Inginerul Gheorghe Cartianu

Gheorghe Cartianu s-a născut la 8 august 1907 în localitatea Borca din judeţul Neamţ.  După ce a făcut liceul la Bacău, a studiat în paralel la Bucureşti, matematica şi electrotehnica. În 1932, Gh. Cartianu obţine titlul de diplomat inginer al Şcolii Politehnice din Bucureşti, Secţia electrotehnică. Din anul 1933, inginerul Gh. Cartianu este angajat de Societatea de Radiodifuziune, pentru a lucra la Studioul Bucureşti şi la staţia de emisie Otopeni. Un an mai târziu, 1934, este solicitat de profesorul Ernest Abason să preia postul de asistent la cursurile de matematici speciale şi geometrie descriptivă în Şcoala Politehnică. În acelaşi timp prof. Tudor Tănăsescu îl solicită şi ca asistent la cursul nou înfiinţat de radiotelecomunicaţii. În 1949, realizează prima legătură cu radiorelee din ţară, între studiourile din Bucureşti şi staţia de emisie Tâncăbeşti, utilizând o staţie de emisie de concepţie proprie. În anul 1951, construieşte o instalaţie originală cu care efectuează emisiuni şi recepţii pe unde ultrascurte cu modulaţie de frecvenţă, demonstrând superioritatea acestora faţă de modulaţia de amplitudine. În 1952 este numit şef al Catedrei de radiocomunicaţii, şi predă cursul de bazele radiotehnicii. În anul 1963 este ales membru corespondent al Academiei. Lista lucrărilor ştiinţifice publicate de Gh. Cartianu, cuprinde 75 de titluri, dintre care în reviste de specialitate a publicat subiecte despre: stabilitatea sistemelor electrice lineare şi nelineare, modulaţia de frecvenţă; sinteza reţelelor electrice în domeniul timpului şi frecvenţei, sisteme de comunicaţie tip releu sau radio dispecer.

S- a stins din viaţă la 26 iulie 1982, la Bucureşti. Municipiul Piatra Neamţ îi cinsteşte memoria prin faptul că fostul Liceu de Chimie poartă în prezent numele renumitului inventator cu origini nemţene.

Alin Vădăoaie