Despre sechestrul pus pe averea lui Dragnea, statul paralel și ce ar putea urma

După cum am văzut cu toții prin media, DNA a pus un sechestru pe 28 milioane euro pe averea lui Dragnea. De fapt, totul este o etapă. Ținta nu este Dragnea.

Mesajul transmis românilor acum este că Dragnea ar avea o avere de 28 milioane euro, mesaj devastator pentru un partid aflat la guvernarea unui popor de oameni saraci. Deci mesajul subliminal este ”bogatănul de Dragnea are avere de milioane de euro și el a fost doar bugetar”. În realitate, Dragnea are o avere mult mai mică și nu au cei de la DNA de unde să execute milioane de euro. Așadar, mesajele din spațiul public sunt lansate în scopul reducerii simpatiei oamenilor săraci față de PSD.

Dragnea și PSD sunt doar victime ale propriei viziuni greșite. Dacă va fi arestat sau mazilit Dragnea e greu de spus, cert este că zilele lui ca lider politic încep să fie din ce în ce mai grele pentru că nu se știe exact cum, dar a reușit să supere statul paralel. Există și o variantă cu foarte puține procente de succes în care echipa Dragnea să schimbe macazul de imagine și să depășească perioada grea, devenind un lider de necontestat al României, dar dupa cum spuneam e foarte complicat pentru că PSD a primit deja ”somnifere” de la statul paralel și o să vă explicăm și cum funcționează sistemul de înlăturare al unui partid sau al unei echipe de conducere a unui partid.

Modelul este foarte simplu și nu e inventat nici ieri și nici de români.

Primul pas este adormirea țintei prin trimiterea de ”somnifere”. ”Somniferele sunt oameni foarte importanti din justiție, finanțe, servicii, diplomație etc. care devin prieteni cu ținta și îi dau o senzație de confort și de spate asigurat ca atunci când vine ziua ”Z” toți aceștia să facă un pas în spate și să lase ținta descoperită. (Exemplu elocvent: cazul Vîntu.)

Al doilea pas este consumarea sindromului Stockholm. Ținta este atacată superficial din toate pozițiile. ”Somniferele” și ”prietenii” ies în apărarea țintei, aceasta intrând într-o curbă ascendentă de simpatie populară sau mai pe înțelesul tuturor apare fenomenul de victimizare, fenomen care nu este niciodată veșnic, ci se consumă la un moment dat. Din acest motiv, în acestă etapă nu se consumă ”muniția de război”, ci doar ”gloanțe de cauciuc”. (Exemplu elocvent: cazul Ponta.)

Al treilea pas, după consumarea victimizării, este destructurarea efectivă când ținta nu mai este lovită public, trecându-se de la bâlci și ”gloanțe de cauciuc” la atacul propriu-zis ”cu muniția adevărată”. Apar dosare serioase, denunțători asumați, opoziție virulentă în propriul partid sau echipă și o sumedenie de alte mici probleme care să consume tot timpul și nervii victimei. În această etapă, ”somniferele” fac un pas în spate, iar ținta supraîncordată nervos, dezamagită de trădări și de dualitatea ”somniferelor” începe să facă singură greșeli majore care duc la autodistrugere. (Exemplu elocvent: cazul Voiculescu.)

Acum, PSD și Dragnea sunt în perioada de somnolență și de fericire aparentă dată de creșterea simpatiei pe fondul victimizarii. Această etapă durează între 30 de zile și maximum 6 luni.

Nu despre Dragnea și PSD este vorba acum în România, ci despre o luptă pentru supremație între sisteme paralele locale, sisteme care, de asemenea, nu sunt vreo invenție inteligentă a românilor. Ele funcționează în majoritatea țărilor din această lume și în ultimii 30 de ani au început să se maturizeze în sensul în care să rămân câte unul în fiecare țară și să se grupeze la nivel internațional pentru interese comune.

Ce șanse ai sa învingi un sistem paralel? Dacă e la nivel local și te lupți inteligent, 50%. Daca e la nivel național și înțelegi cum funcționează și îi anticipezi corect mișcările, 10%. Dacă are ramificații internaționale, 0,00000001 %.

Există și varianta să dai mâna cu sistemul paralel și în contrapartidă să fii lăsat să îți faci și propriile proiecte politice oricât de eronate ar fi. (Exemplu elocvent: Viktor Orban).

Iosub Robert