”DERAPAJE” ÎN MASS-MEDIA ȘI SECURITATEA SCRIITORUL EUGEN BARBU ȘI MANEVRELE SECURITĂȚII-secția ”D”

Motto: ”Brațul Securității era lung nu numai la noi, ci și în străinătate”(fragment din volumul ”La ce folosește Parisul”-autor:Mioara Cremene-vezi foto nr.1)

La 26 septembrie 1984, într-una din publicațiile franceze, ”PRÉSENT”(vezi foto nr. 2), apărea un articol provocator: ”RADIO FREE EUROPE est-elle penetrée par des services secrets de l`Est?”(Postul de radio Europa Liberă a fost infiltrat de către serviciile secrete din Est?). O caracterizare mai potrivită a gazetei ”PRÉSENT” o pot face, fără îndoială, francezii. În condițiile ”războiului rece”, într-un an orwell-ian, 1984, ziaristul francez Hervé Gattegno semna în revista ”LE NOUVEL OBSERVATEUR”(nr. 1456, săptămâna 1-7 octombrie 1992) articolul: ”HIER VICHYSTES, AUJOURD`HUI LEPENISTE…LE PASSÉ TROUBLE DES GENS DE ”PRÉSENT”(pag. 106-107). Iată ce susținea Hervé Gattegno: ”Plusieurs fois condamné pour diffamation ou incitation au racism, ”PRÉSENT” a, de fait, rarement les honneurs des revues de presse”(”De mai multe ori condamnată pentru defăimare sau incitare la rasism, publicația ”PRÉSENT” a avut rareori onoarea de a fi băgată în seamă la revista presei”). Naționalistul Jean-Marie Le Pen, liderul extremei drepte din Franța mulți ani la rând(șefie cedată astăzi, fiicei sale, Marie Le Pen) era deseori găzduit în periodicul ”PRÉSENT” cu texte de genul: ”La maçonnerie et les grandes internationales, comme l`internationale juive, jouent un role non negligeable dans la creation de l`esprit antinational”(Masoneria și Oculta Mondială, precum Internaționala Evreiască, joacă un rol deloc neglijabil în crearea spiritului antinațional”-interviu din august 1989 ).

”COINCIDENȚE”, PRELUĂRI TRUNCHIATE, INTOXICĂRI PRIN POȘTA REDACȚIEI
Așa cum se întâmplă și pe la noi, nici presa occidentală nu evită anumite ”puneri la cale”, cu rosturi speciale… Cu ocazia referendumului din 2012, pentru destituirea lui Traian Băsescu din înalta demnitate de președinte de stat, s-a văzut ce minuni pot face unele jurnale vestice, prin interpuși, contra unor plicuri atractive. Următorul exemplu este revelator: printr-o preluare trunchiată a două articole din ”NEW YORK TRIBUNE”, semnate de cronicarul american Dirk Anthonis, comentatorul francez de la ”PRESENT”, Yves Daoudal(vezi foto nr. 10), ajungea la concluzii șocante. Istoricul Vlad Georgescu(directorul secțiunii române de la Radio Free Europe), d-na Monica Lovinescu și soțul său, dl. Virgil Ierunca n-ar fi fost altceva decât…simple unelte ale guvernului comunist de la București, agenți de influență strecurați abil în inima Occidentului! La mulți ani distanță, cotidianul ”ADEVĂRUL”(ediția din 24-25 februarie 2001) anunța, pe prima pagină: ”Paradoxal, EUROPA LIBERĂ a servit regimul Ceaușescu”! Ziarul preluase afirmația fostului colonel de Securitate și S.R.I, Ilie Merce, pe atunci deputat din partea Partidului România Mare, formațiune politică ce defila în frunte cu mentorii Corneliu Vadim Tudor și controversatul scriitor Eugen Barbu. Scriitoarea Mioara Cremene(decedată în aprilie 2014, la 91 de ani, în Franța, este ființa deosebită, cu multă putere de sacrificiu, care a vegheat ultimele clipe din viața poetului Nicolae Labiș) se confesa fostei ambasadoare a României în Columbia, d-na Mariana Sipoș(hispanistă, realizatoare de emisiuni tv, scriitoare): ”-Nu uita că ”SĂPTĂMÂNA” lui Eugen Barbu își lua instrucțiunile direct de la Securitate”(”ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC”-anul VIII, nr. 499, din 21 decembrie 1999)
