Înainteprăznuirea Schimbării la Față a Domnului și pomenirea Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Calendarul creștin ortodox ne amintește astăzi, 5 august, de două evenimente importante: Înainteprăznuirea Schimbării la Față a Domnului și pomenirea Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț.

Înainteprăznuirea Schimbării la Față a Domnului prevestește un praznic împărătesc deosebit de important pentru creștin ortodocși: Schimbarea la Față, sărbătoare care are loc în fiecare an pe 6 august, în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului. În seara Înainteprăznuirii se ține Vecernia Mare, o slujbă de priveghere, moment în care credincioșii au ocazia să aprofundeze rugăciunea din timpul postului și să mediteze la importanța simbolică a Transfigurării Domnului de pe Muntele Tabor.

Tot în această zi, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sf. Ioan Iacob de la Neamț, cunoscut și sub numele de Ioan Hozevitul. Cărțile bisericești ne spun că Sf. Ioan Iacob de la Neamț s-a născut în 1913, în Dorohoi, primind la botez numele de Ilie. Părinții săi au murit când acesta era foarte mic, fiind ulterior crescut de bunica sa, Maria, care l-a deprins cu rugăciunea către Dumnezeu. Când Sf. Ioan Iacob împlinește 11 ani, bunica sa trece la cele veșnice, iar la 20 de ani, simțind chemarea dumnezeiască, se îndreaptă spre Mănăstirea Neamț.
Starețul mănăstirii, Episcopul Nicodim, l-a primit cu multă dragoste și după ce l-a dus să se închine la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodala, i-a rânduit ascultare la infirmerie și la biblioteca mănăstirii, unde s-a arătat foarte supus, sub povățuirea monahului Iov, un călugăr desăvârșit.

În decursul vieții sale a lucrat ca infirmier, având o grijă deosebită pentru cei bolnavi. Pe 8 aprilie 1936, Ilie Iacob este tuns călugăr, primind numele Sfântului Ioan Botezătorul. În toamna anului 1936 pleacă în Țara Sfântă, unde s-a retras în obștea Mănăstirii Sf. Sava din pustiul Iordanului. Aici s-a nevoit timp câtiva ani, luptându-se cu multe încercări sufletești și trupești.
Cunoscând bine limba greacă, el îngrijea marea bibliotecă a mănăstirii, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea sufletește atât pe sine, cât și pe cei ce veneau la el. Avea și darul scrierii de învățături și de versuri duhovnicești, cu caracter moral, pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.
Este numit egumen la schitul românesc Sfântul Ioan Botezatorul de la Iordan, unde a stărețit până în 1952. Doritor de o viață mai aspră, s-a retras la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, trăind în cea mai severă schimnicie.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților în 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la cele veșnice. De asemenea, Patriarhia Ierusalimului a proclamat în data de 30 ianuarie canonizarea Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, eveniment care a avut loc la Mănăstirea Sfântul Cuvios Gheorghe din Hozeva, Israel, unde se păstrează Sfintele sale Moaște.