Curtea Domnească din Piatra Neamţ riscă să fie distrusă cu concursul neoliticienilor

5

Am ajuns deja sa discutăm adesea despre flexibilitatea coloanei vertebrale ale specialiştilor cu funcţii faţă de pretenţioasele proiecte ale autorităţilor locale, în cazul de faţă, cică de reabilitare şi punere în valoare a unui obiectiv istoric! Sunt deja câţiva ani în care Primăria Piatra Neamţ lucrează la un proiect ce şi-ar propune să „reabiliteze” centrul istoric urban .
La început şi fără a vedea planşele crezuserăm că e vorba despre o restaurare a Curţii Domneşti şi a celorlalte monumente aflate în vatra istorică, apoi a trebuit să ne dăm seama că se vrea, de fapt, o reamenajare urbană care afectează direct şi ireversibil vestigiile medievale existente. Culmea culmilor, ar trebui o intervenţie ultramodernă pentru a da spaţiului aerele de medievalitate visat de primarul Gheorghe Ştefan şi acoliţii săi. Despre cât de sănătoasă este această viziune o spune proiectul: în practică, între beciurile Curţii Domneşti şi Biserica Domnească se va săpa un pasaj auto subteran, cu utilităţi, ce se va bifurca, spre primărie şi altul pe lângă turnul clopotniţă, alt monument istoric şi simbol oficial al municipiului Piatra Neamţ. Clădirea actuală a primăriei va căpăta o extindere tocmai spre spaţiul în care Constantin Matasă, cel care cercetase parţial Curţea Domnească în anii 50, spunea că ar putea să mai apară vestigii. Acest corp nou va avea o faţadă de sticlă în care – minune mare! – se va oglindi Biserica lui Ştefan (cel Mare, desigur). Dacă până acum am avut ceva vizitatori ai centrului istoric, să vedeţi după realizarea acestui mare proiect ce va curge lume de pe lume. Cel puţin aşa ne asigură autorii proiectului. Toţi buluc, tăvălug taman ca pe telegondolă, altă investiţie deşucheată a municipalităţii pietrene, cu efect molipsitor: vine goală, pleacă goala şi de-atâtea perechi de buzunare adunate în vârf, Primăria începe să scoată la licitaţie „mândria investiţiei” – un hotel rotativ nefinalizat care ar permite şi ar drege destul cât să justifice amplasarea sa pe un sit fosilifer!
O fi fiind el spectaculos monumentul dar tot parcă dacă nu-i mai punem şi noi ceva zorzoane nu arată „europeneşte”. Directorul DCCPCN tace, că doar nu-şi caută mazilirea, la fel face şi cel al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. Dacă pentru primul, pe undeva de înţeles, nu si acceptat – poate caută subiecte de inspiraţie pe ruinele monumentelor noastre – pentru cel de-al doilea, doctor în istorie, arheolog expert (neolitician, e drept), membru al Comisiei Naţionale de Arheologie, parcă ar trebui să fie alte pretenţii. Nu voi continua cu multe aprecieri privind managementul cercetării din acest judeţ – pentru a nu risca să fiu acuzat de subiectivitate sau vendete personale – atrag doar atenţia asupra câtorva aspecte pe deplin verificabile. Până în prezent conducerea CMJ Neamţ nu a reuşit să formeze un arheolog medievist expert. Dacă sunt aceste „specimene” aidoma florilor de colţ ori dacă ciulinii sunt prea mari şi mulţi, rămâne la aprecierea fiecăruia. Cert este că deşi se remarcă numărul pretenţios de specialişti sau aspiranţi în arheologia preistorică, un „Centru Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni”, un număr de şantiere arheologice apreciabil în care sunt periate urmele de civilizaţie neolitică, în aşa fel încât să nu mai încapă între limitele propriului judeţ, pentru arheologia evului mediu – acolo unde sunt atâtea monumente medievale, de pe urma exploatării Cetăţii Neamţului (turistice doar) înfruptându-se destul de binişor chiar – conducerea CMJ Neamţ nu prea are cu ce să se laude… . Rezultate pe măsura implicării, desigur. Drept urmare, revista instituţiei muzeale tinde să devină o tribună exlusivă a arheologiei preistorice iar pe la standurile muzeale – cât o fi el de „biznis” – parcă e hilar să găseşti o avalanşă de publicaţii ce întorc pe toate părţile realizările capitale pe care poporul român le datorează civilizaţiilor preistorice, mai toate semnate sau conduse de Acelaşi, oferite vizitatorilor interesaţi de Cetatea Neamţului ori de Muzeul Memorial „Ion Creangă” de la Humuleşti. E drept că şi-au făcut loc şi câteva publicaţii de popularizare – decât deloc? – ce abordează evul mediu şi asta pentru că au avut „şansa” de a fi semnate de… Acelaşi.

