Fără patimă: Piatra-Neamț scapă, în sfârșit, de „Filmul de Piatra” by Andrei Dăscălescu

Rugăciunile, blestemele, glasul indignării și îndrăzneala grosului presei locale și-au primit într-un final răsplata: a 12-a ediție a Festivalului „Filmul de Piatra”, dedicat filmelor de scurt-metraj, inventat și organizat de regizorul Andrei Dăscălescu, se mută din Piatra-Neamț. A găsit altă piatră, Piatra Fântânele de Bistrița-Năsăud

În spațiul virtual de comunicare asigurat de Facebook, unde se simte confortabil și unde fidelii săi pot fi lesne asmuțiți împotriva cui tulbură interesele, Dăscălescu, în preambulul unui text justificativ, furnizează o declarație înflăcărată: „După 11 ani în care mi s-au cerut șpăgi, în care presa locală m-a făcut albie de porci (pentru că nu le-am plătit publicitate), în care am auzit întrebarea „și mie ce-mi iese?” de mii de ori (chiar și în anii în care am organizat festivalul cu buget zero), în care primarul se laudă că susține festivalul în timp ce angajații lui hărțuiesc echipa și încasează 5600 de lei… am zis STOP!”. Afirmația cu șpăgile suscită interes, deși tardiv pentru o categorie de autorități, sigur unul de sezon în rândul publicului și al presei acuzate că l-a desființat pe motiv că nu a plătit publicitate.

În paralel, într-un cotidian local, se spune că „decizia a fost luată, potrivit organizatorilor, din cauză că, la ediţiile anterioare, nu ar fi primit suficient sprijin din partea autorităţilor locale”. Se reîncălzește pe urmă o poveste cunoscută de anul trecut, când Dăscălescu a fost obligat să achite cazarea în ștrand a invitaților și voluntarilor. Primăria se angajase să-l sprijine, numai că nicăieri nu scria că e gratuit.

Câteva clarificări se impun, până nu se inflamează rețelele „culturale” organizate, bazate pe șmecheri și non-valori cu gura mare, dar și pe tineri onești, entuziaști. Celor din urmă li s-a exploatat copios naivitatea și pofta de acțiune, de spectacol, de socializare.

De când a scos festivalul pe piață, regizorul nepereche a beneficiat de sprijin financiar uriaș și alte beneficii organizatorice, deseori asigurate fără discernământ, tocmai din partea autorităților locale. Dezvăluirile în cascadă, publicate începând din 2011, cel puțin în Mesagerul de Neamț, nu au avut efect. Tonul darurilor s-a dat sub fostul președinte de județ Vasile Pruteanu. Pe un acord dubios de parteneriat, CJ Neamț a pus la dispoziție 100.000 lei, sumă imensă la nivel de decembrie 2008 – ianuarie 2009, din care s-au plătit, tot dubios, 89.175,84 lei înainte de primirea hârtiilor justificative. Așa persecuție…

Au urmat ani în care finanțările locale substanțiale s-au tras de la Primărie. În 2011, de pildă, pentru ediția de iarnă (6-9 ianuarie), cere 75.000 lei, recunoaște 40.000, deși primise 55.000. Abia târziu s-a coborât spre 10.000 lei / festival, plus un pachet de facilități, ca în 2016.

O reconstituire a adevărului despre debandada din jurul adunărilor botezate festival necesită un pic de răbdare, căci se face prin lectură. Suficiente materiale de presă (vechi și documentate) stau mărturie, precum aici, aici, aici și aici.

În tot acest timp, directorul și inițiatorul festivalului ne-a scos ochii, ne-a agresat cu eternul și pisălogul pretext cu promovarea orașului, a județului. „Festivalul este esențial pentru crearea identității culturale a orașului Piatra-Neamț”, spunea Dăscălescu la începuturi. Iar Nicoleta Husaru, pe atunci purtător de cuvânt al primăriei pietrene, afirma despre ediția din perioada 7-11 ianuarie 2009 fix următoarele: „Este menită să promoveze Piatra Neamț ca destinație turistică de iarnă, mai ales că avem pîrtia de schi, telescaunul și telegondola”. O fi de râs, o fi de plâns?

Încununarea bazaconiilor cu promovarea lovește din justificarea proaspăt postată pe Facebook: „Cred că promovarea pe care acest festival a făcut-o orașului Piatra Neamț din 2008 până în 2018 este la un nivel greu de cuantificat și imposibil de atins prin mijloace aflate la îndemâna autorităților”. Un Ivan 100%. Nu, nu părintele Ivan din filmul Un pas în urma serafimilor, ci ăla suit pe divan.

