Ce mai vizităm azi – Catedrala din Pisa

Piazza del Duomo sau Piazza dei Miracoli din Pisa reprezintă o zonă la nord de râul Arno din centrul oraşului Pisa, Toscana, Italia, fiind recunoscută drept unul dintre principalele centre de artă medievală din lume. Piaţa este alcătuită din zone pavate, dar şi din spaţii cu iarbă verde, fiind dominată de patru edificii cu caracter religios: Domul (Catedrala), Turnul clopotniţă, Baptisteriul şi Cimitirul (Camposanto), toate fiind împrejmuite de un zid care delimitează piaţa de zonele învecinate.
Deşi este o zonă înaltă a oraşului, terenul ales pentru construcţia catedralei era de fapt o mlaştină. Cu toate acestea, locuitorii Pisei trăiau cu credinţa că pe acel loc s-ar fi aflat un mare palat sau templu din timpul lui Hadrian. Din acest motiv, constructorii au încercat să depăşească dificultăţile de creare a unei fundaţii solide pe un teren umed şi alunecos, însă fără succes până în anul 1032, când activitatea a fost stopată. În anul 1063, după cucerirea din Palermo, pisanii au reînceput construcţia catedralei-mamă, numindu-l pe Buschetto arhitectul proiectului.
Structura originală nu mai este vizibilă acum deoarece incendiul din 1595 a determinat o restaurare intensivă a construcţiei. Lucrările au început în anul 1602, iar de la finalizarea acestora catedrala şi-a menţinut aspectul până în prezent.

Catedrala este construită aproape în întregime din marmură albă. Întreaga clădire este construită pe o platformă din marmură. Staturile alternative de marmură albă şi neagră, alături de bogatele încrustaţii cu mozaic oferă catedralei un aer maiestuos. Sunt încorporate numeroase fragmente antice plasate aleatoriu, în diverse unghiuri. Inscripţiile romane sunt numeroase, însa unele dintre acestea sunt aşezate invers, cu partea de jos în sus. Toate acestea, alături de sculpturi romane sau medievale creează un fermecător mozaic neregulat.
Conform celor două inscripţii de pe faţada catedralei, în 1063 s-a început ridicarea construcţiei, perioadă care a coincis cu expediţiile victorioase de pe coasele Siciliei şi din portul Palermo. Ca urmare a acestor victorii, au fost aduse şase nave pline cu coloane, bronz, aur şi pietre preţioase. Daruri generoase au venit din partea împăratului Henric al IV-lea, contesei Matilda, Papei Urban al II-lea. Construcţia catedralei a fost iniţiată în timpul episcopului Guido, decedat în 1076.
Buschetto este arhitectul care a iniţiat proiectul catedralei în stil romanic, fiind prima clădire care va ocupa zona denumită ulterior Piazza dei Miracoli. Catedrala a fost sfinţită în anul 1118, deşi era neterminată, de către Papa Gelasio II. A fost finalizată în secolul al XIII-lea, prin construcţia faţadei de către Rainaldo.
La începutul secolului al XV-lea, Pisa a avut un declin economic şi politic, motiv pentru care mica republică a trecut sub influenţa militară şi economică a Florenţei. Monumentele Pisei au fost conservate şi restaurate de florentini, în special de familia de Medici.
Acoperişul este susţinut de 24 stâlpi masivi din granit roşu. Deasupra arcadelor pe care le susţin se află al doilea nivel cu arcade mai mici care reprezintă triforiul, destinat femeilor.
Cupola este susţinută de patru arcade masive susţinute de piloni aflaţi la intersecţia navelor cu transeptul. Majoritatea capitelurilor sunt de origine antică, iar cele medievale sunt decorate cu elemente zoomorfe.
Impresionantul mozaic Majestas de pe cupola altarului, care îl reprezintă pe Iisus pe tron între Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Evanghelistul, este considerat a fi opera autentică a lui Cimabue, părintele picturii toscane.
Majoritatea pieselor din altare sunt de secol XVII, iar pereţii sunt acoperiţi de picturi din secolele XVII-XVIII. Catedrala dispunde de 12 altare, iar deasupra celui de-al patrulea altar se află o raclă din marmură care păstrează moaştele Sfinţilor Gamaliel, profesor al Sfântului Pavel, Nicodim, prinţul fariseilor şi Abibo, unul dintre cei 70 de ucenici ai lui Iisus, aduse în Pisa în 1100, după victoria de la Ierusalim.
Printre cele mai spectaculoase elemente decorative ale interiorului sunt cele 47 de panouri cu intarsii realizate de Giovanni Battista Cervellieri. O mare parte dintre acestea nu se mai păstrează astăzi tot din cauza incendiului, peste ele fiind suprapuse panouri noi.

M.I.