CREDINŢE ŞI OBICEIURI DE SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ÎN JUDEŢUL NEAMŢ

 În al său Dicţionarul geografic asupra judeţului Neamţ (1890), eruditul profesor de geografie de la Gimnaziul Petru Rareş, C. D. Gheorghiu redă şi unele credinţe şi obiceiuri ale fetelor din fostul judeţ Neamţ cu ocazia Sărbătorilor Crăciunului şi din Ajunul Sf. Vasile, culese după mărturisirea bătrânilor învăţători după care a fost alcătuit amintitul dicţionar.
Astfel, de Sărbătorile Crăciunului, în aceasta zonă a ţării, sunt amintite nişte jocuri – comedii (numite în judeţele din Muntenia, Breazae), cari sunt privite cu cel mai mare interes plin de evlavie: cine nu o va pune sa-i joace (irozii, steaua, sorcova etc.) ori nu o va privi, jucîndu-se, nu va putea reuşi în între-prinderile sale.
În ajunul Sf. Vasile, fetele mari (de măritat) merg la vreme de noapte, în ocolul porcilor şi zic: Ho! acum… Ho! la anul…, şi dacă porcul grohăie la cea de întîiu huiduitură, fata crede, că se va mărita, în gîşlegile acele, (perioade de până în postul Paştelui, n. n.), la a doua la anul; la a treia, la celălalt an ş.a.m.d. Mai departe se mai spune că tot astfel fac cu vitele mari dacă stau culcate lovindu-le cu piciorul ca să se scoale: cu oile, repezindu-se în turmă şi numai cînd apucă un berbece scot concluziuni favorabile; în oglindă (sau fîntînă) se caută noaptea pe la doisprezece ore singură fiind (e vorba de fete, n. n.) cu două lumînări ne arse decît la înviere, îmbrăcată în alb, şi cînd se arăta aievea persoana dorită.
Un alt obicei era cel cu parii (e vorba, de lemnele de la gard, n. n.). Cu acest prilej se dezbracă fata, se despleteşte şi cu ochii închişi începe a număra parii din gard de la unul pînă la nouă; pe cel de-al nouălea îl legă c-o şuviţă de păr din capu-i şi a doua zi vede dacă parul e drept, fără cioturi, atunci şi bărbatul care o va lua, va fi frumos, tînăr şi vice-versa, cînd parul va fi noduros şi strîmb.
Alt obicei era şi acela că se strângeau mai multe fete la un loc şi făcîndu-şi cîte o grămăjoară de grăunţe în dreptul fiecăreia (tot de una de mari) dau apoi drumul unui cocoş ţinut de cu ziua anume pentru această trebuinţă şi din care grămadă va mînca el, acea fată ce stă în dreptul grămezii se va mărita întîiu. Tot în ajunul Anului Nou, se punea un pahar cu apă aproape plin pe masa (sub icoane) şi a doua zi cînd se scoală dacă-l găsesc cu promoroacă (rouă), zic c-o să aibă noroc; sau de cu seară pun pe potecile drumurilor, a munţilor, diferite semne, şi a doua zi după felul urmei, (şi a dobitocului care a făcut-o) scot concluziuni asupra viitori consorţi (soţi, n. n.). Interesant era şi obiceiul de a se lua două fire de păr egale în lungime, pe care le pun alăturate pe o vatră încălzită şi dacă ele se despart ori se împleticesc din căldură, deduc urmări defavorabile sau priincioase destinului lui.
Se mai amintea că seara Anului Nou fetele făceau calendarul timpului de peste an: ia o ceapă şi dezghioacă în 12 găoci (după numărul lunilor), pe care le înşiră pe o masă, în fiecare găoace pune puţină sare măruntă şi a doua zi vede care găoace (a cîta) e umedă şi care e uscată (acele umede arată prevestirea lunii bune, iar acele uscate arată seceta, şi se cunosc după număr, de exemplu: a cincia (Maiu), a şaptea (Iulie)… etc.
În sfârşit, în noaptea Ajunului Bobotezei, fetele fac priveghere: pentru a li se arăta deschiderea carurilor şi a vedea pogorîrea Sf. Duh; asemenea fac în seara Învierei”. Totodată se spunea ca în ziua Botezului (de Bobotează, n. n.) e bine (pentru fete, n. n.) de scăldat în locul de unde popa a scos crucea de sub gheaţă; pentru ca să se tămăduiască de toate bolile; asemenea, în Vinerea Mare din înaintea Paştelui.
Aşadar, câteva date interesante despre credinţele şi obiceiurile credincioaselor ortodoxe din ţinutul de la poalele Ceahlăului cu ocazia Sfintelor Sărbători de iarnă
Oamenii meleagurilor lui Creangă, Calistrat Hogaş, Ion Ionescu dela Brad, C. I. Istrate, Panait Muşoiu ş. a. au păstrat prin furtuna veacurilor datini şi obiceiuri care reprezintă, aşa cum afirma Al. Epure – istoric literar, fiu al Romanului, lanţuri ale solidarităţii cu trecutul şi ale frăţiei.
Presa acestor locuri de la începutul secolului trecut este plină de informaţii privind tradiţia de Anul Nou în această parte a Moldovei.

Prof. Gheorghe Radu