Descoperiri risipite în timp: primele morminte în cutie de piatră din zona Piatra-Neamț

Arheologia este, fără doar și poate, o știință distructivă. Odată excavat, un sit arheologic nu mai poate fi „refăcut”, straturile de pământ și artefactele nu pot fi rearanjate în poziția inițială, așa cum au stat pentru mii de ani. Acesta este motivul pentru care este necesară studierea vestigiilor, fără a fi deranjate, de către persoane specializate. Toate aspectele trebuie înregistrate și imortalizate prin fotografie și desen, astfel încât informațiile să fie păstrate și accesibile peste timp. Altfel, distrugerea este ireversibilă, iar cea mai mare parte a informației pierdută pe vecie. Dar ce se întâmplă atunci când o descoperire este făcută, din întâmplare, de către persoane care nu dispun de pregătirea necesară?

Pentru o așezare preistorică artefactele scoase la suprafața solului în urma lucrărilor agricole indică, de cele mai multe ori, zona pe care se întindea vechea vatră de locuire. Situația necropolelor și a înmormântărilor izolate este cu totul diferită, deoarece la suprafața solului nu sunt semne evidente care să semnaleze prezența acestor vestigii. Cele mai multe au fost descoperite întâmplător, de către persoane neinstruite care au distrus, în mare măsură, contextul și descoperirile înainte de a fi cercetate de specialiști. Acesta este și cazul unor morminte în cutie din lespezi de piatră specifice comunităților de păstori care au ajuns în Depresiunea Cracău-Bistrița în urmă cu aproape cinci milenii.

Un prim caz a fost consemnat cu aproape 80 de ani în urmă, pe terasa Bistriței. Aflat la arat, un locuitor din satul Brășăuți a agățat cu plugul lespedea de piatră care acoperea un mormânt. După cum ne povestește preotul Constantin Matasă, arheolog pasionat al acelei perioade, localnicul, ajutat de către membrii familiei care îl însoțeau la munca câmpului, a scos lespedea în căutarea unei comori de pe urma căreia avea să se îmbogățească. Acesta a distrus conținutul mormântului, compus din oale din lut în care se aflau oase arse și bucăți de cremene, dezamăgit fiindcă nu au găsit comoara așteptată. Ajuns la locul descoperirii câțiva ani mai târziu, Constantin Matasă nu a recuperat nimic din inventarul funerar; doar lespezile care formau altădată mormântul și pe care descoperitorul le-a folosit pentru a face un pavaj la fântână, au fost aduse la muzeu.

În anii ’50, o echipă de lucrători care realizau un foraj geodezic pe teritoriul orașului Piatra Neamț a interceptat un mormânt asemănător. În timpul lucrărilor au fost distruse o parte dintre lespezile mormântului, iar restul conținutul a fost înstrăinat sau amestecat cu pământul excavat în urma forării. Prin grija părintelui Matasă, o parte dintre materiale au fost recuperate; printre acestea se aflau oase de la mai mulți indivizi, vase din lut, trei topoare și o daltă din cremene. Din cauza condițiilor de descoperire nu au putut fi obținute informații despre modul de aranjare al scheletelor sau a inventarului funerar, pierzându-se, astfel, informații prețioase.

Descoperiri de morminte din aceeași perioadă au mai fost făcute la Piatra Șoimului, în 1962, și la Ștefan cel Mare, în 1966, însă nici acestea nu au beneficiat de o cercetare metodică, fiind recuperat doar o parte a inventarului funerar.

În cele din urmă, în 1977, descoperitorii mormântului de la Mastacăn au anunțat în timp util specialiștii de la Muzeul din Piatra Neamț. Această descoperire a putut fi cercetată în condiții optime și au fost obținute informații esențiale referitoare la obiceiurile de înmormântare ale acestor oameni preistorici.

Pentru a aduce publicul vizitator mai aproape de aceste descoperiri, un astfel de mormânt a fost reconstituit în cadrul expoziției permanente a Muzeului de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț. Între lespezile de piatră au fost aranjate scheletele a trei indivizi și inventarul funerar compus din vase din lut ars și topoare din cremene, toate specifice acelei perioade.

Astfel de morminte, cercetate temeinic sau doar menționate fugitiv, sunt o raritate pentru spațiul de la est de Carpați. Orice informație în plus pe care arheologii o pot obține este prețioasă și ajută la reconstituirea unor rituri funerare practicate de oamenii din vechime. Cei care au descoperit întâmplător astfel de vestigii trebuie să își stăpânească curiozitatea și să anunțe organele competente. Aceste descoperiri sunt într-adevăr o comoară prin informațiile pe care le oferă, nu prin obiectele de valoare pe care le conțin.

Alexandru Gafincu