Hanuri de altădată la Piatra-Neamț

0

Scurtul nostru demers ne poartă la o constatare a lui Ion Simionescu (Opere alese, București, 1974), prin care afirma că ”dacă Mihail Sadoveanu nu le-ar fi veșnicit amintirea, prin una din cele mai frumoase opere Hanul Ancuței, care ar fi făcut cinste și unui Anatole France, amintirea lor ar fi dispărut ca și scrumul împrăștiat de vânt …”.

Așadar, ”hanurile, rateșele sau ospețiile, aceste vetre de popas, au fost și locuri de întâlnire ale drumeților, contribuind eficient la cunoașterea unor noi valori, la transferul de idei și chiar la influențarhanuriea comportamentului moral al oamenilor”. Pentru toate distanțele parcurse, de-a lungul și de-a latul țării noastre, dar și altor popoare, hanul a devenit locul popasurilor, iar dacă îl amintim din nou pe Sadoveanu, care prin opera sa axată mai ales pe două coordonate – pământul românesc și trecutul nostru istoric, din timpul lui Ștefan cel Mare și până la revoluția industrială – ne-a lăsat în marea frescă a societății românești imaginea hanului unde ”la focurile dintre ziduri de cetate, lângă carele drumeților se consuma o lume, dar în același timp se consolida și se căpăta o adevărată experiență”.

Tracțiunea timpurilor îndepărtate, până la apariția regelui abur, era asigurată de animale care și ele trebuiau să-și refacă forțele, astfel încât locurile de odihnă constituiau momente așteptate și gustate din plin de toți călătorii. Ca atare, hanurile ca locuri de retragere în scopul unei binemeritate recreeri deveneau totodată și o garanție pentru cei porniți la drum îndelungat. Vechile clădiri ale hanurilor care au mai rezistat până în zilele noastre constituie adevărate vestigii în care mai sălășluiește mut, evocator, o viață consumată aievea. Din ele străbate concret o fărâmă a trecutului.

Încă din 1904, Nicolae Iorga s-a simțit obligat să atragă atenția asupra importanței aparte pe care o dețin unele construcții ale trecutului, cât este de util ca ele să fie protejate, îngrijite și conservate, pentru a rămâne în continuare dovezi vii ale unei epoci apuse. Cu această ocazie domnia sa observa în monumentul istoric ceva care ”cuprinde în sine mai multe lucruri, un meșteșug de a clădi, care nu se mai obișnuiește, o frumusețe care nu se mai poate îndeplini și pe lângă aceasta, o sumă mai mare sau mai mică de amintiri, ceva din viața oamenilor care s-au strecurat, rugându-se, luptând, trăind între acele ziduri…”.

Marele pontif al istoriei românilor releva prin conținutul celor redate mai sus că prin cunoașterea unor monumente căpătăm o imagine despre vechimea, faptele, valoarea arhitectonică, tradiție și continuitate. Între zidurile la care se referea istoricul pot fi amintite curți domnești și boierești, casele țărănești, hanurile și pivnițele anterioare anului 1850. Referitor la această zestre a trecutului Iorga venea cu următorul îndemn: ”Unde le vedeți, să le recunoașteți, să le respectați și să le ridicați (în sensul de consolidare, conservare), dacă aveți putere din ruine și părăsirea lor”. În acest sens județul Neamț și reședința sa trebuie să urmeze acest îndemn pentru a asigura păstrarea și punerea în valoare a vestigiilor și monumentelor istorice deosebite aflate în perimetrul acestor meleaguri care l-au impresionat pe marele istoric.

În urbea Piatra un monument de rezonanță care răzbate din filele istoriei este Hanul de la Dealul Viei, fost ”pe strada Dragoș Vodă nr. 28, din bârne pe temelie de piatră, acoperit de draniță”. Tot în oraș exista și ospeția Casa Paharnicului, nume care reliefează o epocă, așa cum funcția de ospeție o îndeplinea și Casa turcească, unde poposeau și erau ospătați conform obiceiului negustori turci atrași de puternica schelă a lemnului care fructifica trunchiurile de pe munții din bogată zonă forestieră a Văii Bistriței.

După cum ne informează C.N. Turcu – istoric și arhivist, născut la poalele Ceahlăului, fost elev la Liceul ”Petru Rareș” – unul dintre pasionații cercetători ai trecutului Petrodavei, un han vechi din târgul de sub Pietricica era acela al mănăstirii Pângărați, denumit Hanul Schitului Tarcău, în care la 14 august 1854 s-a deschis Școala nr. 2 de băieți Piatra-Neamț (a se vedea lucrările lui C. Botez, A. Pricop, Tradiții ale ospitalității românești. Prin hanurile Iașilor, Ed. Sport-Turism, București, 1989 și C. Turcu, De la hanul schitului Tarcău la Școala nr. 2 de băieți, în Preocupări de cultură regională, vol. II, Piatra-Neamț, 1939).

În reședința de ținut dominată de majestuosul turn de lângă ctitoria domnească Biserica ”Sf. Ioan Domnesc”, un alt han aparținea în 1835 banului Manolache Fote, cu denumirea Hanul lui Manolache. Clădirea se afla, conform documentelor vremii, ”pe un loc estimat la 97 de stânjeni și 3 palme”. În octombrie 1835, mai multe ținuturi ale Moldovei au fost anunțate spre știință, că acest han se vinde la mezat.

Alte hanuri din așezarea de pe apa Cuiejdiului, amintite în diferite ocazii ”au aparținut lui Ioniță Șoaric” (unul, trecut la 15 iunie 1839 în proprietatea lui Iancu Iani, era socotit în 1841 ca han în care clevetitorii orânduirii se puteau aduna liniștiți). În alte numeroase documente și informații din anii următori, 1849, 1850, 1854 și 1855 este menționat și Hanul Frumușica unde în preajma anului 1859 unioniștii Neamțului țineau reuniuni. La reuniunile amintite a participat și tânărul institutor Manoil Halunga, care în seara zilei de 24 ianuarie 1859, în cadrul marii manifestări dedicate înfăptuirii Unirii, într-un elan deosebit, pentru a saluta aparte evenimentul și-a dat foc casei ce o avea în mahalaua Viei.

Pentru curiozitatea cititorilor amintim și alte hanuri din împrejurimile urbei Piatra și județului Neamț: Hanul de la Căciulești, Hanul de la Roznov, Hanul din Bălțătești, hanurile de la Șerbești, Cârligi, Bălănești și Bozienii de Sus, iar la Tg. Neamț amintim de Hanul lui Belibon și hanurile lui Varnava Gorgos și Gheorghe Aron, care au fost făcute danie Mănăstirii Neamțului. Tot aici este amintit, înainte de anul 1848, Hanul Căminarului Ioan Romanescu.

Toate aceste locuri de ”popas și odihnă” au rămas în toponimia locurilor amintite cu denumirea la han.

Prof. Gheorghe Radu

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate