Cerşitul – un spectacol cu cei mai mulţi spectatori

Suntem o ţară a contrastelor, cu maşini de sute de mii de euro parcate în faţa blocurilor şi cerşetori care, nestingheriţi de incompatibiliatea lor cu peisajul, „muncesc” pe străzi zilnic. Suntem o ţară care criticăm mult şi facem puţin, condamnăm neregulile, dar le încurajăm pe alte căi. Cerşetoria este una dintre marile plăgi sociale care aduc o umbră neagră României, şi nu discutăm aici de sărăcie, ci de mafia cerşetoriei care „angajează” copii, bătrâni, invalizi (şi mai grav oameni sănătoşi care de bună voie îşi amputează un membru doar ca să aibă „mai mult spor” la muncă), fapt care îngroaşă semnificativ rândurile celor care mişună ca furnicile pe străzi în speranţa că mila publică le va umple buzunarele, nu ale lor, celor care cerşesc, ci ale capilor mafiei, grăsuţi, cu conturi în Elveţia, case şi maşini.

Oameni buni, faptul că deveniţi imuni în faţa tânguielilor stridente, faptul că învăţaţi să spuneţi „nu” unui cerşetor nu vă transformă într-un monstru, într-un indiferent şi nici nu vă trimite în iad. Problema este una de revenire cu picioarele pe pământ, de conştientizare a faptului că nu ii putem ajuta pe toti cerşetorii pentru că pur şi simplu nu avem resursele financiare necesare (sunt prea multi!) şi, nu în ultimul rând, trebuie să înţelegem că banii noştri nu ajung acolo unde am vrea noi să ajungă, ci în contul unei persoane care manipulează ca un păpuşar tot circul acesta al cerşetoriei. Este un spectacol, atenţie, pe banii noştri, în aer liber, în toată splendoarea celor care îl joacă îmbrăcaţi cu costume „de scenă” degradate, murdare şi urât mirositoare.

Este un atac psihologic la adresa celor slabi de înger, naivi sau incapabili să accepte trista realitate prin care structuri foarte bine puse la punct obţin bani prin intermediul unor copii al căror loc este la şcoală şi nu pe străzi. Dar românul crede că dacă îi dă unui puşti un leu, sau doi va rezolva stigmatul social în care se scaldă România. Nicidecum. Încurajând practic această muncă la negru, cu bani nedeclaraţi nicăieri, nu vom tăia răul de la rădăcină, ci îl vom alimenta.
Evident, asa cum există bine, există şi rău, aşa cum avem oameni care muncesc pentru a obţine un venit, aşa vom avea şi cerşetori. Însă gândiţi-vă bine înainte să îi daţi cuiva un bănuţ, spunând „Lasă că e sărac, vai de el!”, dacă într-adevăr sărăcia este cea care îl determină să cerşească. Pentru că în general persoanele cu un anumit handicap sau cei cu adevărat săraci au avut mereu un soi de nobleţe şi de bun simţ care i-a împiedicat să recurgă la astfel de metode. Ne gândim, poate, că unul dintre motivele pentru care România este o ţară plină de cerşetori este acela că populaţia este una cu o apetenţă religioasă profundă şi care mânată de îndemnul milosteniei consideră că oferirea de bani sau produse alimentare unor cerşetori îi curăţă de păcate. Poate din acest motiv bisericile sunt cele mai preferate de cerşetori. Imaginile din articol au fost realizate în faţa unei biserici din Piatra-Neamţ. Puteţi admira în voie exponatele acestui spectacol degradant al urbei noastre.

M.I.