Condamnat din motive politice la 15 ani de închisoare de către administrația Ceaușescu, istoricul și cercetătorul Vlad Georgescu(vezi foto nr. 3) reușește să scape după doar trei luni de zile de pușcărie datorită intervențiilor lui Zbigniew Brzezinski, consilierul președintelui S.U.A., Jimmy Carter, pentru securitatea națională(National Security Advisor). Regimul comunist l-ar fi condamnat pe Vlad Georgescu pentru o pretinsă trădare. Istoricul român a fost acuzat că ar fi pus pe picioare, în 1977, o mișcare de disidență, arestarea sa survenind în momentul când ”New York Times” publica, în aceeași perioadă o serie de articole pe marginea celor care au îndrăznit să miște-n front. Dar, pe baza informațiilor desprinse din ”New York Tribune”, furnizate de anumiți exilați români, Yves Daoudal, de la ”PRÉSENT”, ajunge la concluzia că ”nimeni nu a auzit vorbindu-se de pretinsa mișcare de disidență și că numele Georgescu nu a apărut în ”New York Times” înainte de 1979 și că Brzezinski neagă intervenția sa în favoarea acestui om(Georgescu) pe care nici măcar nu-l cunoaște. Se pare că tot ceea ce afirma Georgescu despre trecutul său ar putea fi fals”.
Despre d-na Monica Lovinescu(vezi foto nr. 4), același gazetar francez afirma: ”Monica Lovinescu s-a pus pe studiat regia de teatru cu dramaturgul comunist Camil Petrescu, la puțin timp de la invazia sovietică. Ea s-a înscris în Partidul Comunist Român și la recomandarea lui Petrescu ea a primit prin intermediul guvernului comunist o bursă franceză, în cadrul așa numitelor ”schimburi culturale”. Ea va sosi la Paris în 1947, trimisă de comuniștii români și în final va deveni directoarea antenei pariziene a secțiunii române de la RADIO FREE EUROPE. Soțul ei, Virgil Ierunca(vezi foto nr. 5) a fost director la ziarul comunist ”Scânteia Tineretului” în momentul când teroarea roșie s-a abătut asupra României. El a ajuns la Paris în 1947, tot cu ajutorul unei burse a guvernului român”. Cum a fost posibilă ”intoxicarea” ziarului american ”NEW YORK TRIBUNE” cu asemenea insanități la adresa unor intelectuali români din exil și a postului de radio EUROPA LIBERĂ? Ce mecanism pervers a permis aruncarea unor piese ”fabricate” tendențios pentru a compromite cariere, reputații respectabile și imaginea unei instituții de prestigiu? Ca fiecare publicație, cât de cât respectabilă, publicația americană dispunea de un departament special, dedicat corespondenței, obiecțiunilor, sesizărilor și mesajelor cititorilor intitulat ”CURIER-POȘTA REDACȚIEI-RĂSPUNDEM CITITORILOR”. La un moment dat, ca la un semnal, sau ”indicație”…prețioasă, anumiți cititori și abonați ai ”NEW YORK TRIBUNE”, indignați de presupusa atitudine pro-comunistă a conducerii postului de radio ”EUROPA LIBERĂ”(secția de limba română!) au aglomerat, ca la un ordin secret POȘTA REDACȚIEI cu mesaje de genul: ”Vlad Georgescu refuză în mod sistematic antena RADIO FREE EUROPE organizațiilor de exilați anticomuniști. El și colaboratorii săi practică o cenzură exagerată excluzând emisiunile prea critice la adresa sistemului comunist. Chiar și declarațiile anticomuniste ale președintelui Ronald Reagan sunt ocultate, etc”. În vreme ce ziarul american contabiliza la vedere informațiile sosite pe adresa redacției, publicația extremistă franceză ”PRÉSENT” le valorifica superior spre folosul nebănuit(?) al Securității din România. Diversiunea a funcționat într-o oarecare măsură, mecanismul fiind testat și în alte state occidentale care găzduiau opozanți anticomuniști ai regimului discreționar din România. Senatorul american Christiansen(președintele comisiei pentru relații externe) a publicat un raport cerând insistent crearea unei comisii de anchetă. Și cam atât. Totuși, o țintă importantă fusese atinsă: mizeria dosarelor ”fabricate” de Securitate a fost plasată în exterior, destul de vizibil.

