În Muntele Athos s-ar fi descoperit primul loc de sihăstrie al Sfântului Paisie de la Neamț

Institutului Internațional al Moștenirii Athonite a anunțat la începutul lunii decembrie 2022 că în pădurea unei mănăstiri Athonite s-a descoperit ceea ce ar putea fi primul loc de sihăstrie în Sfântul Munte al Sf. Paisie de la Neamț (Velichkovsky). Mai multe imagini aici – click.

Serhii Shumylo, directorul Institutului Internațional al Moștenirii Athonite, a evaluat descoperirea și a ajuns la concluzia că Sfântul Paisie ar fi reconstruit coliba cu propriile mâini și a sihăstrit acolo între 1746 și 1754.

Potrivit directorului Institutului, această mănăstire este un monument istoric unic pe Muntele Athos, care este legat de activitățile remarcabilului Sfânt Paisie de la Neamț. Este situat pe teritoriul fostelor grădini ale mănăstirii. 

„Ruinele au fost descoperite recent accidental pentru prima dată de călugării Athos în timpul tăierii tufișurilor dese și impracticabile din pădurea mănăstirii. Conform multor semne și descrieri, se pare că aceasta este probabil chiar locuința Sf. Paisie. Cu toate acestea, acest lucru necesită cercetări suplimentare”, a subliniat Serhii Shumylo.

Sf. Paisie de la Neamț (născut Petro Ivanovici Velichkovsky; 1722 – 1794), de origine ucraineană, a fost o figură culturală a secolului al XVIII-lea. Provenea dintr-o familie de preoți cazaci ucraineni din Regiunea Poltava. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735-1739), întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. 

În 1746 a mers pe Muntele Athos, unde a trăit 17 ani. În timp, a fondat propriul schit, în care erau aproximativ 70 de călugări sub conducerea sa, printre care se aflau mulți foști cazaci din Zaporojie. Aceste mănăstiri au devenit centre ale vieții spirituale și culturale ucrainene de pe Muntele Athos. 

Sf. Paisie de la Neamț a devenit faimos ca traducător al lucrărilor antice ale Sfinților Părinți și Filocaliei, punând, astfel, bazele unei treziri spirituale și culturale în Ucraina, România, Moldova, Balcani și Grecia. 

„Între 1763 și 1775, Starețul Paisie s-a întors pe meleagurile noastre și s-a stabilit la Mănăstirea Dragomirna, unde obștea, ajunsă la 350 de membri, urma rânduiala athonită.

Odată cu ocuparea Bucovinei de către austrieci, o parte din obște, în frunte cu starețul, s-a mutat la Mănăstirea Secu și apoi la Mănăstirea Neamț. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareţ al celor două mănăstiri unificate, Neamţ şi Secu, Sfântul Paisie a păstrat cu sfinţenie aceeaşi rânduială.

Unii călugări moldoveni, munteni şi ardeleni, fiind buni elenişti, traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamţ o academie patristică şi duhovnicească unică în Ortodoxie.”, informează basilica.ro.

A murit în România la 15 noiembrie 1794, lăsând în urmă un număr mare de traduceri și lucrări spirituale. În România, este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă sfinți ai Bisericii Române. A fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț, prăznuirea sa fiind la 15 noiembrie.

Cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la nașterea Sf. Paisie de la Neamț (21 decembrie), întregul an 2022 a fost declarat an jubiliar în Biserica Română. Sf. Paisie de la Neamț este unul dintre cei trei ocrotitori ai Anului omagial și comemorativ 2022, dedicat de Patriarhia Română temei rugăciunii și sfinților isihaști.