EXCLUSIV: Mărturiile unui nemțean deținut în Penitenciarul din Miercurea Ciuc: „Holocaust. E ținutul uitat de timp!”

Un nemțean condamnat pentru crimă, deținut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, al cărui nume nu îl vom divulga pentru moment (va urma), ne-a trimis o sesizare la redacție privitoare la condițiile umilitoare din închisori.

Obișnuit cu pușcăria, nemțeanul despre care facem vorbire și-a petrecut mulți ani în închisorile din România, pentru multiple infracțiuni. Că a fost condamnat pe drept sau pe nedrept pentru unele dintre acestea și motivele care au stat în spatele dorinței sale de a-și  face singur dreptate… despre aceste lucruri vom face referire într-un nou articol. Ceea ce putem spune din mărturiile sale este că a cunoscut și condițiile din penitenciarul Rahova, de exemplu, unde era să își piardă viața. Din ce declară acesta, urma să fie executat la comandă de un alt deținut la cererea unei persoane din exterior care dorea să se răzbune.

„A complotat la asasinarea mea în 2018 la Rahova, printr-un om de clasă joasă din Sighișoara. Acest individ a stat foarte mulți ani cu ei în cameră la Rahova”, a declarat deținutul.

Planul de execuție nu a reușit, însă deținutul din Neamț și-a pierdut dantura și vederea în pușcărie. Mutat din închisoare în închisoare, a ajuns în prezent la Penitenciarul din Miercurea Ciuc unde, se pare, există un stat în stat, după cum vom arăta mai jos.

„Eu am fost la Rahova în 2018 să-mi pun dinții. Tot aici i-am pierdut la pușcărie și mi-am pierdut și vederea. Dintr-un luptător adevărat am ajuns o legumă, vorba vine. Păi dacă nu mai văd, e normal că sunt legumă. Cât despre haiducie, sunt mai breaz ca Florin Piersic și, atenție, cine îmi calcă piciorul se dezlănțuie iadul. Așa sunt eu, cu o ură în mine, pentru că a atentat la viața mea și mi-a înjurat familia, copiii și soția, pe atunci, în 2002. Eu nu uit. Cu alte cuvinte, am fost în multe penitenciare din țară, în decursul anilor 2008 și până în 2021. Am văzut multă prostime și în rândul deținuților, dar și al cadrelor din penitenciare. Dar aici, ca la Miercurea Ciuc… E ținutul uitat de timp, cel mai prost penitenciar din țară – mă refer la conducerea penitenciară, nu la deținuți.”

Deținutul declară că va sesiza și CEDO despre situația sa. Potrivit mărturiei sale, a rămas fără dinți în închisoarea din Iași, în 2012-2013. A trecut prin Rahova și ulterior, pe 12 aprilie 2021 a ajuns la Miercurea Ciuc unde, dacă nu ești executat de deținuți ca la Rahova, ești cu certitudine umilit de modul în care conducerea unității consideră să impună anumite proceduri pe care nemțeanul nostru le-a comparat cu acelea dintr-un lagăr de concentrare nazist.

Prima „pedeapsă” – nu poți mânca:

„Mi s-a făcut control la bagaj, cum de altfel e procedura în toate penitenciarele, numai că aici, la Miercurea Ciuc, mi-au luat dantura și mi-au grăbit controlul la bagaj de am crezut că au trecut două zile, dar dantura (proteza) nu mi-au dat-o și de Sfintele Paști nu am avut cu ce să mănânc.”

Cea mai mare supărare a acestuia din prezent este îndreptată împotriva conducerii penitenciarului din Miercurea Ciuc. Despre directorul Gherghel Cristinel, veni din Bacău, deținutul spune că „își face legea după bunul său plac. Ne prostește că așa e dispoziția din ANP, adică toate penitenciarele din țară. Au o strategie de reabilitare a deținuților prin diferite programe educative de învățământ și cunoașterea binelui, dar acest director a impus o stratagemă ca după judecata lui de om cu o educație proastă din Evul Mediu.”

A doua „pedeapsă” – privare ilogică de bunuri personale cu valoare spirituală:

Absurdul măsurilor impuse la Miercurea Ciuc abia acum începe. Deși pentru un om obișnuit lucrurile descrise mai jos sunt neimportante, pentru un deținut care a pierdut totul, familia, libertatea, și se luptă cu propria conștiință, micile detalii contează enorm. Și nu vorbim de acces la arme, la droguri, la telefoane, la confort sporit. Nu. Vorbim de lucruri minime, elementare, complet inofensive.

„Un simplu amănunt, pe care nu îl înțeleg omenește și care dă dovadă de un om fără școală, mai pe înțeles de un om prost. În bagajul personal am avut la purtător un păhăruț din sticlă ce îl foloseam pentru candelă. Eu seara și dimineața mă rog creștinește cu închinăciuni la Dumnezeu Cel Viu că asta mi-a mai rămas, căința mea către Cel Divin, Dumnezeu. Ca urmare, acel păhăruț din sticlă nu mi l-a lăsat să-l iau în cameră.

În schimb m-a lăsat să-mi iau un borcan și că, zic ei, efectivul de control așa a primit dispoziție de la director. Cică zice Directorul să nu care cumva ca un bezmetic de deținut să dea în cap cu paharul unui agent. OK, nimic nu e imposibil, dar cum se face că borcanul gol e mai mare ca paharul și pe acesta mi-l lasă în cameră? Păi dacă aș fi un bezmetic notoriu, n-aș fi putut să dau în cap cu foarte mare ușurință agentului cu borcanul ce îl iau în cameră?

