„Ești plătit din salariul meu mă boule!”

Despre condițiile absolut mizerabile din sistemul nostru de sănătate am tot scris, și nu doar noi, ci mai toate publicațiile din România. Actele medicale condiționate de eternele atenții, mizeria, indolența, aroganțele nejustificate au fost mereu subiecte discutate și mediatizate până la refuz, și asta pe bună-dreptate.

Nu am vorbit însă despre atitudinea grobiană a celor care vin în unitățile medicale puși pe harță, cei care jignesc, înjură și se așteaptă la tratamente preferențiale. Celor care au îndoieli în acest sens, le recomandăm să observe o tură de 24 de ore în orice secție din spital, să se edifice.

Vorbim despre acea categorie care emană superioritate prin toți porii. Da, cei care le știu pe toate: de la cum trebuie făcut triajul și până la tratamentele pe care le contestă vehement, că așa au citit ei pe nenea Google. Sunt nepoliticoși, intră în spital ca la ei acasă, latră directive în toate părțile, comentează absolut orice, de la culoarea halatului și până la nuanța rujului ( dacă ești cadru medical , și mai ales femeie, trebuie musai să îți pui țolu` -n cap și să fii hâda-hâdelor, altfel nu ești „profi”), se apucă de sunat pe x sau y să îți arate ei cam cine sunt în amârâtul asta de oraș și cam ce cunoștințe sus-puse au, când ei de fapt put: și la propriu, și la figurat, de atâta prostie acrită de-acum în ei.

Nu contează că problema lor nu e de UPU, de exemplu, și că iau din timpul alocat celor care au cu adevărat nevoie, ei își fac apariția pentru că nu au cu cine se certa acasă. Nu scapă nimeni: de la paznicul care îi roagă să aștepte politicos ( „da tu știi mă cine sunt EU de îmi zici tu mie să aștept?” ), ghiolbanul nostru se ia de infirmieră, care nu e destul de rapidă în a anunța asistenta care la rândul ei oricum e o incompetentă boită cu prea mult roșu, ca în final să apară ținta mult-așteptată: medicul. Dacă e calm, nu e bine, că-l doare în cot. Dacă nu e calm, e un măgar. Ce-l interesează pe el ce ai mîncat tu azi, astea-s întrebări? Ce treaba au alte boli cu motivul pentru care te-ai dus tu azi acolo? Si ce mama naibii are de-a face greutatea cu durerea ta de stomac?

Investigațiile nu-s bune, că se așteaptă prea mult. Diagnosticul: o aberație, că doar a avut si soacra-sa aceleași simptome anul trecut și s-a tratat cu ceai de talpa gâștei. Iar dacă medicul îi explică cât de omenește poate el după 24 de ore de nesomn că totuși diagnosticul dat vine în urma unor ani grei de tocit creierii, începe scandalul : ” ești un incompetent mă boule, salariul ți-l iei din banii MEI, deci eu vreau sa imi dai aia, si aia, si aia, nu ce indrugi tu acolo!”

Nu, despre asta nu se face mare tam-tam deși ar cam fi cazul. Că există cadre medicale cu o conduită oricum numai profesională nu, suntem de acord, dar nici pacienții nu sunt taman un exemplu de bun-simț.

Pe unii chiar că îți vine să îi pocnești, dar nu o poți face că te trezești dat în judecată. Și uite-asa taci și înghiți mârlaniile unuia cu 3 clase, certat cu apa și săpunul, violent verbal, pentru că trebuie, nu pentru că te plătește el. Vă mai mirați de ce medicii și asistentele au uneori „sictirul” acela despre care se tot vorbește? Poate acum înțelegeți de ce. Adevărul este mereu undeva la mijloc, pentru cine vrea să înțeleagă.