Cum se apără creierul nostru de realitățile care nu ne convin?

0

Zi de zi suntem stresați din cauza contradicțiilor din propriile minți. Facem ceva, deși știm că nu e bine, gândim ceva, deși știm că nu e moral, ne dorim ceva, deși știm că nu putem obține etc. O sumedenie de conflicte interne ne stresează încontinuu. Pentru a diminua acest stres, creierul nostru are un set de mecanisme de apărare.

Cel mai frecvent mecanism de apărare a psihicului nostru este negarea. E atunci când fumătorul își spune că sănătatea lui nu va fi afectată de țigări, deși știe că nu este așa, când consumatorul de alcool zice ca nu e nimic în neregulă cu dependența sa, dar știe că nu e bine ce face etc.

Al doilea mecanism de apărare este argumentarea. Persoana devine avocatul diavolului și își găsește scuze pentru tot ce face sau gândește și știe că nu este în regulă să facă sau să gândească.

Reprimarea este un alt mecanism des folosit de oameni. Un mecanism psihologic prin care individul își impune să uite ceva ce nu-i face plăcere, ceva care l-a marcat negativ, ceva de care nu vrea să își amintească și la care nu vrea să se mai gândească.

Regresia este un mecanism de apărare a psihicului nostru, un mecanism care se declanșează în special în situații de panică, situații care nu pot avea decât deznodăminte negative. Acest mecanism presupune degradarea morală și socială a individului. De exemplu, află că are o boală cronică, că a fost părăsit sau că a rămas fără loc de muncă și se apucă de băut, de făcut excese, de relații amoroase ocazionale etc.

Un alt mecanism de apărare des întâlnit este comportamentul reactiv atunci când vrei să compensezi un lucru greșit pe care îl faci față de o altă persoană. Mergi cu flori la soție după ce o înșeli, scoți un coleg în oraș să faci cinste după ce știi că ai aranjat să fii avansat în locul lui etc.

Sublimarea, de asemenea un mecanism folosit des, este atunci când îți pui frână dorințelor instinctuale și transferi energia în altceva. Ești supărat pe partenerul de viață și te apuci de făcut curat, îți vine să lovești pe cineva și te duci să iei o gura de aer, ți-a mers prost într-o zi și citești o carte sau te uiți la un film.

Proiecția este unul dintre mecanismele de protecție a propriului psihic ce afectează direct și pe cei din jur. E atunci când reproșezi altora ceea ce faci tu. De exemplu, acuzi pe alții de minciuni știind că tu minți. Acest mecanism de protecție folosit des este un semnal puternic că ai nevoie de un psiholog sau de un psihiatru.

Un alt mecanism mai rar întâlnit este deplasarea. Acest mecanism este unul antisocial prin care individul proiectează propriile emoții instinctuale către alte persoane. Oamenii care recurg la acest mecanism sunt cei care sunt certați de șefi la serviciu și vin acasă și își ceartă la rândul lor partenerul de viață sau copiii.

Izolarea este un mecanism de apărare specific persoanelor introvertite. Sunt acele momente când o persoană are o problemă, refuză să se gândească la ea sau să o discute cu cineva și încearcă să își țină creierul ocupat cu altceva, dar nu reușește decât dacă se concentrează pe acest mecanism. Aceste persoane sunt cele care nu vor să arate că au o problemă, dar e vizibil că au o problemă și vor să fie lăsate în pace.

Intelectualizarea este un mecanism de apărare specific oamenilor cu un coeficient de inteligență ridicat. Pentru a nu rămâne blocați și a-și plânge de milă, studiază în amănunt toate căile de rezolvare a problemei sale și se concentrează intelectual pe soluții, diminuând astfel presiunea psihică a problemei.

Umorul este un bun mecanism de apărare contra presiunilor psihice. E vorba de cunoscuta vorbă ”a face haz de necaz”. De multe ori acest mecanism se manifestă prin autoironie.

Altruismul este de asemenea cunoscut ca și mecanism de autoapărare psihică. E atunci când ai probleme și ca să nu te mai gândești la ele sau din motivații religioase ori de altă natură decizi să te implici în a ajuta pe alții. Acest mecanism se observă de regulă la oamenii care au o stare financiară bună, dar la care au ajuns prin multe compromisuri și se simt vinovați.

Somatizarea este un alt mecanism de apărare a creierului. Acest mecanism este o acțiune a creierului care e atât de stresat încât creează o reacție fizică pentru a muta centrul de interes psihic pe acea afecțiune fizică. E atunci când o emoție foarte mare îți creează o stare de vomă sau când te enervezi și te doare capul.

Din păcate, toate aceste mecanisme de apărare sunt strict pentru apărare sau, mai corect spus, pentru amânare. Ele nu rezolvă problema, ci doar reduc din șocul emoțional inițial pentru a nu ne afecta grav sănătatea mintală. Ulterior, singuri sau ajutați de cei apropiați ori de specialiști, trebuie să ne depășim și să ne rezolvăm problemele sau să le conștientizăm și să ni le asumăm. Ascunderea definitivă a unor probleme poate crea mari dezechilibre celor care nu au un caracter și un psihic foarte puternice.

Iosub Robert

telegram ziar piatra neamt
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate