Crescut în casa de copii care l-a orbit și l-a scos în stradă cu bagajul și 500 de lei în mână, Petrică luptă pentru visul său. Sistemul are ACUM obligația morală să îi ofere o locuință în care să își crească în liniște cei 7 copii

Petrică Popovici are 30 de ani. De aproximativ un an este cazat împreună cu cei dragi la Centrul Social Împreună din Piatra-Neamț. Are șapte copii (șase fete și un băiat) și o soție alături de care și-a împlinit visul din copilărie: să aibă o familie.

Înainte de a judeca, este bine să ascultați cu atenție povestea lui Petrică, deoarece cu toții suntem responsabili de soarta lui și vom arăta de ce.

Petrică provine dintr-o familie cu 5 frați. Toți au ajuns să locuiască în casele de copii și fiecare a avut parte de un destin mai mult sau mai puțin tragic. Petrică nu a fost tot timpul nevăzător. Își amintește cum vedea pe stradă familii cu copii și își dorea să aibă și el o mamă care să îi fie alături. Și-a promis că va avea cât mai mulți copii când va veni vremea pentru a le oferi ceea ce el nu a avut.

Însă acestea urmau să fie printre ultimele lucruri pe care le-a putut vedea. O angajată din casa de copii în care era instituționalizat l-a lovit pe Petrică cu un arătător, afectându-i nervul optic al unui ochi. Celălalt ochi cu care încă mai vedea a avut de suferit și el în urma traumatismului. După implicarea, tardivă, de la momentul respectiv a televiziunilor centrale, Petrică a suferit patru intervenții chirurgicale însă, din păcate, fără succes. Și-a pierdut vederea complet. La 18 ani a fost scos pe ușa casei de copii din Piatra-Neamț cu bagajul și 500 de lei în mână. Sistemul care l-a băgat în clădiri în care a fost bătut și în care și-a pierdut vederea, l-a scos în stradă fără niciun fel de ajutor.

Viața l-a dus din casă în casă, până când, într-un final a întâlnit-o pe actuala sa soție cu care își împarte bunele și relele de 10 ani. Împreună au făcut 7 copii, dar pe 3 dintre aceștia i-au pierdut. Același sistem care i-a răpit viitorul lui Petrică, i-a luat și copiii. Motivul pentru care cei trei copii au ajuns în plasament a fost faptul că dormeau într-un tobogan din Roman. Singurul lucru pe care l-a putut face DGASPC a fost să îi trimită în plasament. Condiția ca Petrică și soția lui să îi poată lua înapoi a fost aceea de a face rost de o locuință. Numai că informația a fost incompletă. Ei nu au știut că procedura implica un proces în instanță. Judecătorii, la fel de necruțători ca sistemul, au spus că un apartament cu o cameră e insuficient pentru o familie cu atât de mulți copii.

Pentru că la Roman nu i-a ajutat nimeni, au sperat că la Piatra-Neamț lucrurile vor fi altfel. Au stat în chirii și au luptat zi de zi să își poată aduce copiii înapoi. O perioadă le-a fost imposibil să intre în legătură cu copiii aflați în plasament, însă de curând li s-au permis vizite de o oră și pot vorbi duminica la telefon. Însă e prea puțin. Petrică și soția lui luptă de câțiva ani și bat la ușile instituțiilor să poată obține un ANL cu 3 camere pentru a avea suficient spațiu pentru toți cei 7 copii. Din păcate, ușile li se tot închid în nas și ei nu înțeleg de ce. Cu cât trece timpul, cu atât scad șansele ca cei 3 copiii să mai poată reveni în familie.

În timp ce unii primesc ANL-uri fără probleme (nu mai aducem acum în discuție actele de corupție în baza cărora unii primesc aceste ANL-uri), dosarele lui Petrică sunt respinse din tot felul de motive: ba că este pensionar pe caz de boală și că „nu se poate”, ba că nu era căsătorit legal și că „nu se poate”, ba că soția nu lucrează și că „nu se poate”, ba că aveau o locuință cu o cameră primită de la stat și că „nu se poate”, ba că trebuia să depună dosarul pe 8 februarie, nu pe 9 februarie și că „nu se poate” și așa mai departe continuă lupta cu morile de vânt. Pe rând, au rezolvat toate aceste probleme, așa cum li s-a spus, însă nici până în ziua de astăzi nu li s-a acceptat dosarul pentru ANL. Ultima tentativă de depunere a fost în februarie 2023, fără succes.

Deși ar avea toate motivele din lume să dea statul în judecată și să ceară daune morale consistente pentru toate traumele pe care i le-a provocat sistemul de protecție a copilului, Petrică nu vrea nimic altceva decât o locuință cu cel puțin 3 camere în care să poată trăi în tihnă cu toți copiii pe care i-a dat Dumnezeu, pentru că acesta este singurul său vis. Nu duc lipsă de resurse, copiii au ce mânca, merg la școală, băiatul este premiant, însă pur și simplu nu își permit o locuință atât de mare.

Pentru ca situația să devină și mai cinică, același sistem i-a trimis pe cap o anchetă prin care Petrică era acuzat că își lovește soția și că își maltratează copiii deoarece ar fi fost văzut cântând pe stradă cu copilul în brațe. Petrică neagă vehement aceste acuzații și tindem să îi dăm dreptate, deoarece seria de blocaje întâmpinate de Petrică în lupta cu sistemul nu mai pot fi doar simple coincidențe. Însă să nu uităm povestea unui David care l-a învins pe Goliat.

Vă recomandăm să urmăriți materialul video integral pentru a afla cam ce înseamnă să te lupți cu sistemul și ce personaje își fac veacul prin instituții, arogându-și dreptul de zei.

Solicităm ferm tuturor instituțiilor responsabile să ia în considerare extrem de serios acest caz și să rezolve cât mai rapid problema! Nu cere nimeni să se comită ilegalități și să se închidă ochii în fața unor chichițe legislative pentru ca această familie să poată primi o locuință.

Dimpotrivă. Este vorba despre faptul că a sosit al doisprezecelea ceas în care sistemul este OBLIGAT să își spele păcatele și să îi ofere lui Petrică și familiei sale singurul lucru pe care îl solicită: o locuință suficient de încăpătoare pentru ca familia să fie reunită. Așa cum Petrică s-a descurcat de unul singur, în felul său, până la 30 de ani să aibă o viață cât de cât normală, în ciuda dizabilităților, la fel poate și sistemul să rezolve câteva hârtii din pix și să găsească urgent o soluție!

Este inacceptabil cum a putut fi amânată atât de mult rezolvarea acestui caz, cum un nevăzător și mama a 7 copii sunt ignorați de oameni care nu duc lipsă de nimic, care merg acasă și pun capul pe pernă ca și când în jurul lor nu au loc drame pe care le tratează la „și altele”, cum sunt tratați ca niște suboameni începând cu funcționara care primește dosarele la ghișeu, până la „consilierii” care îi primesc în audiență pentru că cei din conducere nu au timpul necesar să se „coboare” la nivelul unor oameni simpli care au primit lovitură după lovitură de la sistemul în fruntea cărora unii au fost, vremelnic, aleși.

Stimate instituții plătite cu bani grei din buzunarele noastre, aveți datoria morală față de Petrică, față de soția lui și față de cei 7 copii să îi ajutați! Timp de zeci de ani i-ați pus bețe în roate, l-ați orbit, l-ați scos în stradă ca pe un nimic, l-ați umilit și ați încercat să îl îngenuncheați. GATA! E momentul să vă opriți și să vă faceți treaba!

Notă: Subiectivismul din articol este întemeiat de faptul că știm de mult timp despre acest caz și am fost inclusiv martori ai modului în care statul îi tratează pe acești oameni. Sperăm ca următoarea dată când Petrică va veni în studio va fi pentru a povesti despre noua sa casă și viața alături de familia reunită. Și sperăm să fie acest moment cât mai curând. Pentru binele tuturor.