Dar cu ei cum rămâne? Cei uitați de familii și de autorități, cum să se descurce?

0

Ce poți face tu, ca simplu OM, atunci când vezi niște bieți bătrâni pierduți, parcă, în fața vitrinei unui magazin, în care prețurile se schimbă de câteva ori pe parcursul unei săptămâni sau chiar pe parcursul unei zile? Sunt mai multe soluții, dar nu toate depind de tine… Da, poți să-i oferi într-o seară o pâine, un pachet cu făină sau o sticlă cu ulei, dar parcă un astfel de gest poate salva de foame un bătrân singur? Ce va face acesta mâine, atunci când pâinea primită azi se va termina?

Pandemia a provocat un adevărat haos în viețile oamenilor, lovind cel mai dur în bătrânii singuri, care s-au pomenit izolați, cuprinși de frici, fără resurse suficiente pentru a supraviețui, iar mai nou cu o avalanșă fără seamăn de majorări de prețuri la servicii, la produse și la medicamente. Totul se scumpește de la o zi la alta, iar cele câteva zeci de lei cu care au crescut pensiile, nu prea ajută un om să reziste.

Da, un lucru este cert, statul nu este în drept să reglementeze prețurile, mai ales că există și destule motivări ale creșterii acestora, dar cum să se descurce cei care chiar nu mai pot face față?

Am încercat din răsputeri să înțeleg cum acționează alte state în astfel de condiții. Diferit. Sunt lumi în care, probabil, e și mai greu decât în România. La noi, însă, circumstanțele par total diferite de cele din alte state, poate chiar și mai sărace. Din România a plecat un număr foarte mare de cetățeni, mulți dintre ei îngrijind bătrânii altor state, pe când propriii părinți și bunici se sufocă de probleme și de singurătate, iar de multe ori sfârșesc tragic, fiind găsiți de pompieri decedați în propriile case, după săptămâni bune în care nimeni nu le-a observat lipsa.

Îmi amintesc și acum, în primul val al pandemiei, bătrânii izolați în casele lor erau ajutați de voluntari, care le cumpărau și le aduceau la ușă produse alimentare și medicamente. Acum, când autoritățile anunță cu voce tare că deja intrăm în valul cinci, când situația nu e deloc mai bună, nu pot decât să mă întreb: Oare acești voluntari, acești OAMENI, mai au putere, mai au curaj, mai au resurse? Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi am încerca să facem ceva, nu doar din gură, nu doar comentând și apreciind pe rețelele de socializare acțiunile lor, ci făcând ceva real, ceva care cu siguranță ne va umple sufletul de bucurie.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate