Femei la volanul schimbării: Irina Petrea, de la grafician la instructor auto într-o lume „a bărbaților”

În ediția emisiunii „1001 de meserii”, Delia a adus în prim-plan povestea Irinei Petrea, o schimbare de carieră care spune multe despre curaj, perseverență și felul în care o femeie își poate croi loc într-un domeniu perceput încă drept „al bărbaților”: instruirea auto. Dialogul a pornit de la traseul profesional al invitatei—aproape 14 ani de grafică—și a ajuns la provocările, satisfacțiile și responsabilitățile meseriei de instructor, cu accent pe prejudecăți, conduita preventivă și nevoia de încredere, atât pentru cursanți, cât și pentru cele care vor să-i urmeze drumul.

De la grafică la un drum nou

Irina Petrea a povestit că a lucrat „aproximativ 14 ani” ca grafician, într-un parcurs început încă din liceu, la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamț, unde a pus bazele tehnice și creative ale muncii sale. A ales apoi să meargă pe cont propriu, dezvoltând „o mică afacere” și lucrând de acasă, cu proiecte și clienți numeroși. Dincolo de partea frumoasă—aprecierea lucrărilor și satisfacția creației—invita a vorbit sincer despre costul personal al izolării: „Dezavantajul de a sta închisă în casă. Adică stăteam doar în casă, trebuia să mă rup cu totul de lume…”

Momentul de cotitură a venit tocmai din această nevoie de a ieși dintr-un ritm solitar și de a-și schimba energia zilnică: „Am avut nevoia să ies din casă… să socializez. Exact ce aveam eu nevoie.” Schimbarea nu a fost doar o „rotație” profesională, ci o mutare a centrului de greutate: de la un job în care crea în liniște, la o meserie în care e permanent conectată la oameni, la emoțiile lor și la ceea ce se întâmplă în trafic.

„Meserie de bărbat”: prejudecăți și testul începutului

Tema emisiunii—femei care reușesc într-o lume a bărbaților—s-a văzut imediat în reacțiile pe care Irina le-a întâlnit la început. A spus direct că a primit multe opinii descurajatoare: „Ca femeie nu poți să faci treaba asta. Asta este o meserie de bărbat…” Inclusiv ideea de forță fizică a fost aruncată în discuție, într-un registru tipic prejudecăților: „Dacă elevul îți trage tare stânga de volan, tu cum faci dacă ești mărunțică și firavă?” Răspunsul ei a venit din realitatea meseriei: multă prevenție, atenție și control, nu „ring de box”.

Un alt tip de reacție a apărut chiar înainte de contactul direct cu elevii: Irina a relatat că au existat cursanți care au refuzat din start ideea de instructor femeie. Nu a transformat însă refuzul într-o rană personală, ci într-un fapt: oamenii nu aveau cum s-o cunoască atunci. În schimb, experiența practică i-a confirmat contrariul: în majoritatea cazurilor, elevii cu care a lucrat au fost mulțumiți.

Mecanica, răbdarea și rezultatele

Interesant este că Irina a vorbit și despre o latură pe care mulți o pun automat în „raftul masculin”: mecanica. A explicat că, în perioada de pregătire (practică, legislație, mecanică), a avut parte de îndrumare din partea unui profesor care a ajutat-o să înțeleagă cât mai bine zona tehnică. Iar acum o revendică fără complexe: „Îmi place și mecanica. Dacă e să mă întrebi… eu știu să ți le explic și cum să le rezolvi.” Mesajul implicit e simplu: competența se construiește, nu se moștenește odată cu genul.

Discuția a atins și un indicator foarte concret: promovabilitatea. Irina a spus că „90% din elevii mei au fost admiși din prima”, iar Delia a legat reușita de felul în care o femeie poate explica răbdător, cu o atenție care „ține” cursantul aproape, fără presiune inutilă.

Instructorul ca pedagog și „părinte rutier”

Unul dintre cele mai umane momente ale emisiunii a fost când Irina a descris relația emoțională care se formează uneori cu elevii. A dat exemplul unui cursant care i-a spus că o vede ca pe o mamă, iar ea a transformat ideea într-o definiție de meserie: „Instructorul ar putea să fie un părinte rutier, să zic așa.” În spatele acestei formulări e o realitate pe care o intuim cu toții: în mașina de școală nu se învață doar ambreiajul și semnalizarea, ci se repară frici, se așază încredere, se construiesc reflexe de siguranță.

Irina a numit instructorul și „un fel de psiholog”, pentru că trebuie lucrat „foarte mult pe partea emoțională”. Pentru ea, acesta e un plus major al meseriei: socializare, povești, oameni diferiți și sentimentul că ajută, concret, în fiecare lecție.

Conducerea preventivă și mesajul către șoferi

Când discuția a ajuns la conduita preventivă, Irina a formulat un set de recomandări foarte clare, aproape ca un mini-ghid de bun-simț rutier: respectarea regulilor, atenția constantă la ceilalți participanți, verificarea oglinzilor, anticiparea situațiilor și evitarea vitezei atunci când nu ești sigur. Mesajul ei a fost fără artificii: „Țineți cont de reguli de circulație… Nu se modifică.” și „Încercați să anticipați orice fel de situație și nu circulați cu viteză ridicată.” În subtext, se simte și grija instructorului: ceea ce formezi într-un cursant rămâne cu el ani întregi.

