Două lucrări deosebite, scoase la licitație pentru a sprijini cazurile Asociației „Născută Înger”
Asociația „Născută Înger” din Piatra-Neamț, care are sub aripă nenumărate cazuri de copii defavorizați și bolnavi, a primit în dar două lucrări din partea lui Luca, un băiețel care își folosește talentul artistic în cadrul grupului Mira din Slobozia-Roznov pentru a ajuta alți copii în nevoi.
„Ne-a dăruit două dintre lucrările sale pentru a organiza o licitație și a folosi bănuții pentru cazurile grave, copii bolnavi. Mulțumim mamei sale, Cecilia Blîndu, și lui. Să fiți binecuvântați, dragilor, în iubirea divină!”, a declarat Carmen Suciu de la Asociația Născută Înger.
Lucrările sunt disponibile pentru vânzare, iar banii obținuți vor fi direcționați spre cazurile Asociației.
Cei care doresc să achiziționeze lucrările o pot contacta pe Carmen Suciu la telefon 0770 405 849 sau pe Facebook aici.
Pentru donații în lei:
Asociația Născută Înger
CUI: 36063530
RO58BTRLRONCRT0345309301
BANCA Transilvania Piatra Neamț
„Sunt zile, nopti cand plansul ei imi sfasie sufletul! A plecat la cer cu mult timp in urma si totusi plansul a ramas aici, m-a ars, m-a facut scrum, apoi am putut sa fac din plansul ei, al fiicei mele, o punte de iubire intre om si Dumnezeu. Am trecut prin Iad, imi gasisem culcus acolo pentru ca efectiv ma dezintegrasem, pentru mine era copilul meu, sufletul meu, viata mea, pentru sistem doar un numar, o statistica! Copiii bolnavi de cancer sunt o statistica pentru sistemul nostru, nimic mai mult, nu mai conteaza restul. Asa ca intotdeauna mi-am dorit sa fiu langa ei, acesti puternici si mici eroi, alaturi de famiile lor, sa nu mai cunoasca nimeni Iadul cunoscut de mine. Uneori este de ajuns si o imbratisare, o vorba buna, un umar pe care sa plangi, o mana sa nu cazi in prapastie. Impreuna cu noi, Asociatia Nascuta Inger si voluntarii sai, puteti fi o speranta, un zambet, o bucurie pentru acesti super eroi!
„Noua generatie de sarmani”, rezultat al lipsei de educatie! Tragic, dar real, jumatate din populatia tarii este la limita saraciei. Ne învârtim, astfel, într-un cerc vicios în care malnutriţia, lipsa educaţiei şi gradul scăzut de ocupare întreţin starea de sărăcie, iar cei mai afectaţi sunt copiii. 48,5% dintre minorii români trăiesc în condiţii precare şi, fără hrană corespunzătoare, fără acces la educaţie. Suntem săraci pentru că nu avem educaţie sau ne lipseşte educaţia pentru că suntem săraci? Un răspuns clar la această întrebare nu există, pentru că ne aflăm în faţa unei probleme care nu pare să aibă ieşire, cu efecte extrem de grave pe termen lung. Lipsa educaţiei alimentează starea acută de sărăcie în care trăiesc mulţi dintre românii din mediul rural, şi acest lucru începe cu renunţarea la şcoală. În 2018, peste 19% dintre copiii români au decis să abandoneze studii, procent care ne situează mult peste media europeană de 11,2% a ieşirii timpurii din ciclul de învăţământ. Aceasta nu înseamnă decât că şansa lor de a-şi depăşi condiţia şi de a avea o viaţă mai bună este tăiată din faşă. Astfel, copiii săracilor de astăzi aleg să muncească la câmp pentru o pâine sau să aibă grijă de animalele din gospodărie, lăsând educaţia să pară, mai degrabă, un lux. Lipsurile majore şi responsabilităţile domestice nu le mai permit copiilor să urmeze o educaţie. Aşa se explică procentul de 37% dintre persoanele cu vârste de peste 15 ani care prezintă analfabetism funcţional: nu înţeleg ceea ce citesc sau nu ştiu să scrie corect. În acest sens, şi capacitatea elevilor de a aplica noţiunile şi cunoştinţele dobândite în şcoală este în scădere. Oricum ar fi, şansele copiilor de a rămâne în sistemul de învăţământ până la absolvire sunt serios afectate de situaţia materială precară a familiei din care fac parte. Studiul citat a demonstrat că, atunci când vine vorba despre reducerea cheltuielilor, peste un sfert dintre părinţi au admis că, în primul rând, au decis să cumpere mai puţin rechizite şi cărţi pentru şcoala copiilor, dar şi să renunţe la activităţile extraşcolare, inclusiv meditaţii, participarea la concursuri, olimpiade sau tabere educative.” – Carmen Suciu.
