Guvernul României – bilanț amar pentru români
Când tragi linie, rezultatul e simplu: pentru oamenii obișnuiți a fost bici, pentru „băieții deștepți” perne pufoase. Într-un an în care se putea repara ceva din dezechilibrele cronice ale statului, guvernul a ales cea mai comodă cale: a strâns șurubul la cei mulți și a păstrat neatins sistemul de privilegii care ne sângerează bugetul.
Ce s-a făcut „repede și bine” s-a văzut în buzunarul cetățeanului și în rulajul firmelor. Impozitele și taxele au urcat, la fel și contribuțiile, cu o ingeniozitate fiscală care i-a lovit în special pe cei corecți. Mediul privat a primit noi poveri contabile și financiare, în timp ce facturile la energie au crescut, sub acoperirea unor formule pe care nici specialiștii nu le mai explică coerent. Pensiile pentru marea masă au pierdut putere de cumpărare, bursele elevilor și studenților au fost ciuntite sau împinse la coadă, iar diverse facilități pentru categorii profesionale care chiar muncesc au fost tăiate fără să clipească nimeni. Aici guvernul a fost eficient: când e vorba să ia de la mulți, se mișcă fulgerător.
Ce NU s-a făcut ține de esența bolii. Pensiile speciale indecente, cele de peste 30.000 lei lunar, au rămas la adăpost, cu mici cosmetizări de fațadă. Veniturile bugetarilor de lux, tot peste 30.000 lei lunar, stau bine-merci în aceeași zonă de confort. Consiliile de administrație și sinecurile lor n-au dispărut; dimpotrivă, tot acolo găsești indemnizații de 20–30.000 lei pentru o singură ședință, ritualul prin care se mulg liniștit companiile de stat. Despre eliminarea funcționarilor incompetenți puși pe pile? Nicio mișcare vizibilă. Despre profituri care pleacă din România cu impozitare minusculă, în timp ce o covrigărie plătește mai mult procentual decât o multinațională bine consiliată? Liniște și „comitete”. Despre stoparea furtului din banul public? Zero cazuri majore duse la capăt în mandatul noului guvern, doar zgomot și perdele de fum.
Adevărul greu, pe care îl simte oricine nu trăiește din contracte cu statul, e că s-a făcut „reformă” doar acolo unde nu există risc politic: la oamenii fără protecție, la firmele care nu au anticamere în ministere, la elevi și studenți care nu au sindicate cu portavoce. În schimb, acolo unde curge banul gros – pensii speciale, salarii de lux, CA-uri suprapopulate, rețele de consultanță la stat – reforma s-a oprit politicos la intrare.
Un guvern responsabil începea invers: tăia întâi de sus, reteza privilegiile nejustificate, reducea instituțiile-dubluri, transparentiza achizițiile, curăța CA-urile, scotea pilele în ușă, repara scurgerile fiscale care ne golesc bugetul și abia apoi cerea cetățenilor să strângă cureaua. Ce avem noi este opusul: întâi au strâns cureaua celor mulți, apoi au promis „optimizări” pentru cei puțini. Și, ca de fiecare dată, optimizarea a însemnat că nu se schimbă nimic esențial.
Concluzia nu necesită note de subsol: acest guvern a pus biciul pe oameni și l-a predat pe mâna „băieților deștepți”. Dacă nu se inversează urgent ordinea – întâi tăiem privilegiile, abia apoi cerem sacrificii – bilanțul va rămâne același: amar pentru români, dulce pentru sistem.
