici unde sunt, in tara mea. Cred ca in Italia as putea profesa pe mult mai multi bani, dar fara satisfactia intima, sufleteasa de a fi in tara ta , de a ciorovai cu un prieten, de a  te duce la pescuit cu un amic, de a bea o cafea cu un apropiat asa cum fac in Romania. Eu sunt un om care iubeste oamenii, iubeste ideea de a fi inconjurat de oameni, eu ma sufoc daca nu discut, daca nu am prieteni, daca nu socializez. Sunt convins ca as fi putut face acelasi lucru si in Italia, dar la un alt nivel. La un nivel mult mai rece, mai distant decat o fac in Romania. Pentru mine, Romania inseamna in primul rand oamenii din jurul meu si abia apoi tara ca atare, teritoriul si mai cu seama istoria. Oamenii fac natiunea.

Acum sunteti consilier judetean. Ati fost repartizat pe un colegiu, unde probabil ati tras mult mai mult decat in restul judetului. Cu ce promisiuni fata de alegatori ati venit la Consiliul Judetean. Ce ati promis oamenilor si va trebui sa faceti?

Nu am promis in nume personal foarte multe…  sub aspectul ca daca ar vota lista consilierilor judeteni si as intra in CJ voi intoarce lumea pe dos, insa ceea ce am spus si spun si acum este ca nu va exista chestiune de interes general asupra careia sa nu ma aplec cu seriozitate, si imi doresc foarte mult sa nu devin ceea ce am criticat tot timpul, si anume masina de vot si atat. Stiu ca de multe ori ceea ce spun nu poate fi pus in practica chiar cum doresc, pentru ca este si o disciplina de partid, exista si puncte de vedere unitare pe care trebuie sa le respecti, dar sunt momente pe care poti sa le speculezi in care sa imi pun propria amprenta asupra unor proiecte. Vreau sa spun ca deja am initiat discutii cu colegii mei din cadrul PSD-ului care sunt consilieri locali in diferite administratii publice locale, in diferite comune  sau orase, pentru a-mi aduce la cunostinta acele lucruri pe care le pot face ca reprezentant al lor in forul legislativ judetean. In primul rand cred ca un consilier judetean trebuie sa manifeste nu un interes formal, ci un interes real pentru ceea ce se petrece in jurul lui. Asta este primul pas, pe care ma oblig si acum public sa il fac, la modul cel mai serios, dupa aceea vom vedea in ce masura voi putea identifica punctele in care pot interveni personal si in ce masura voi reusi sa obtin si un rezultat.

Functia de consilier, nu v-a incurcat meseria pe care o aveti, presupun.

Nu. Functia de consilier judetean este compatibila cu calitatea de avocat, pentru ca atunci cand am optat pentru calitatea de consilier judetean, am avut grija sa…

Adica acest zbucium politic si tehnic pe care o sa-l aveti la Consiliul Judetean  nu va avea o amprenta asupra calitatii nici in partea cealalta.

 

Nu. Nu va avea, pentru ca …

Reprezinta o povara in plus.

Desi este o povara in plus, eu cred ca voi sti sa imi impart timpul astfel incat sa reusesc sa le imbin pe amandoua. Sunt oameni cu responsabilitati mult mai mari decat am eu si reusesc sa le duca. Eu cred ca am doar doua mari responsabilitati, profesionala si respectiv sociala, pe care le pot indeplini in mod satisfacator in masura in care voi sti sa imi impart timpul. Daca vreti, poate exista si un dezavantaj profesional in ceea ce fac din punct de vedere politic, pentru ca eu imi doresc sa fiu vazut in primul rand ca profesionist in munca de avocat, nu as vrea sa fiu vazut in primul rand ca om politic. Eu nu ma legitimez in primul rand ca om politic, ma legitimez in primul rand ca un om care incearca sa devina profesionist, pentru ca munca asta o inveti toata viata, si abia apoi as dori sa fiu privit ca om politic. Nu as dori ca in sala de judecata, atunci cand se uita judecatorul la mine sa vada doar un politruc, as vrea sa vada profesionistul din mine si dupa aceea, daca el considera ca imi apreciaza sau nu punctele de vedere cu caracter strict social unitar, este o alta discutie.

In final , daca aveti un mesaj de transmis cititorilor nostri.

Transmit cititorilor dumneavoastra ca aveti o publicatie care merita intr-adevar frecventata si urmarita, care intr-adevar a avut curajul sa isi asume puncte de vedere oficiale, de multe ori radicale, dar ferme pe anumite chestiuni de interes public. Cred ca sunteti una din putinele publicatii care au avut curaj in aceasta perioada si de aceea ii indemn sa stea alaturi de dumneavoastra si sa incurajeze demersul dumneavoastra, pentru ca pe langa chestiunile pur politice am vazut ca alocati o mare parte a spatiului pe care il aveti si unor chestiuni culturale, sociale sau care influenteaza in mod direct viata publicului.