Dacă odinioară directorul CMJ Neamţ dădea de înţeles că nu agreează monstruosul proiect de distrugere a Curtii Domneşti, acum este chiar cel care îşi dă concursul direct în acest sens . Domnia sa nu face doar o simplă supraveghere arheologică, ci aşa cum a procedat în 2005, prin raportul de săpătură, acordă parametrii legali pentru intervenţia buldozerelor în monumentul istoric şi cimitirul medieval de categorie A. După concluziile sale – în care anticipez că vom asista la o propunere de descărcare de sarcină arheologică fără observaţii care să pună în dificultate proiectul primarului – condiţia de cercetare arheologică impusă în avizul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice va fi respecată eliminându-se practic singurul impediment în calea emiterii autorizaţiei de construire. Putem spune aici că acest colectiv de arheologi neoliticieni şi-a făcut doar datoria şi ceea ce urmează nu mai ţine de ei? Ce s-ar fi întâmplat dacă aceştia refuzau participarea, motive existau suficiente, primul, chiar cel legat de competenţă pe şantiere medievale? S-ar fi apelat la arheologi din alt judeţ, medievişti şi nu cred că s-ar fi găsit cineva să-şi ia pe cap o breaslă şi posteritate acuzatoare! Fără supraveghere arheologică, autorizaţia de construcţie nu putea fi eliberată, conform Legii 50/1991, decât cu încălcarea legii, respectiv prin comiterea unor infracţiuni pentru care cineva putea fi tras la răspundere.
Una peste alta, banii oferiţi pentru scormoneala în pământ nu sunt de neglijat şi oricâte s-ar spune, participarea acestui colectiv de neoliticieni la Proiectul de distrugere a Curţii Domneşti nu a fost atât obligată cât autoinvitată cu insistenţă. Aici intervine o a doua problemă, aceea a competenţei.
Managementul defectuos al cercetării muzeale la Neamţ a dat naştere unei situaţii destul de neplăcute în care CMJ Neamţ era pus în situaţia de a sta deoparte neavând posibilitatea de a presta servicii de supraveghere arheologică. În vetrele localităţilor actuale – aşa cum ar fi firesc, deontologic, de bun simţ – nu prea ai ce face cu arheologi neoliticieni, pentru că la subsol este cel mai probabil să găseşti vestigii medievale, o epocă pentru care aceştia nu sunt pregătiţi să-i facă faţă. Spuneam că „ar fi firesc…”, probabil în alte împrejurări sau locuri. La Neamţ, într-o exploatare a patriotismului local al unor edili, conducerea CMJ Neamţ a reuşit să convingă de necesitatea ca banii să rămână în judeţ, să nu se înfrupte alţii, chiar dacă nu ai cu cine şi aşa a ajuns echipa de neoliticieni coordonată de dl. Gheorghe Dumitroaia să se autoiniţieze pe siturile noastre medievale. Bani să iasă!
Dintre mulţimea siturilor bulversate de aceşti „neopârvani” ai arheologiei româneşti voi aduce în discuţie cazul Curţii Domneşti din Piatra Neamţ de acum cinci ani, când în pofida unor proteste – ce-i drept cam anemice – a unei asociaţii locale de arhitecţi, arheologii noştri au intrat în necropola medievală din jurul Bisericii Domneşti Sf. Ioan Botezătorul. Şi nu e vorba despre o cercetare izvorâtă dintr-un prea mare interes al CMJ Neamţ faţă de acest obiectiv medieval, cât despre o pură prestare de servicii. Practic, specialiştii noştri trebuiau să-şi dea girul pentru desfiinţarea parţială a necropolei medievale ca peste aceasta să se înalţe spre văzduh ditamai trei viluţe particulare. Legal nu poţi reproşa prea multe: băieţii au ştiut să convingă de faptul că e mai important confortul lor, decât somnul de veci al nenorociţilor de acolo. Problema este că o asemenea profanare – fie ea şi legală – nu se putea întâmpla dacă un arheolog ce-şi respectă meseria nu s-ar fi aruncat la cele câteva firfirici-recompensă pentru supravegherea arheologică. Practic prin această prestaţie, echipa noastră împarte laurii cu „creştinii” care cred că pot dormi liniştiţi peste mormintele răvăşite.
Am mai avut ocazia să semnalez – fără prea mare ecou însă – cazul Cetăţii Neamţului, proaspăt restaurată cu mari insistenţe ale primarului de Târgu Neamţ, cel care încă mai visează să transforme vechea fortificaţie în mănăstire! Aşa cum ar fi firesc, era de aşteptat ca proiectul să fie prefaţat de ample campanii arheologice, poate chiar reanimarea tradiţiei şantierului şcoală din anii 50, urmărind formarea unor noi specialişti în arheologia medievală. Ce s-a întâmplat în realitate? Am asistat cu toţii la o supraveghere arheologică condusă mai mult de la distanta de dl. Adrian Bătrâna – cine poate să-l conteste? Deşi eu unul aş îndrăzni să spun ceea ce vorbesc mulţi pe la colţuri: a publicat extrem de puţin în raport cu numărul siturilor medievale cercetate – secondat de aceeaşi veritabilă echipă de neoliticieni ai CMJ Neamţ. Despre cât au săpat, când, ce anume şi cum, dacă a văzut cineva vreun raport de săpătură publicat privitor la săpăturile de la Cetatea Neamţului din 2007-2008, rog să mi le ofere şi mie. Pentru Curtea Domnească Piatra Neamţ din 2005 acest colectiv de neoliticieni şi-a comunicat cele câteva concluzii într-un raporţel, postat pe http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=3464.
