Covrigul, mâncarea de criză
Pe timp de criză, simigeriile o duc cel mai bine. Asta o dovedesc cozile din faţa gemuleţelor înmulţite ca ciupercile după ploaie în Piatra-Neamţ care par sa nu deranjeze pe nimeni. Se pare că localnicii se mulţumesc cu o legătură de covrigi mai mult decât cu un prânz la restaurant sau cu pacheţelul de acasă. Câteva dintre motive ar fi preţul redus, faptul că sunt proaspeţi si de cele mai multe ori calzi, faptul că simigeriile sunt aşezate în poziţii strategice, uşor accesibile: zona gării, staţii de transport în comun, şcoli.
De la cei mici până la cei mai vârstnici, covrigii calzi fac furori şi sunt de-a dreptul irezistibili. Nimic rău până acum: cerere este, oferta e pe măsură. Profitul iese şi toată lumea e mulţumită.
Însă, ca orice produs de patiserie, covrigii pot fi dăunători, mai ales dacă ajung pe mâinile unor „pofticioşi” care nu pot rezista tentaţiei de a cumpăra zilnic covrigi. Implicit ajungem la probleme de metabolism, obezitate, probleme digestive cauzate de mâncatul pe fugă al covrigilor în locul mesei de prânz. Dacă până acum se tot condamnau cozile comunismului, la covrigi oamenii ar putea sta la coadă ore în şir fără să fie nemulţumiţi de situaţie. 
O investitie de acest gen ajunge până la 20.000 de euro, însă proprietarii susţin că amortizarea se face rapid şi profitul este semnificativ. Asta până se termină criza, căci dacă afacerea nu va mai merge, simigeriile se vor reprofila pe produse diverse de panificatie, deoarece echipamentele pot fi utilizate si cu alte scopuri decât producerea covrigilor.
MORALA: Orice lucru e bun, dacă e făcut cu măsură. Consumul excesiv de produse de panificaţie(gogoşi, covrigi), produse de patiserie, produse fast-food nu face decât să amăgească foamea şi pofta pe moment. Efectele în timp pot fi devastatoare pentru consumatori. Ce e ieftin si bun la gust poate fi cel mai mare duşman al sănătăţii.
M.I.
