Cum am petrecut căderea Zidului Berlinului cu profesorul Alexandru Mironov

E greu, mai ales sub presiunea emoției, să strângi în câteva rânduri o prezentare scurtă a personalității profesorului de matematică Alexandru Mironov. E un Om de patrimoniu care, prin pasiunea pusă pe altarul popularizării științei și tehnicii prin toate mijloacele, pe căi posibile și imposibile, a inspirat câteva generații de români. Șarmul său unic și cultura generală zdrobitoare sunt dublate de o modestie și o generozitate rar întâlnite la neamul nostru.

Recunoscut ca simbol al consolidării fenomenului SF, sub genericul de literatură de anticipație, acceptat de regimul comunist, domnul profesor a reușit în negrii ani ’80 ai secolului trecut să facă din Almanahul Anticipația o adevărată carte de căpătâi a spiritului liber instruit, de calitate. Cenaclurile de profil din țară, în special din centrele universitare, întreceau prin conținut multe forme de dizidență seducătoare, în realitate programate, dirijate pe termen scurt. Viitorul anticipat în fandom provoca și trăia o libertate aparent nefirească. Natural, peste ani, în 2011, la Piatra-Neamț, încadrându-l în marca „O viață pentru o idee”, aveam să-l definesc pe domnul Mironov drept traducătorul viitorului.

La Piatra-Neamț, spre sfârșitul acelor cumpliți ani ’80, activa un cenaclul SF influent, Sigma, animat de inginerul electroenergetician Dan Popescu. Lucra și lucrează la Hidrocentrale Bistrița. S-a făcut ca la începutul lui noiembrie 1989, când despărțirea de Ceaușescu deja se prefigura, într-o formă sau alta, să aibă prinsă în calendarul oficial de manifestări „patronate” de UTC via Clubul Tineretului o acțiune a Cenaclului Sigma. Numele oficial face toți banii: Omul nou în literatura de anticipație tehnico-știițifică!… Invitat de onoare, idolul nostru. Detaliile întâmplării, cu ce s-a citit și criticat în partea de program, sunt privilegiul lui Dan Popescu să le relateze vreodată. Piesa de rezistență rămâne însă seara de joi, 9 noiembrie.

Unul dintre cei mai prețuiți tineri SF-iști din țară, apreciat și ca traducător, era tânărul pietrean Adrian Dobrin, șef de promoție în 1984 la Liceul de matematică-fizică „Petru Rareș” și viitor inginer Electro cu diplomă de 1990. Seara, cină restrânsă la el acasă. Acasă însemna acasă la directorul Ioan Dobrin de la ITA, într-un apartament decent de la parterul unei vile de pe Bulevardul Republicii, pe dreapta cum mergi spre gară. Fără absolut nicio reținere, fără strop de grijă, cu familia Dobrin în rol de gazdă generoasă, cu profesorul Mironov în capul mesei, alături de Dan Popescu și regretatul prieten Adrian Iosub, am ascultat – în direct – căderea Zidului Berlinului la Radio Europa Liberă. Discuțiile sunt lesne de bănuit. Peste câteva ceasuri se împlinesc 30 de ani. Întâmplarea a rămas una fabuloasă, iar domnul profesor nu ezită s-o amintească, să ne amintească.

Astfel, într-o zi de joi, ne-am bucurat că nu mai suntem goi – am devenit noi. Teoria incidenței funcționa din plin. Rima e dintr-o poezioară care mai spune că „Marți oameni sunt sparți, miercuri oamenii sunt cercuri”, ceea ce a devenit titlul dat de traducătorul Ion Doru Brana unei unei proze SF fundamentale („The Sliced-Crosswise Only-On-Tuesday World”), aparținând lui Philip Jose Farmer și oferită românilor în Almanahul Anticipația 1984. Data nașterii lui Farmer este 26 ianuarie 1918. Poate sună cunoscută.

Viorel COSMA

- Apreciază pagina -

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate