Înalta Curte de Casație și Justiție a României a decis ca prescripția faptelor să se calculeze de la momentul săvârșirii, nu de la cel al descoperirii

ÎCCJ a stabilit pe 25 octombrie 2022 că nu mai pot fi judecați și nu mai pot fi condamnați suspecții pentru presupuse fapte care s-ar fi produs cu foarte mult timp în urmă, adică cele care au depășit perioada de prescriere a faptei. Această perioadă este, de regulă, aproape egală cu maximul pedepsei pentru care este cercetată persoana. De exemplu, la faptele la care se poate da o pedeapsă de maxim 10 ani, perioada de prescripție este de 8 ani. Dacă justiția nu dovedește definitiv și irevocabil în maxim 8 ani de la comiterea faptei că respectiva persoana e vinovată, atunci nu o mai poate condamna.

La nivelul țării sunt zeci, poate chiar sute de procese în care erau judecați oameni pentru presupuse fapte care au fost săvârșite în urmă cu mai mult de 8 ani. După decizia ICCJ, aceste procese nu își vor mai avea scop.

Prescrierea unei fapte nu este ceva nou. În toată lumea există perioade de prescriere a faptelor. Ce s-a decis acum clar la ÎCCJ este momentul de la care se calculează acest timp în care se prescrie fapta. Unii magistrați spuneau că se calculează de la săvârșirea faptei, alții că de la trimiterea în judecată, iar ÎCCJ a decis că de la comiterea faptei, o decizie corectă, deoarece așa se calculează în toate țările.

Așadar, pe 25 octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – a stabilit prin decizia nr. 67/2022  soluția în cazul deciziilor CCR privind prescripția, respectiv deciziile CCR 297/2018 și 358/2022.

„1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal.

2. Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.”, precizează Înalta Curte.

Prescripția specială permitea procurorilor să întrerupă cursul prescripției prin administrarea de noi probe sau citarea persoanei vizate de ancheta penală în calitate de suspect sau inculpat. Potrivit noii decizii a ÎCCJ, în cauzele aflate în curs nu va mai exista prescripția specială, ci doar cea generală, deoarece reprezintă legea penală cea mai favorabilă.

Această situație ar putea conduce la închiderea a mii de dosare, printr-un fel de amnistie.

Întreaga minută poate fi citită aici – click.

Astfel, se aplică termenele de prescripție prevăzute la art. 154 alin. (1) Cod penal:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.