„Experții” de pe Facebook și efectul Dunning-Kruger

„Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este că cei care au certitudini sunt proști, iar cei cu imaginație și competență sunt plini de dubii și indecizie” – Bertrand Russel

Pandemia, mai mult decât orice altă temă de dezbatere publică, a scos la iveală mulți „experți” pe rețelele de socializare. Acest fenomen al unor grupuri de persoane care își spun părerea în domenii în care nu au niciun fel de expertiză a fost asimilat de mulți specialiști efectului Dunning – Kruger.

David Dunning și Justin Kruger de la Universitatea Cornell descriu efectul drept „aprecierea greșită a incompetenței proprii, precum și aprecierea greșită a înaltei competențe a altora”. Fenomenul a fost studiat de cei doi în anii 90 și este rezultatul unei serii de experimente. În studiile lor, Dunning și Kruger au notat aprecierile subiecților despre ei înșiși asupra abilităților de raționament logic, de conducere a unui autovehicul, de jucat șah, cunoștințelor gramaticale, abilităților sociale sau umorului. După ce li s-au arătat rezultatele testelor proprii, subiecților li s-a cerut să estimeze poziția lor în lot: cei competenți și-au estimat poziția corect sau s-au subestimat, în timp ce cei incompetenți și-au supraestimat poziția.

Dunning și Kruger afirmă că, într-un anumit domeniu, cei incompetenți:

1. vor tinde să-și supraestimeze propriul nivel de competență;
2. nu vor recunoaște înalta competență a celor competenți în realitate;
3. nu-și vor da seama de propria lor incompetență;
4. vor recunoaște propria incompetență anterioară după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul respectiv.

Efectul de superioritate iluzorie împarte oamenii, pe scurt, în 3 categorii: oameni incompetenți, oameni cu pregătire medie și experți. În timp ce experții tind să se subestimeze, celelalte două categorii de oameni se supraestimează mai mult sau mai puțin. S-a demonstrat că acest efect al supraestimării manifestat de cei incompetenți într-un anumit domeniu poate fi corectat pe măsură ce individul dobândește cunoștințe care îi permit să își recunoască, într-un final, nivelul real.

Acestea fiind spuse, ca exemplu, dezbaterile agresive generate de pandemie între experți, oamenii cu pregătire medie și incompetenții în domeniu se pot suprapune efectului Dunning – Kruger. Având în vedere că studiul celor doi este unul destul de cunoscut, se putea anticipa de la bun început fenomenul și putea fi combătut mult mai bine printr-o comunicare pe înțelesul tuturor, orientată în special către oamenii cu pregătire medie. Între timp, situația a scăpat de sub control și vocea incompetenților care nu au nici cea mai mică pregătire în domeniul epidemiologic sau medical a fost, de multe ori, mai puternică decât cea a experților.

Pe de o parte, specialiștii afectați de tendința de subestimare a competențelor și de lipsa studiilor și informațiilor pe tema COVID-19 în debutul pandemiei au evitat să ofere informații în spațiul public cu titlu de adevăr absolut și au făcut-o mai mult cu jumătate de gură. De cealaltă parte, incompetenții care au devenit virusologi peste noapte au transformat pandemia într-o mare teorie a conspirației, supraestimându-și competențele și folosind toate mijloacele de comunicare pentru a disemina informații fără temei științific, multe dintre ele apocaliptice și iraționale.

La mijloc sunt oamenii cu o pregătire medie care, pe de o parte înțeleg că experții în domeniul medical au un rol important în studierea virusului și a bolii provocate de acesta, dar pe de altă parte apleacă urechea și la „gura mare” a incompetenților. Efectul Dunning – Kruger i-a transformat pe acești oameni cu pregătire medie în indeciși, oarecum obedienți la ceea ce trebuie făcut, însă profund nemulțumiți de faptul că nu li se explică mai mult și mai clar ceea ce se întâmplă pentru a se poziționa corect pe scara propriei evaluări a competențelor în domeniu și a lua o decizie.

Aceste lucruri explică multe dintre eșecurile măsurilor luate de autorități, dar și a campaniei de vaccinare. În loc ca discursul pentru binele comun să fie orientat către îndrumarea oamenilor cu o pregătire medie, s-a mers pe o cenzurare agresivă a incompetenților, lăsând o mare parte a populației într-o poziție de neutralitate sau indecizie.

În realitate, nu sunt atât de mulți incompetenți, ei sunt doar mai vocali și mai vizibili. Problema în România, în acest moment, însă, este aceea că prea mult timp li s-a acordat importanță incompetenților, atrâgând atenția asupra lor (vă mai amintiți de combaterea vehementă a fake-news-urilor și eliminarea unor site-uri de pe internet prin decizie de Guvern?), încât e cam târziu acum să convingi un număr substanțial de mare de persoane indecise să mai creadă experții reali în domeniu.