Momentele de îndoială și sprijinul din jur

Delia a întrebat firesc dacă au existat momente în care Irina a simțit că ar renunța. Răspunsul a fost realist: meseria e grea, cere „foarte mult calm și foarte multă răbdare”, iar ea se descrie ca fiind „mai vulcanică”. Totuși, în mașină își caută calmul și îl păstrează, chiar dacă apar situații în care simte că nu e ascultată și îi este testată încrederea în sine: „Poate totuși nu sunt bună pentru meseria asta. Acestea sunt momentele în care îmi este pusă o încercare.”

La capitolul sprijin, Irina a spus că familia a susținut-o, chiar dacă schimbarea a fost „un pic șoc”. În același timp, a subliniat că visul de a deveni instructor era mai vechi, iar cei apropiați „știau din timp”. În breaslă, a vorbit despre colegi care au susținut-o, despre relații păstrate „cu limite”, dar și despre oameni cu care simte „că suntem într-adevăr o familie”. A menționat și cadrul în care lucrează: școala de șoferi Auto Diamond.

Responsabilitatea primului „volan” și cursanții cu frică

O temă importantă a fost responsabilitatea instructorului atunci când urcă în mașină un elev fără experiență. Irina a punctat esențialul: ce îi spui și ce îl înveți devine baza lui. De aici, ideea de siguranță, pentru cursant și pentru ceilalți: șoferii trebuie să fie „cât mai siguri pe sine” și „cât mai bine instruiți” pentru a evita evenimentele din trafic.

A vorbit și despre oameni care vin la școală cu teamă sau împinși de la spate—uneori „forțați la muncă să aibă permis” și fără plăcere. În astfel de cazuri, încearcă să schimbe perspectiva: condusul înseamnă libertate și independență. „Ești independent. Nu mai depinzi de mijloc de transport în comun, nu mai depinzi de taxi… ai plăcerea de a fi independent și liber.”

Piatra-Neamț, traficul și frustrările din teren

Spre final, discuția a coborât în concretul orașului: traficul din Piatra-Neamț, descris de Irina ca „foarte aglomerat”. A indicat o problemă majoră pentru școlile de șoferi: banda de autobuz de pe bulevard, care îi obligă să circule „obligatoriu pe banda a doua”, ceea ce devine „un chin” pentru instructori și pentru elevi. A descris comportamentele riscante pe care le vede frecvent: depășiri „ori prin stânga, ori prin dreapta”, lipsa de răbdare față de mașina de școală, claxoane, înjurături și etichete aruncate ușor.

A mai menționat o sursă de stres pentru cursanți: sensurile giratorii, unde „nu ține nimeni cont de reguli” și unde elevii ajung să se sperie. Discuția a atins și semafoarele amplasate foarte aproape de giratorii, care pot bloca intersecțiile când șoferii nu lasă liberă zona.

Mesajul ei pentru fete și pentru cei care încă se tem

Finalul a adunat esența temei emisiunii într-un îndemn simplu și puternic. Pentru fete, Irina a transmis: „Aveți încredere în voi. Cât puteți.” și a adăugat un argument care, în multe familii, cântărește greu: „Dacă am putut eu, și sunt mamă de trei copii, și am putut să ajung în punctul ăsta, o să puteți și voi.” Mesajul continuă cu o recomandare de direcție: să țină cont de ce simt ele, chiar „în ciuda tuturor vorbelor”.

Pentru viitorii elevi și pentru cei cărora le e frică, ideea centrală a fost încrederea care se construiește și rolul instructorului ca „plasă de siguranță”: „Aveți încredere în instructorul care este în dreapta voastră, nu se va întâmpla niciodată nimic, pentru că suntem tot timpul acolo. Conectați și focusați.” Într-o propoziție: frica nu se combate cu bravură, ci cu ghidaj și exercițiu.

Ce urmează pentru Irina Petrea

Privindu-se înapoi, Irina și-ar fi spus că trebuia să facă pasul mai devreme: „Trebuia să am curajul să fac asta mai din timp.” Iar privind înainte, și-a conturat o direcție clară: își dorește să ajungă instructor și pentru categoria A, pentru că îi place mult și partea de motocicletă.

Povestea Irinei Petrea, așa cum a reieșit din emisiune, nu este doar despre o reconversie profesională, ci despre felul în care o femeie își construiește autoritatea într-un domeniu în care încă se aud replici de tipul „nu poți”. Răspunsul ei nu vine din sloganuri, ci din muncă, rezultate, răbdare și dintr-o formă de grijă care face diferența: aceea de a pune omul—cu fricile lui, cu ritmul lui, cu drumul lui—înaintea orgoliului din trafic.

Media PR Grup — Fii văzut. Fii auzit. Fii cunoscut. Promovare, publicitate, PR, comunicare, media și consultanță.

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și