De ce mor artiștii în uitare?

Ieri și azi toată presa a vuit cu privire la moarte artistei Angelei Ciochină, originară din Urecheni – Neamț. E un lucru care deja nu mai miră pe nimeni – ne amintim de acești oameni doar atunci când mor. Unii se zbat și se luptă, încercând să-și revitalizeze carierele aflate în declin, însă cei mai mulți se resemnează cuminți, acceptându-și soarta nefastă. Exemple avem din amândouă situațiile, mă gândesc aici la Gabriel Cotabiță, care se luptă să-și revină după zilele petrecute în comă (acesta fost găsit în stop cardio-respirator într-o sală de fitness din București) sau Narghita, cântăreața de muzică indiană care și-a trăit ultimii ani din viață în singurătate și uitare. Poate pe undeva e vorba și de o tramă sufletească care te face incapabil să mergi mai departe.
Despre Angela Ciochină se vehicula că ar fi fost depresivă și ar fi avut probleme cu alcoolul, dar care acum era ceva mai bine, dorindu-și chiar să cânte din nou. Poate firea ei sensibilă de artist a făcut-o incapabilă să facă față problemelor. Oricum, aceste informații sunt irelevante acum – dureros este că aceste drame se petrec în fiecare zi cu oamenii din jurul nostru. E păcat și trist când se întâmplă situații de acest gen, indiferent că este vorba de un artist cunoscut.
Să oferim sprijin și compasiune atunci când este nevoie, să nu lăsăm să treacă timpul și să fie prea târziu. Să ne amintim de ea tânără, frumoasă și cu o voce splendidă.