Pentru că afirmasem direct într-o şedinţă – în care soarta Curţii Domneşti din Piatra Neamţ era deja pecetluită de un aviz de specialitate favorabil, eliberat de o competentă Comisie Zonală a Monumentelor Istorice – faptul ca un şantier de ev mediu, mai ales de categorie A, cercetat de arheologi preistoricieni este o operaţie la stomac făcută de stomatologi, fie ei şi doctori, experţi şi membri a comiţii peste comiţii ministeriale, dl. Dumitroaia s-a grăbit să-i asigure pe cei prezenţi că are experienţa necesară pentru a cerceta un sit de ev mediu. Mai mult, cică e absolut legal şi nu este împiedicat de nimeni şi nimic să participe la această cercetare.
Dacă are sau nu dreptate, îl rog să zăbovească puţin asupra rândurilor de mai jos. Mai întâi OG 43/2000 la art. 3 alin. 3 specifică: „Cercetarea arheologică se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe, de către personalul de specialitate atestat şi înregistrat în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului săpăturilor arheologice din România, precum şi cu respectarea normelor privind standardele şi procedurile arheologice şi în acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din România”.
Codul deontologic al arheologilor din România conţine câteva precizări legate de competenţă şi anume, la punctul 12: „Arheologii nu trebuie să se angajeze în proiecte de cercetare arheologică pentru care nu sunt instruiţi sau pregătiţi adecvat”. De asemenea, acest principiu este reiterat la punctul 21: „Arheologii trebuie să asigure cea mai bună consultanţă de specialitate posibilă antreprenorilor şi investitorilor, şi nu se vor implica în probleme care le depăşesc cunoştinţele sau competenţa”.
Punctul 24: „Arheologii nu trebuie să se ofere să contracteze lucrări pentru care ei sau orgnizatorii lucrărilor nu sunt competenţi, nu sunt corect echipaţi, nu au personal suficient sau nu au experienţa necesară”.
Apoi va trebui să dau citire Regulamentului la care face referire articolul ordonanţei. Astfel, la punctul 15 se precizează că „Responsabilul de şantier nu poate conduce concomitent două sau mai multe şantiere arheologice, în condiţiile în care prezenţa sa este obligatorie pe toată durata defăşurării lucrărilor”. Atrag aici atenţia dlui Dumitroaia Gheorghe, responsabilul de şantier de la Curtea Domnească, asupra celei de-a doua părţi a frazei în speranţa că va putea fi văzut mai des la faţa locului, măcar de acum înainte.
Punctul 17 „Valorificarea prin publicaţii a rezultatelor cercetărilor, precum şi comunicarea lor publică, este dreptul şi obligaţia celor care efectuează săpături arheologice” şi următorul, punctul 18 „Valorificarea integrală este obligatorie şi se face la încheierea săpăturii prin redactarea, după caz a unui raport general sau unei monografii”. Colectivul de neoliticieni are serioase restanţe în această privinţă şi nu doar la Cetatea Neamţului, există şi o serie întreagă de alte supravegheri arheologice de ev mediu sau epocă modernă despre care domniile lor nu s-au grăbit să comunice publicului ceea ce au reuşit să priceapă pe teren.
Acelaşi regulament, la punctul 22 litera d, prevede că nerespectarea obligaţiei de valorificare prin publicaţii a rezultatelor cercetărilor poate duce la pierderea dreptului de săpătură.
Solicit prin urmare un răspuns la cele de mai sus înainte de a se lăsa impresia că distinsul domn citează fără să citească, altminteri acţiunea sa constituie o îndărătnicie ce nu poate să-i facă cinste. Despre cât de competent poate fi un arheolg neolitician – fie el şi expert – în cercetarea vestigiilor medievale ar trebui găsit un răspuns pe măsura realizărilor înregistrate de omenire de la civilizaţia lamelor de silex până la aceea a arhitecturii în piatră.
Până atunci, încă nu este târziu să fie preîntâmpinată distrugerea Curţii Domneşti din Piatra Neamţ, mai ales că nu ne putem permite, în acest caz, comiterea unor erori ireversibile. Ramane insa si o mica speranta ca problemele economice grave ale tarii vor determina cel putin o amanare a distrugerii cu acte in regula a acestui important monument istoric.

