Două bănci și un loc de joacă pentru orfani, se poate?

Departe de ochii lumii, în zona școlilor normale sunt câteva case de copii administrate, desigur, de oameni care nu sunt niște incompetenți puși politic pe funcții, ci niste profesioniși cărora le mai scapă din vedere unele aspecte și de aceea suntem noi aici să le atragem atenția.

De fiecare dată când trecem prin zonă vedem micuții instituționalizați cum călăresc o țeavă de gaz și, dupa cum pare să fie dusă vopseaua de pe ea, pare a fi locul lor de joacă de ani de zile. Vă rugăm frumos ca în urma acestui articol să nu le interziceți micuților să mai stea în acea zonă, ci să le montați câteva bănci, o masă,  să tundeți puțin iarba și să le puneți două porți și un coș de baschet, un scrânciob, ceva, că tare greu e să fii orfan abandonat într-o instituție și singura ta bucurie să fie să te joci la țeava de gaz.

Știm deja punctul de vedere al competenților ce administrează casele de copii. Probabil au vreo sală de sport sau vreun pătrat de beton prin curțile din spate sau cele interioare, dar să nu uităm că bătrânii și copiii mici sunt dornici să mai vadă un om trecând și să stea în fața casei, nu în spatele ei. E o problemă de psihologie pe care sigur competenții de la aceste centre de plasament o înțeleg.

I.R.