Fără patimă: Plimbarea vopsită a generalului Ciucă în Neamț

De Ziar Piatra Neamț Pe 11 mai 2023

E născut în aceeași zi cu marii actori Pete Postlethwaite, Miguel Ferrer, James Spader și Chris Rock. Nu se bucură de masiva recunoaștere cuvenită pentru rolul principal interpretat în minciuna sfruntată cu eroul bătăliei de la Nasiriyah (Irak), la care de fapt nu a participat (*). Nicolae Ionel Ciucă se numește și are câte 4 stele de general pe un umăr. A văzut lumina zilei pe 7 februarie 1967, la Plenița, în Dolj, un loc de tristă amintire pentru viitorii studenți care îndeplineau stagiul militar TR de 9 luni la o unitate de infanterie, la începutul anilor ’80 ai secolului trecut. În condiții neelucidate pe deplin, ne consumă viața dintr-un dublu definitivat. E președinte la un partid de care doar numele este istoric și prim-ministru operațional.

Istoria, dacă scrierea ei nu va intra sub interdicție, ar trebui să îl rețină – în principal! – ca ministru al Apărării Naționale, după 4 noiembrie 2019. La vremea plandemiei cu „carcalacul” chinezesc fabricat la Wuhan pe banii americanilor, care virus de la bun început avea caracteristicile unei arme biologice, s-a predat și ne-a predat în fața comandantului Raed Arafat. Nu a mobilizat trupele de apărare CBRN (Chimică, Biologică, Radiologică şi Nucleară), deși militarii noștri sunt în elita mondială a acestui sector și se știa, așa cum confirma și fostul ministru Corneliu Dobrițoiu, că erau singurii calificați să organizeze apărarea sănătoasă a României în fața atacului cu SARS-CoV-2.

Pentru informarea lui Ciucă, în egală măsură și a prezidentului KWI, pe 15 mai se împlinesc 100 de ani de când, prin decizia ministerială nr. 297, în cadrul Ministerului de Război, lua ființă Comitetul consultativ pentru chestiunile tehnice privitoare la războiul chimic. Ministru era legendarul general Gheorghe Mărdărescu, cel care pe 4 august 1919, în fruntea armatei române, intra în Budapesta, defilând pe bulevardul Andrassy. Inutil să afle peneliștii de ocazie cine era Președintele Consiliului de Miniștri.

Pentru manipularea și intoxicarea nemțenilor, recent, ne-a fost administrată o tură ciudată și cotită dată de Ciucă prin județ. Printre altele, n-o fi cumva prima descindere?… Oricum, dezinformarea a funcționat întins. Textele prefabricate și penibilele, dacă nu rușinoasele relatări comandate, pe plan județean, rămân în arhive.

Programul plimbării, caz unicat de la premierul Revoluției Petre Roman încoace, a fost modificat de la o oră la alta într-un hal fără de hal. Orientarea spre intersele grupării romașcane din Uniunea Județeană a Cooperativelor Politice era citită din start. Fenta cu oamenii de afaceri strânși ostentaiv la Târgu Neamț întărea sfidarea. O fi primarul Andrei Carabelea cum o fi, o arăta Piatra-Neamț cum arată ca oraș distrus, dar să bifezi un singur obiectiv la marginea urbei nu se cade. Ce naiba, vorbim de orașul ministrului Sebastian Burduja, cel pregătit de multă vreme, în anume „laboratoare”, să ajungă președintele României.

Faza-fazelor ține de anularea descinderii la COMES de Săvinești. Firma cu pricina este un jucător excepțional, de mare prestigiu și succes în domeniul său de activitate. Nu contează absolut deloc acum simpatiile, orientările și șorțulețul masonic purtat de managerul Măzărianu. Numai că era de noaptea minții să mergi la COMES fără să treci drumul la Kober ori să sari gardul la Rifil, dacă tot te dai premier liberal peste Românica. Afacerea construită de Aurel Kober dă tonul și ora exactă cu Puterea Culorii în domeniu. Iar Rifil, prima companie mixtă din România și Blocul Comunist, se cuvenea a fi decorată, după 50 de ani de activitate. N-o să vă vină a crede, dar Olmo Falco, nepotul cofondatorului Emilio Falco și care se pregătește să preia operațiunile grupului în România, sub îndrumarea legendarului Luigi Bodo, a aflat de la un gazetar că vine Ciucă în vizită la un vecin.

Pe acest fond, e natural să te întrebi cui a folosit plimbarea domnului Nae de Plenița în Neamț, mai ales că nici obedientele mijloace de informare națională arondate nu au băgat-o în seamă. Dacă „he-heroul” de la Nasiriyah avea un minim respect pentru supușii din județ, era obligatoriu să treacă pe la Luțca, să caște ochii la ruina de pod uitată în râu. Și mai era obligatoriu să-și miște fizicul la CHE Stejaru. Acolo, sub înaltul patronaj al minstrului de nelăpădat Virgil Popescu, al inamovibilului Bogdan Nicolae Badea de la Hidroelectrica (boss din iunie 2017 – n.a.), al SRI și CSAT, se petrece un atentat la siguranța națională a țării. Au trecut cei 7 ani de când trebuia finalizată retehnologizarea. Nu discută nimeni în România, pentru a nu mai pomeni politicienii nemțeni sau a ne gândi la panaramele naționale de făcători de anchete televizate (comandate), despre lucrarea care e praf și pulbere. Iar asta nu e din cauza Romelectro, antreprenorul general de patrimoniu național și internațional, care a și denunțat contractul.

Așa se face că am consemnat o plimbare a premierului, plimbare vopsită – cu mari costuri și presiuni – ca eveniment epocal. Motiv pentru care, partidului care ni i-a adus pe cap și pe Ciucă, și pe soțul Carmencitei care-și etalează durligile cu ostentație peste tot în lume, se potrivește a aminti o zicere. E una internaută, dedicată zilei de naștere a fiului Pleniței, 7 februarie: „Un om spune o minciună, o sută o repetă ca fiind adevărată”. Iar dacă vreți să înțelegeți prezentul, repet a nu știu câta oară, imaginați-vă viitorul!

Viorel COSMA

(*) Adevărata bătălie de la Nasiriyah s-a desfășurat între 23 martie și 2 aprilie 2003. Ciucă nu era acolo. Măruntul incident din mai 2004 e cu totul altă poveste. Amănunte devastatoare despre legendare, despre făcătură găsiți cel puțin aici și aici.