MANEVRELE SECȚIEI ”D”: CALOMNIEREA PRIN DIVERSIUNE ȘI DEZINFORMARE
Mioara Cremene: ”…secția ”D”, de la DEZINFORMARE, o branșă foarte dibace și extrem de activă printre refugiați. Aici, în Franța, noi am simțit foarte ades efectele provocărilor ei, ale zâzaniei și ale suspiciunilor pe care se pricepea să le vâre în diaspora românească. Și de la niște prieteni care au stat de vorbă cu doi securiști refugiați în Canada știu că printre specialiștii secției ”D” se numărau-poate încă se mai numără-plastografi exersați să imite iscălituri și să trimită scrisori. Capabili să vâre oameni nevinovați în mormânt, nu numai în pușcărie. Așa a murit un prezentator al ”EUROPEI LIBERE”, Chiriac… Așa a murit Culianu în Statele Unite, și alții. Poate chiar Marin Preda”(vezi foto-special nr. 9).
Până să se dumirească Lumea Liberă de această diversiune securistă, un ziar american și altul francez au căzut în plasă, dezvăluind un presupus scandal de la ”RADIO FREE EUROPE”. Ca din întâmplare, scriitorul Eugen Barbu(vezi foto nr. 6), de la revista cu evidente reflexii securiste, ”SĂPTĂMÂNA”, se afla tocmai atunci în Occident! Cu treburi… O coincidență interesantă! Înarmat cu mai multe copii ale articolului apărut în ”PRÉSENT”(vezi foto nr. 2), Eugen Barbu le-a difuzat, cu generozitate, în stânga și-n dreapta, printre românii din Diaspora. Un exemplar al acestui articol a fost oferit și d-nei Raluca Petrulian(vezi foto nr. 7), cunoscută ziaristă a postului de radio EUROPA LIBERĂ. Articolul era însoțit și de o scrisoare(vezi foto nr. 8) semnată de către Eugen Barbu, cu următorul conținut: ”Doamnă Petrulian, difuzați-l(articolul mai sus pomenit din ziarul ”PRÉSENT”) printre lamentabilii(compatrioți) emigranți, poate se vor trezi în final din starea de larve umane, deși nu sunt prea optimist. Dacă fac ce fac, o fac gândindu-mă la cei din Țară care zac în închisori și azile psihiatrice, căci criminalii păcii, ”scăpați” din sediile Securității și C.C-ului al P.C.R. sunt ”caser” în birourile de la ”FREE EUROPE”, continuând să-și bată joc atât de exil, cât și de proștii din R.S.R pe care i-au scuipat, bătut, torturat. Iar creierul teroristo-securisto-K.G.B-ist de la ”FREE EUROPE” e bestia roșie LOVINESCU cu criminalu-i soț, IERUNCA(pseudonim). Cu sinceritate, E. Barbu.
Notă:
Doamna Raluca Petrulian(vezi foto nr. 7), originară din Sibiu, după absolvirea Universității din București(Facultatea de Filosofie, secția germană-engleză) a plecat din România în anul 1978 și a predat la un liceu german. Din anul 1980 a studiat la Facultatea de Jurnalistică, la Stuttgart, capitala landului german Baden-Württenberg până când, în 1983, la vârsta de 33 de ani s-a angajat la postul de radio EUROPA LIBERĂ(R.F.E) unde a lucrat 12 ani ca prezentator și comentator de politică externă. Fostul său coleg de birou, dl. Gelu Ionescu, autorul unor lucrări deosebite, ”Covorul cu scorpioni” și ”Copacul din câmpie”, a descris-o astfel: ”Inteligentă, sensibilă, cu aptitudini de abstractizare de invidiat, foarte voluntară. A fost una dintre cele mai fericite achiziții ale EUROPEI LIBERE. Seriozitatea comentariilor sale era de netăgăduit”. Într-un interviu acordat lui Ovidiu Șimonca(revista ”OBSERVATOR CULTURAL”, nr. 578, din Iunie 2011), d-na Raluca Petrulian mărturisește: ”Rolul meu la Europa Liberă nu era să fiu surprinsă. Eu urmăream să văd ce se întâmplă, să văd ce fac polonezii și cum reacționează. Din zi în zi, am fost într-o crescândă admirație față de polonezi. Nu mă puteam împiedica să nu-i compar cu ce se întâmpla la noi(în perioada comunistă) sau în alte țări. Admiram puterea lor de a reacționa unitar. Aveau circa 500 de publicații, care apăreau clandestin. Și nimeni n-a trădat, și nimeni n-a dezvăluit locurile unde se scriau și se publicau acele broșuri împotriva regimului. Mi se părea fabuloasă acea atitudine solidară a oamenilor, de protecție și de susținere. Cred că polonezii, în momente de mare criză, sunt un popor deosebit. Iar noi, când nu suntem în criză, avem mari șanse să ieșim la liman. Talentul românilor înflorește, ca să zic așa, pe timp de pace, dacă e nevoie de vreo confruntare cu regimul(orice tip de regim), clacăm repede. Cum ne comportăm în timp de criză? Devenim confuzi și nu suntem uniți. Polonezii sunt foarte uniți în criză și se scindează pe timp de pace. Dar în miezul crizei, polonezii par un singur om. Eu cred că avem un dar aparte: să fim spectatori la propriul destin. Parcă tot ce ni se întâmplă nu ne privește personal, parcă nu românii înșiși ar trebui să reacționeze. Avem mereu impresia că ”așa ne este dat”. Nu ne este dat nimic, noi facem realitatea. Nu prea conștientizăm ideea de a decide chiar noi cum vrem să trăim”. TEXT: MIHAIL-SORIN GAIDAU

SURSA FOTOGRAFIILOR:
Foto nr. 1-Mioara Cremene-
revista OBSERVATOR CULTURAL(www.observatorcultural.ro)
Foto nr. 2-facsimil ziar ”PRESENT”(arhiva personală)
Foto nr. 3-Vlad Georgescu(revista ”LA PUNKT”- www.lapunkt.ro)
Foto nr. 4-Monica Lovinescu(www.discordiaeris.wordpress.com)
Foto nr. 5-Virgil Ierunca(www.bookspot.ro)
Foto nr. 6-Eugen Barbu(www.ro.wikipedia.org)
Foto nr. 7-Raluca Petrulian(www.observatorcultural.ro)
Foto nr. 8-scrisoare olografă Eugen Barbu(arhiva personală)
Foto-special nr. 9-Marin Preda(imaginea provine din lucrarea d-nei Mariana Sipoș, ”Dosarul Marin Preda”-Editura AMARCORD-fotografie din dosarul anchetatorilor)
Foto nr. 10-Yves Daoudal, ziarist francez(imaginea provine din revista franceză ”LA FLAMME”- www.la-flamme.fr)