1 http://www.primariapn.ro/fisiere/piu/uip_2009/cap_2_PIDU_2009.pdf

2 http://www.monitorulneamt.ro/stiri/?editia=20100324&pagina=1&articol=25008

3 http://revista.presei.ro/link-stire-articol-463928.aspx, http://revista.presei.ro/link-stire-articol-463928.aspx

4 http://www.monitorulneamt.ro/stiri/?editia=20100320&pagina=1&articol=24953

5 http://centrul-istoric-pn.go.ro/, http://www.colectzii.ro/articole/10/Apel-impotriva-construirii-de-noi-cladiri-in-centrul-istoric-al-orasului-Piatra-Neamt.html

Vitalie Josanu

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
5 Comentarii
  1. Partemoniu spune

    Cea mai bună metodă – patent românesc – este a se lăsa câinii să latre! După 3 zile, le dor fălcile, iar mânărarii muşcă din bucate grase. Pentru că orice proiect de acest fel aduce BANI executanţilor şi politicienilor. Istoria? Ce mama dracului o fi aia? Patrie? Hai sictir! Suntem încălecaţi în capitalismul dezgustător!

  2. Vitalie Josanu spune

    Ma asteptam la o replica ceva mai serioasa pe masura „competentelor” pe care – dupa cum se pare – vi le arogati. Din pacate, nu ati scris nimic referitor la ceea ce sustin in acest articol doar un sumplu atac murdar, stangaci si anonim ad personam.
    Referitor la calificative aveti libertatea de a ma considera un observator simplu, nu insa pasiv… .
    PS dupa cum ati scris, se pare ca nu cunoasteti sensul cuvantului „medievist” (Registrul Arheologilor contine lista arheologilor recunoscuti si inregistrati de Ministerul Culturii, precum si drepturile acestora pe un santier; nu insa si ramurile istoriei in care sunt orientati, cititi cu atentie), va ofer un reper: DEX. Si atunci, va pot spune ca ma ocup de studierea evului mediu romanesc.

  3. injosanu spune

    Tov. autor, in Registrul arheologilor din Romania figurati ca muzeograf/debutant şi nu spune nimeni şi nimic ca ati fi medievist, poate doar in gandire. Din aceasta postura va dati cu parerea?

  4. Vitalie Josanu spune

    Cum poate arata „super ok” daca odata finalizat se instraineaza si mai mult decat epoca ce a generat acest ansamblu monumental? Priviti vis-a-vis de biserica acea cladire din prima jumatate a secolului trecut dar care este inspirata in intregime din arhitectura gotica si se incadreaza perfect in mediul ambiental. O tendinta similara se observa si la cladirea actuala a Muzeului de Arta. Pe de alta parte, extensia din otel si sticla pentru primarie nu mai are nimic in comun cu vestigiile nucleului urban din epoca Stefan cel Mare. Aici nu intereseaza doar monumentul in sine ci si imprejurimile (ceea ce numim fond, or – daca vreti – un tablou capata plus de valoare si datorita ramei). Pavajul trantit in jurul bisericii medievale este din nou o interventie ce nu are nimic a face cu aspectul original. In prezent suntem in fata unei butaforii ieftine si de un gust becalian. Va dati seama ce s-ar intampla daca – asa cum imi recomanda cu ani in urma un vizitator – am pune ceva faianta in jurul Casei Creanga de la Humulesti! Ar fi ceva, nu?
    Unul din principiile de baza ale restaurarii este de a interveni cat mai putin asupra obiectului, ori – daca este absolut necesar – aceste interventii trebuie sa fie cat mai putin sesizabile. Aceste interventii privesc si ambianta, atunci cand este vorba despre un imobil.
    Chiar si in cazul unui bun cultural mobil, niciodata un om sanatos nu va aseza intr-o vitrina, pentru expozitie, o camasa medievala de zale langa o mitraliera kalashnikov, o pereche de ciubote de cauciuc si o sapca tip blaser cu inscriptia USA. Cam asa ceva se intentioneaza in cazul acestui proiect.

  5. Boros Ciprian spune

    Proiectul arata super ok. Daca nu strica ce e vechi , mai bine zis Turnul Lui Stefan Cel Mare [ http://boros.justin-studio.com/?p=1#more-1 ] si Biserica Domneasca. In rest daca amenajeaza pe langa acestea e destul de bine. Chiar arata foarte interesant.
    Felicitari pentru articol

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate