Fără patimă: Rădăcina de cicoare are concurenţă puternică şi stabilă

Tot mai amar e gustul subiectelor din ultimul timp împinse cu forţa în prim-plan sau stricate mişeleşte. Resursele aruncate în joc şi reţelele de rostogolire activate devin mai sufocante ca oricând. Abordările speculative din jurul anumitor subiecte nu mai contenesc şi, ca o rutină a manipulării şi mistificării, sunt distribuite drept analize. Tocătura rezultată, altfel respinsă de un om normal la cap, e numai bună pentru a îngrăşa fudula şi iremediabila prostie românească.

Cazul lui Călin Popescu Tăriceanu, după ce a scăpat cu imunitatea intactă şi a semnalat o intenţie de canidatură la preşedinţie, e minunat ca temă de lucrare practică la Anatomie politică. Nu mai contează materialul pertinent prezentat în Senat înaintea votului pentru ridcarea imunităţii. Trecem şi peste lipsa de inspiraţie de a solicita colegilor să voteze cum le dictează conştiinţa, rezultatul final fiind cu siguranţă acelaşi. Nu merită pierdut timpul cu rezoluţiile de susţinere în metru şchiop compuse de nişte organizaţii ALDE. Esenţa e alta: el încearcă din răsputeri să-şi salveze partidul, unul bulversat atât de neatingerea pragului de 5%, cât şi de încăpăţânări în genul susţinerii Meleşcanului de la Externe! Abia astfel devine de înţeles pasul cu propunerea Renatei Weber ca urmaşă a lui Victor Ciorbea ca Avocat al Poporului. Sigur, alta era situaţia dacă în săptămâna dinaintea europarlamentarelor nu înghiţea în linişte declaraţia otrăvită a lui Liviu Dragnea despre un anunţ important legat de alegerile prezidenţiale ce urma făcut duminică, după închiderea urnelor. Nespunând repede în replică, pe nerăsuflate că va candida la preşedinţie, a băgat în depresie nucleele pasionate ale echipelor de partid şi simpatizanţii activi. E vorba în principal de liberali cinstiţi, de profilul celor care în 2004 i-au reproşat că, după lacrimogena retragere a lui Teddy Stolojan, nu a intrat el în lupta pentru Cotroceni. Premier era pregătit Adi Videanu, Matrozul rămânea la Primăria Capitalei, istoria României se scria altfel. Deja subiectul are alt chip, nu?

Să mergem la reconfirmarea lui Isărescu la BNR. I s-a iertat totul. Contestatarii şi denigratorii din arcul guvernamental, în principal, plus răspândacii asociaţi, s-au predat şi tac ca ţestoasele cu tâmple roşii, mulţumindu-se cu peştişori şi creveţi uscaţi. Explicaţia vine din iminenţa crizei, a prăbuşirii ţării. Pur şi simplu n-au pe altul în stare să facă faţă în lumea finanţelor şi băncilor internaţionale. Restul e gargară. Sau manoperă ordinară în lupta pentru tiraje, audienţe şi trafic pe internet.

Luate la rând, cu atenţie şi răbdare, toate marile subiecte ţinute în faţă cu forţa ascund altceva. PSD s-a îmbolnăvit vizibil de schimbarea schimbării fără schimbare. Rotaţia garniturilor de influenţă nu păcăleşte nici plătitorii de cotizaţii, nici pe cei de comisioane. Singura prioritate concretă e să câştige timp. Că-l cumpără, că-l vânează, nu contează. Şi nu, nu suferă de singurătate. La fel e la USR, formaţiune căreia de la atâtea vrăji electorale i se vede fundul neomarxist cu două fese pe dreapta. Cu cocoaşa în plus (sau din PLUS) s-a rezolvat, misiunea e îndeplinită. Dacian Cioloş a fost primit la sânul lu’ Mama Franţa, unde dacă nu se coace într-un timp scurt altceva decât înnoirea Europei, măcar o vor lustrui zicându-i regenerare şi întinerire. Timp caută inclusiv Băsescu. Să nu i se răcească partidul odată ce începe naveta la Parlamentul European. Cu totul altfel lucrează timpul la Victor Ponta. Înlăturarea lui Dragnea prin efectul condamnării l-a lăsat fără principalul obiect de activitate. Tot ce face la vedere e numai ca să nu observăm cum, cu trecerea timpului, nasul îi creşte, şi-i creşte şi nu se opreşte.  

La PNL, chiar de-i pui la colț, în genunchi pe coji de nucă, cei mai viteji și mai drepți dintre destoinicii rumâni refuză să elimine apa îmbătătoare din organism. Scorul final, la oricare alegeri, are două componente. Prezența la urne și numărul de voturi adunate dau legitimitate, dar clasamentul se face pe procente. La votul din mai, PNL a adunat de fapt cam cât PNL (15%) și PDL (12,23%) la un loc în 2014. Iar atunci voturi liberale au mers masiv la Mircea Diaconu (6,81% – aproape jumătate din ce-a strâns PNL). Neplăcută, apăsătoare socoteală. Din spatele ei nu răsare nimic.

De forţă exagerată, etalând laturi inumane ale mediatizării destrăbălate, a avut parte scandalul cu adopţia internaţională a unei fetiţe. Reţeta e aceeaşi. Dacă nu se încuraja masiv scăparea valului de indignare de sub o gestionare matură, dacă autorităţile şi instituţiile implicate explicau din prima ce s-a întâmplat, scandalul nu exista. Iar guralivii de ocazie şi părerologii de serviciu rămâneau fără colăcelul zilnic. În schimb, ajungând la zi, o nenorocire naţională de calibrul crizei de la Termocentrala Mintia este expediată în ştiri scurte de serviciu, lipsite de substanţă. Tot pe acolo e azvârlită discuţia despre victoria în instanţă a salariaţilor de la PETROM, cărora statul trebuie să le ofere un pachet de acţiuni la preţul tranzacţiei iniţiale. Vorba cuiva, în curând o hotărâre judecătorească va fi doar consultativă.

Să te revolţi, o faci degeaba. Atitudinea şi implicarea nu funcţionează decât pe canale bine strunite, bine administrate. Dezamăgirea şi resemnarea au dat metastaze. Constantă în a-ţi trezi cât de cât simţurile rămâne amărăciunea. Viaţa din jur e o inepuizabilă resursă. Indiferent dacă te prinzi sau nu de adevărul subiectelor care ne invadează.

Viorel COSMA