Cum arată corupția la Neamț și cum știu toate instituțiile, dar nimeni nu intervine nici când este vorba despre copii Transportul copiilor pe unele rute din județul Neamț, în special din zona Roznov, se face ILEGAL

Transportul copiilor pe unele rute din județul Neamț, în special din zona Roznov, se face ILEGAL.

Deși abonamentele pentru transportul elevilor sunt de 700–800 de lei pe lună, deși, conform licitației pentru transportul copiilor, aceștia ar trebui aduși în oraș cu autobuze noi, nu mai vechi de 10 ani, în condiții de confort și siguranță, pentru că se plătește o mulțime de bani, iar statul a dat licențe pentru aceste trasee, în realitate, mare parte dintre elevi sunt aduși cu niște taraboanțe vechi de zeci de ani. Autobuze care nu au absolut nicio licență.

Deci niște șmecheri au câștigat licitația pentru transportul copiilor declarând în acte că vor transporta elevii cu autobuze noi și sigure, pentru că altfel nu ar fi câștigat licitația organizată de Consiliul Județean Neamț. Acum, deși încasează contravaloarea a sute de abonamente, nu au investit niciun leu, ci folosesc niște taraboanțe vechi.

La un tarif de 700–800 de lei, numai 100 de abonamente înseamnă încasări lunare de 70.000–80.000 de lei. La 300 de elevi, suma ajunge la 210.000–240.000 de lei pe lună. Sunt bani publici plătiți pentru un serviciu care trebuie efectuat legal, în siguranță și în condițiile promise.

• Declară în fals că fac transport prin curse speciale, dar ei încasează abonamente de la elevi, iar statul decontează aceste abonamente.

• Merg fără licențe de transport prin tot județul.

• Nu respectă nicio lege și înghesuie copiii ca pe sardele în taraboanțele fără licență.

INSTITUȚIILE NU OPRESC ILEGALITĂȚILE !!!

• Consiliul Județean vede că ceea ce a prezentat transportatorul la licitație nu este și în teren, dar niște funcționari de la CJ Neamț se pare că nu vor să oprească ilegalitățile. Mia sancționează din când in când transportatorul, însă sancțiunile sunt foarte mici în comparație cu profitul acestuia. Sancțiunile sunt un fel de taxă de protecție, o taxă pentru continuitatea ilegalităților. Transportatorul plătește puțin și continuă să încaseze mult. Copiii urcă în aceleași autobuze, iar instituția mai bifează un control pe hârtie.

• Poliția Neamț vede clar că niște copii sunt înghesuiți în taraboanțe fără licență. Se încalcă și Codul rutier, și legea, care este foarte clară și spune că un asemenea transport nu se face cu mașini mai vechi de 10 ani, dar Poliția nu intervine.

• Inspectoratul Școlar vede că se decontează sute de abonamente și că elevii sunt transportați în alte condiții decât cele necesare decontării abonamentelor, dar se face că nu vede.

• Autoritatea Rutieră vede situația și nu se bagă.

Toate instituțiile cunosc câte o parte a acestui mecanism. Consiliul Județean știe ce a fost promis la licitație și ce circulă în teren. Inspectoratul Școlar știe pentru câți elevi se decontează abonamente. Poliția poate opri vehiculele și poate verifica actele, capacitatea de transport și respectarea regulilor rutiere. Autoritatea Rutieră și ISCTR pot verifica licențele și legalitatea curselor.

Și totuși, mecanismul continuă să funcționeze.

Totul merge uns la Neamț. Transportatorul face profit bătându-și joc de copii, funcționarii fac averi tolerând situația, iar Poliția Neamț se împiedică, probabil, în relațiile vechi pe care le are cu polițiști cel care deține, prin interpuși, firma de transport. Celelalte instituții sunt prea politizate și nu fac nimic fără undă verde.

Merge, băi frate, corupția asta la Neamț mai bine decât oriunde în lumea asta. Un mecanism perfect sincronizat, cu toate rotițele unse bine.

Într-un județ normal, ar fi suficient un singur control serios. Se compară autobuzele declarate la licitație cu cele folosite în realitate, se verifică licențele, numărul locurilor, abonamentele și sumele decontate. Dacă obligațiile nu sunt respectate, contractele trebuie suspendate sau reziliate, iar cei care au semnat documente false trebuie să răspundă.

La Neamț, însă, transportatorul încasează, instituțiile întocmesc hârtii, funcționarii mimează controlul, iar copiii suportă riscul și umilința.

Cât trebuie să mai dureze această bătaie de joc până când una dintre instituțiile statului își va face cu adevărat datoria?

I.R.