De ce nu mai vedem luminita de la capatul tunelului?

Rezolvarea oricarei probleme incepe cu recunoasterea ei, iar acest articol nu face referire la toata populatia, ci doar la cei care vor sa isi asume aceste lucruri, restul sunt rugati sa nu se ofuscheze.

Tot timpul noi, nemtenii, suntem suparati cand vedem cum se cheltuiesc aiurea banii publici, cum se fura in nestire in toata tara si implicit pe meleagurile noastre, dar in ipocrizia noastra de multe ori nu stim decat sa aratam cu degetul spre efect fara sa analizam cauza.

Cauza mentalitatilor infractionale sta in originile generatiilor de nemteni formate in perioada comunismului. In acea perioada furtul se ridicase la nivelul de normalitate. Statul roman rationaliza absolut totul, situatie in care romanul a trebuit sa se descurce si a inceput sa care de la serviciu acasa orice. Incepand de la o teava, o bila, un rulment sau alte nimicuri total inutile si pana la produse care se fabricau numai pentru a fi furate cum ar fi de exemplu rasnitele de cafea, cutitele cu manere din fonta sau plastic, portbagaje de masini si foarte multe alte bunuri care in mod oficial nu s-au produs niciodata in Neamt, dar mare parte a nemtenilor le aveau acasa.

Mancarea era procurata pe acelasi traseu. Fiecare nemtean avea o ratie, iar tot ce manca in plus el si copiii lui venea in special din furt: carnea dinspre Avicola, berea iesea in saci de plastic de la Zimca, pana si hartia igienica iesea peste gardul fabricii.
Descriind situatia in care s-au format zeci de mii de nemteni am folosit cuvantul furt, dar in acele vremuri nimeni nu spunea ca a furat, aceasta situatie facea parte din normalitate. Fiecare lua acasa ce avea nevoie. Tot ce vedeai in jurul tau avea amprenta furtului, incepand de la un uscator de rufe sau un batator de covor, o banca din fata blocului, un gard sau un balcon inchis, absolut nimic nu avea la baza o factura sau o achizitie legala, totul pana la tacamurile cu care mancau mare parte din nemteni aveau origini suspecte.
Iesind din perioada comunista in care statul te obliga sa furi unii dintre nemtenii nostri au respectat legile fizicii si din cauza inertiei au plecat sa sperie

Europa cu infractiuni de la furturi din buzunare pana la jafuri armate in banci. Problema cea mai grava nu a fost ca acesti nemteni au plecat la furat afara, ci ca au venit inapoi in oras cu bani si masini antrenand in prostia lor si pe altii care au luat-o pe acelasi drum.

Odata cu instaurarea democratiei, nemtenii, deja adaptati la mediu si cu abilitati cultivate si antrenate, au inceput sa fie agresati cu taxe si impozite de statul roman si oarecum povestea a luat-o de la capat, dar cu alte coordonate. Cei care au avut acces la butoane au furat legal cu acte, iar restul au ramas sa se lupte cu o impozitare aberanta si sa gaseasca tot felul de metode de a ocoli platile incepand cu masluirea contoarelor de apa si mergand pana la imatricularea masinii in Bulgaria sau a firmei intr-un paradis fiscal. Desigur si inainte si mai ales acum in democratie a aparut si patura celor care incearca sa fie corecti si ca o ironie a sortii ei sunt cel mai aspru impozitati si cel mai aspru sanctionati cand gresesc ca asa e la noi. Organele de control pot agresa cu amenzi doar pe nemteanul cinstit care are firma locala, nu pot sa il deranjeze pe nemteanul care are o firma offshore intr-un paradis fiscal ca nu au competenta necesara.

Revenind la istoria infractionala locala, infractorul nemtean a cunoscut o evolutie din care s-au desprins clar 2 specii: infractorus-disperatus, care fura ca sa poata supravietui si pentru a asigura un trai decent familiei si in special pentru a nu ramane fara casa din cauza datorilor, si infractorus-coruptus, care a invatat sa faca bani din pix si din relatii, necontand ca fura din banii celor amarati. Ambele specii au scapat de sub control pentru ca cel care fura de disperare nu poate fi condamnat moral, iar cel care fura din pix todeauna face parte dintr-o structura arborescenta care nu poate fi demontata in totalitate.
Singura solutie de iesire din criza morala in care ne aflam ar fi ca statul sa realizeze ca are mai multe sanse sa instaureze o zeciuiala pe care romanul sa o plateasca ca sa nu stea stresat, decat sa vrea sa ia 70% pe care romanul sa fie obligat sa nu-i dea ca sa nu moara de foame. O impozitare mult diminuata completata de un cadru legislativ distrugator pentru cei care fura ar fi singura solutie sa evoluam vreodata ca natiune. Si aceste solutii nu sunt inventia mea, sunt aplicate in foarte multe paradisuri fiscale sau la vecinii nostri turci unde puteti merge prin bazar sa vedeti mese pline de aur si daca vrei sa cumperi ceva trebuie sa cauti vanzatorul, ca nu pazeste nimeni marfa, dar si cel care fura in acea tara este un om terminat.

Orice am face nu trebuie sa uitam de unde am plecat, nu trebuie sa uitam ca am ajuns aici cu acordul si votul nostru si sa nu uitam ca in acest ritm nu vom ajunge nicaieri.

De ce nu mai vedem luminita de la capatul tunelului?

Satocrac Vasile