Primarul Dragoș Chitic înțelege perfect situația. E luat direct la șuturi, după ce numai din 2010 până 2016 primăria a acordat 128.000 lei, dar pe proiecte. Ce să vezi, mărturisea primarul în cursul zilei de marți, 5 martie, persecutatul n-a despus nicio solicitare de finanțare în 2017 și 2018!

În realitate, toată promovarea s-a adunat în folos personal și de grup organizat. Rețeta ecourilor favorabile dinspre zone de presă națională e cunoscută, la fel ca în cazul Gianinei Cărbunariu de la Teatrul Tineretului. Cândva Templu de referință al Culturii, TT e confiscat (și) de un festival personalizat sub semnul curcubeului și altor priorități la fel de degeaba scoase la iveală. Asocierea celor doi „festivaliști” e dinadins aleasă. În 2017, Cărbunariu a fost în juriu la „Filmul de Piatra”, iar Dăscălescu a beneficiat de un onorariu scandalos, de mii bune de euro, pentru o panaramă de filmuleț, la prima ediție de festival coordonată de nepoata fostului milițian și polițist de nădejde pe nume Nistor Cărbunariu. La ei e voie.

Deloc în altă ordine de idei, așteptând ca Dăscălescu să dea în vileag – cu nume, prenume și organizație de presă – pe cine a condiționat articole favorabile de contracte de publicitate, merită amintit un episod antologic. Datează din 2011. Ajută la a înțelege de ce scoate din sărite o anumită manieră de a face presă. Asta și pentru că, obișnuiți a decreta că sunt singurii deținători și promotori ai adevărului și valorilor, neo-fuduli cu pretenții de elită nu acceptă că în jur trăiesc cunoscători și consumatori de film (poftim, și de teatru!) care n-au nevoie de certificare din partea haștagiștilor, hipsterilor, neomarxiștilor și altora ca ei, organizați, zgomotoși și agresivi, dar lipsiți de substanță.

În 2011, așadar, an cu două festivaluri, manifestările ediției din sezonul călduros erau anunțate a se închide cu proriecția de noapte, în vârful Cozlei, a filmului documentar de lungmetraj „Life in a Day”, regizat de Kevin Macdonald. Atât, niciun cuvânt în plus. Din rațiuni de respect pentru public și cinefili, cu gândul la valurile de turiști care rataseră Piatra-Neamț, s-a explicat frumos în scris și on-line ce lipsea din poveste în mod incredibil. Filmul abia fusese lansat în iulie și era foarte bine primit de critică. Regizorul scoțian e nimeni altul decât autorul capodoperei „The Last King of Scotland” (2006), cu Forest Whitaker în rolul tiranului ugandez Idi Amin Dada, rol ce avea să-i aducă un Oscar în 2007. Mai mult, producători ai documentarului pomenit erau nimeni alții decât legendarii Ridley și Tony Scott. Altfel spus, suficient ca să dezvolți un eveniment puternic. După o asemenea umilință, persecutatul de azi se grăbește și furnizează presei câteva date despre filmul-vedetă, îi traduce prost titlul și uită că Macdonald însuși are un Oscar pentru documentarul de lungmetraj „O zi din septembrie” (2000). Ceva despre Munchen, 1972, Jocuri Olimpice și teroriști.

Iată de ce, într-un final, când te gândești la grupurile (cluburile neoficiale) de pietreni care s-au obișnuit să se deplaseze la Suceava, Iași, Bacău, ba chiar Ploiești și Oradea, fără a mai vorbi de București, pentru un spectacol ori un festival de teatru, îți vine să îi mulțumești domnului regizor că ne scapă de festival și speri ca exemplul său să fie urmat și de altcineva.

Fără îndoială, lui Dăscălescu îi rămân în palmares două premii importante câștigate cu Planeta Petrila: Premiul publicului la TIFF (2017) și Premiul Gopo (2018). Premiile rămân, filmul e muncit, nu e rău. Doar că e păcat, în context, să ascundem două amănunte, cum se zice, din piața de profil.

La Cluj, filmul a fost perceput ca Planeta Ion Barbu,în rolul principal fiind faimosul caricaturist care a luptat să dezvolte la Petrila un univers cultural, cu muzee și alte cele, schimbând soarta minei! Cât privește Premiul Gopo, a contat enorm recompensarea producătorilor, să pună și ei ceva în raportul de activitate. Nu de alta, dar mai știe și presa locală câte ceva. Care presă, garantat, nu a cerut un leu de la noul Prinț al filmului românesc, regizorul Daniel Sandu, recompensat pe merit cu titlul de Cetățean de Onoare al orașului după triumful cu Un pas în urma serafimilor, anul trecut, la Premiile Gopo.

Viorel COSMA

Foto: tiff.ro, Facebook/ Andrei Dăscălescu, imdb.com