Carmen Suciu a revenit cu forțe noi după tratamentul de la Kiev și are nevoie de sprijin pentru sufletele nimănui

Dăruind cu drag, salvăm vieți

Carmen Suciu de la Asociația Născută Înger a revenit cu bine după tratamentul efectuat la Kiev. (click aici pentru detalii) Aceasta și-a reluat din plin activitatea de voluntariat în cadrul Asociației și are, din nou, nevoie de sprijnul celor care pot ajuta la soluționarea cazurilor sociale și medicale grave pe care Carmen Suciu le gestionează. Detalii mai jos.

„Bine v-am regasit! De mii de ori mi-am repetat fraza asta in minte si uite ca s-a implinit! Sunt bine, chiar foarte bine, pot spune! Multumesc celor care m-au auzit si cand am tacut, multumesc pentru gandurile voastre, multumesc ca mi-ati fost alaturi in aceste momente dificile. O perioada care mi s-a parut o vesnicie, am fost prinsa intre un timp real si unul cotidian. Prima lectie invatata a fost cea a rabdarii! Am invatat ca timpul este prea scurt din cauza fugii noastre permanente catre „niciunde” si nu ne mai permitem sa vedem lucrurile marunte, cele care de fapt alcatuiesc viata, speranta, insasi existenta. De cand nu mai privisem o frunza, parca uitasem de frumusetea si importanta existentei sale! Am invatat ca povestea fiecaruia este scrisa de el insusi, ca nimic din ceea ce cauti in scrierile altuia nu este scrierea ta! Totul este in tine! Am invatat ca iubirea nu are limite, nu se opreste in fata unui mormant sau a unui necaz. Am invatat ca iubirea nu are chip, nume, dimensiune pentru ca este insusi Dumnezeu! Am invatat ca impreuna formam un intreg, ca misiunea mea este si a voastra, ca iubirea de om si divin ne ajuta sa schimbam ura-n iubire, intunericul in lumina! Am invatat ca durerea sufletului este mai puternica decat cea a trupului, lipsindu-mi enorm bratele mamei. Am invatat ca sanatatea este cea mai importanta, ca trebuie sa te bucuri de fiecare creatie a Lui Dumnezeu, ca doar clipa prezenta exista si ca trebuie traita cu fiecare bataie a inimii tale. Am invatat ca sunt suflet din sufletul Lui Dumnezeu, al parintilor, surorilor, nepotilor, ingerilor, al vostru, ca fara iubirea lor si a voastra nu as fi rezistat nicio zi in camera aia alba si sinistra. Am invatat ca mintea este supusa sufletului, si nu invers, ca doar de tine depinde ce limite iti impui. Am invatat sa vorbesc si mai profund cu Dumnezeu care a stat la capataiul meu in fiecare clipa cand durerea imi lua si ultima speranta. Am invatat ca doar El si cei dragi se opresc in loc pentru durerea ta. Am simtit alinarea Lui in fiecare loc al durerii, am simtit forta cu care care ma imbraca zi de zi, invingand chiar si stiinta. Ca El este in harul fiecarui medic. Am invatat ca iubirea Lui m-a ridicat din tenebrele lui „nu pot” in „totul este posibil”! Am invatat ca ceea ce cred este corect, ca ceea ce simt este real, ca totul este in mine, pentru ca aici locuieste insusi Dumnezeu. Am invatat ca Dumnezeu este de acord cu ceea ce iti doresti, ca nu-ti contesta deciziile, indiferent care ar fi si ca El iti sta alaturi, indrumandu-te cu blandete catre iubire, chiar daca tu uneori nu-L vezi. Am invatat ca rabdarea este o virtute care te face auzit si atunci cand taci, ca orice iti este dat sa traiesti vine atunci cand esti pregatit, ca acceptatea este cea care te face sa continui de unde ai ramas. Va multumesc tuturor pentru tot!

Multumesc mult domnului inginer Mihai Tarata de la Asociatia „Culita Tarata” pentru daruirea dumnealui in cazurile prezentate, pentru implicare, pentru sufletul frumos. Mamica celor doi copilasi gasiti in padure se pot considera norocosi, domnul Mihai Tarata oferind un ajutor substantial in cazul lor, chiar si plata unei chirii dupa cele sase luni petrecute in centrul maternal din Roman. (click aici pentru detalii). Multumesc acestui om deosebit pentru ca impreuna am putut salva vieti, ajuta copii si adulti sa gaseasca luminita de la capatul tunelui. Multumesc si pentru ajutorul oferit mie in perioada dificila avuta.

Uneori ma simt ca un cersetor in propria-mi tara. Ma intreb de multe ori daca nu ati fi voi ce as face. Impreuna redam sperante, zambete, chiar viata. Multi dintre copiii Romaniei se culca flamanzi sau mananca o data in zi! Dincolo de cresterea economica cu care ne laudam, cifrele saraciei arata o realitate mai putin demna de lauda. Din 5 romani, unul traieste in mizerie, iar un altul e la limita saraciei. Astfel se traduc, in cuvinte simple, cifrele prezentate de oficiali. In termeni tehnici, saracia absoluta afecteaza intre 22% si 27 din populatia tarii noastre, conform datelor Bancii Mondiale. Saracia ii lasa fara diploma pe mii de tineri din Romania. Multi studenti renunta la facultate in ultimul an, abandonul scolar a crescut, bolile la copii din ce in ce mai frecvente si mai grave, batranii fara asistenta socio-medicala, aruncati de colo, colo. 4,6 milioane de romani, adica un sfert din populatia tarii, sunt expusi riscului de saracie. Cei mai expusi sunt tinerii si varstnicii care traiesc singuri, dar si persoanele de etnie roma.
Cum era de asteptat, saracia este mai mare la sat decat la oras: de trei ori mai mare, mai precis. Aproape 40% din locuitorii din mediul rural se afla in risc de saracie. 1 din 3 copii din Romania traiește in saracie, iar procentul creste la 50% in mediul rural. Sunt afectati insa si tinerii cu varste intre 18 si 24 de ani. Legile in asistenta sociala sunt invechite sau inexistente, voluntariatul nu este incurajat. Fiind voluntar capeti responsabilitate, iti asumi viata la justa sa valoare. Asteptand, si lasandu-ne baza unul in altul nu schimbam nimic, fiecare trebuie sa facem ceva, sa luam atitudine, sa nu mai fim egoisti, sa vedem cauza, nu doar efectul.

Inca o mama disperata ne cere ajutorul pentru fiul sau.

Trebuie urgent dus la control de specialitate, oftalmologie, neurologie, recuperare.

,,Sunt la capatul puterilor, nici curent electric nu avem, locuri de munca la fel, mai bine as muri”, este mesajul mamei. Sa facem si de data asta eforturi sa il salvam pe Andrei, sa-i redam copilaria. Cei care doresc sa ne ajute o pot face in contul Asociatiei Nascuta Inger, specificand:„Andrei” , „Gabriela” sau „Denisa”.