Colac peste pupăză, la magazinul unității există acel păhăruț să-l cumperi, doar că e umplut cu cremă de ciocolată. Ideea e că dacă îl golești de crema de ciocolată e identic cu paharul meu de la magazie. Acum, controversă, unde e logica la acest Director care e prea prost pentru mintea omenească? Ca dovadă am cumpărat o cremă de ciocolată de la magazinul unității, am golit-o și am s-o duc la magazie ca schimb de bunuri, că așa e aici, la Miercurea Ciuc, dacă dorești să scoți de la magazie din lucrurile tale, bunurile tale, trebuie să dai la schimb același bun și iată-mă cu cerere făcută și aprobată de însuși directorul. Dă-mi o logică, că eu nu concep o asemenea prostie, un păhăruț nu e voie, dar borcan e voie. Cum vezi lucrurile astea? Eu ceea ce-ți scriu am să o scriu și la ANP și la CEDO.”

A treia „pedeapsă” – Nu ne pasă de decizia CEDO:

„O altă măgărie pe față în care conducerea își bagă banii alocați de la Uniunea Europeană în contul lor și bănuiesc că și cei de la ANP au cunoștință de cauză, dar se fac că nu văd incidentul minor zic ei, dar e o gravă infracțiune. De exemplu: cu un an, doi sau trei ani în urmă Administrația Națională a Penitenciarelor a primit o alocație de fonduri din partea Uniunii Europene pentru îmbunătățirea tuturor penitenciarelor din țară. Printre aceste îmbunătățiri a fost ca toate penitenciarele din țară să aibă un frigider în fiecare cameră, ori dacă nu pe fiecare palier al secției.

Aici, la Miercurea Ciuc, nu există niciun frigider. Unde putem noi, deținuții, să ținem mâncarea, alimentele ce le primim la vizită? La toate penitenciarele din țară există frigider în camera de detenție și aici, la Miercurea Ciuc, nu știu ce e aia frigider.

Ce fel de director e Gherghel Cristinel când dânsul ne minte pe față și se mai pronunță că așa e din dispoziția ANP-ului? El și-a construit legea lui, agenții se tem să nu le taie din salariu din cauza lui Gherghel, că așa a instaurat legea lui ca Adolf Eichmann, unul dintre executanții SS care a trimis la moarte milioane de evrei, o crimă în masă, cam 750 și 950 de mii. Și-a primit pedeapsa și acest Eichmann în 1962, a fost prins în Argentina de l-au spânzuratla 31 mai 1962.

Și zic eu acum, oare cu timpul, în ani, nu se va afla și ce reguli a făcut acest Gherghel Cristinel din stomacul lui să-i vadă pe deținuți suferinzi? Am gura aurită și cu puterea Domnului se descoperă neregulile din ANP. Cea mai mare mafie e aici, despre care opinia publică nu știe mai nimic ce se întâmplă aici, cum se fură medicamente scumpe și la hoți le dă ciurucuri și se trece pe fișă ce dorește inima lor.

Mafie în totală dizgrație și opinia publică mă știe de un criminal feroce. Criminal sunt, recunosc, mi-am apărat familia, m-a amenințat, l-am executat. Mă amenință careva, îl execut fără remușcări. Sunt blând și plec capul la dreptate, însă omul blând are tainele lui ascunse ca Hristos în rugăciune. Rugăciunea este cea mai puternică formă de energie pe care o poate genera cineva și nu banul sau averea, e o forță la fel de reală ca și gravitația terestră, dar mulți nu știu.”

Dacă legea spune că nu poți să îți faci dreptate singur și că cei care comit crime trebuie băgați ani de zile în pușcărie, tot legea spune că acești condamnați au anumite drepturi și trebuie reabilitați pentru a fi reintegrați în societate la ispășirea pedepsei. Vorbim de un deținut care a trecut prin multe pușcării și dintre toate la cea de la Miercurea Ciuc sunt cele mai multe probleme. Nu știm în ce secol stau blocați anumiți decidenți care consideră că în acest mod se face reabilitarea deținuților, prin umilință și privarea de drepturi elementare, dar se pare că CEDO ar trebui să aibă niște cuvinte grele de spus…

„Aș vrea să sesizezi într-un mic citat Holocaustul din Miercurea Ciuc și, ca idee de completat, în toate penitenciarele din țară, când cineva din afară îți pune bani în cont, o sumă infimă, de exemplu, îți intră în 3 zile. Aici, la Miercurea Ciuc, îți intră în 3 săptămâni și dobânda ce-o țin ei 3 săptămâni o acumulează în Penitenciar. 200 lei de la mine, de la altul 500, de la un altul 100 lei și pic cu pic se adună de la atâția deținuți. Măgărie pe față și o mafie de nu vezi nici în filme… Mare mafie în penitenciare. În unele, nu în toate…”

Rămâneți aproape. Aceasta este doar o mică parte a poveștii nemțeanului nostru și cea mai puțin șocantă. Despre motivele crimei sale, despre dorința de răzbunare, despre drepatate și nedreptate, despre punctul de unde viața acestuia i s-a schimbat la 180 de grade… va urma.