Canalul Vânători, o lucrare de aproape 60 de milioane de lei care ridică tot mai multe semne de întrebare. Cine verifică execuția și cine plătește remedierile?

Grămezi de beton spart, reclamații privind subcontractanți neplătiți, suspiciuni asupra materialelor folosite și infiltrații după repunerea apei în canal. La lucrarea de reabilitare a canalului Vânători sunt prea multe întrebări pentru ca instituțiile să se mulțumească doar cu explicația că se intervine și se repară. Vorbim despre o construcție hidrotehnică și despre un contract de zeci de milioane de lei. Tocmai de aceea, răspunsurile trebuie să fie clare, documentate și publice.

Contractul pentru modernizarea și punerea în siguranță a canalului de aducțiune CHE Vânători a fost semnat de Hidroelectrica cu Construcții Hidrotehnice SA Iași la 22 aprilie 2024. Raportarea oficială a Hidroelectrica indică o valoare inițială de 59.061.936,74 lei, fără TVA, și o durată de 36 de luni. Aceasta este valoarea contractului la semnare, nu suma despre care putem spune că a fost deja plătită.

Potrivit datelor publicate la Bursa de Valori București, principalul acționar al societății este Mihai Lupu, care deține 42,4481% din acțiuni. Dincolo de structura acționariatului, situația financiară a companiei înainte de atribuirea contractului, reclamațiile apărute în timpul execuției și problemele semnalate după repunerea apei în canal ridică întrebări care necesită răspunsuri din partea constructorului și a beneficiarului.

Datorii mari înainte de câștigarea contractului

Constructorul nu a intrat în acest proiect fără poveri financiare. Raportarea semestrială pentru 2024 arată că, la începutul anului, societatea avea datorii totale de aproximativ 22 de milioane de lei: 17,71 milioane de lei pe termen scurt și 4,29 milioane de lei pe termen lung. Disponibilitățile bănești raportate erau de aproximativ 107.000 de lei.

Aceste datorii nu pot fi prezentate în bloc drept restanțe la ANAF: firma avea și creanțe, stocuri și alte active. Dar situația ridică o întrebare legitimă despre resursele cu care urma să susțină un șantier de asemenea dimensiuni.

Mai mult, într-un raport al Consiliului de Administrație din august 2026, compania arată că avea o eșalonare fiscală încă din 2023. Societatea susține că a respectat-o și că urma să o stingă integral în 2026. Prin urmare, problema obligațiilor fiscale exista înainte de atribuirea contractului de la Vânători.

Cum a putut primi contractul? Legea achizițiilor sectoriale permite participarea unei firme care beneficiază, în condițiile legii, de o eșalonare la plata obligațiilor fiscale. Datoriile nu înseamnă automat excludere. Întrebarea care rămâne pentru Hidroelectrica este însă una foarte concretă: cum a fost verificată capacitatea financiară reală a constructorului de a duce lucrarea la capăt și de a-și plăti partenerii?

Subcontractanții reclamă că nu mai au bani nici pentru cazarea oamenilor

Potrivit sesizării primite de redacție, încă din timpul execuției, subcontractanți implicați în lucrare se plângeau că nu sunt plătiți și că nu mai au bani nici să își țină oamenii cazați la pensiuni. Dacă se confirmă, aceste afirmații descriu o situație în care presiunea financiară a proiectului a fost împinsă asupra celor care trebuiau să asigure efectiv oamenii, utilajele și munca din teren.

În septembrie 2026, Construcții Hidrotehnice SA a raportat la Bursă existența unei cereri de deschidere a insolvenței, înregistrată la Tribunalul Iași. Compania a susținut că solicitarea privește o creanță comercială contestată, aflată în reconciliere, și că este solvabilă. Explicația societății trebuie consemnată, dar nu ține locul unui răspuns privind plățile reclamate pe șantierul din Neamț.

Cine a fost plătit, cine mai are bani de primit și în ce măsură aceste probleme au afectat ritmul și calitatea lucrărilor? Sunt întrebări la care beneficiarul și constructorul ar trebui să răspundă fără să aștepte ca situația să se transforme într-un nou scandal.

Betonul scos din lucrare, lăsat lângă taluz. Cine verifică?

Fotografiile transmise redacției arată grămezi de fragmente de beton depozitate pe teren deschis, la baza unui taluz, dincolo de un gard. Potrivit sesizării, materialul provine de la această lucrare. Situația ridică întrebări cu privire la modul în care sunt gestionate materialele rezultate din execuția unui proiect de asemenea amploare.

Este o depozitare temporară prevăzută și autorizată în organizarea de șantier? Cine a aprobat locul, pentru ce cantitate și până la ce termen? Unde trebuie transportat materialul și ce documente atestă gestionarea lui?

Fotografiile nu stabilesc singure caracterul ilegal al depozitării. Tocmai de aceea, Garda de Mediu trebuie să explice dacă situația este conformă și, dacă nu este, ce măsuri a dispus. Nu este acceptabil ca asemenea grămezi să rămână în teren fără ca publicul să cunoască explicațiile și măsurile autorităților responsabile.

În Neamț au existat situații în care instituțiile de control au intervenit prompt pe alte șantiere, solicitând documente și dispunând măsuri. Și în acest caz este nevoie de aceeași rigoare. Un contract mare ar trebui să însemne mai multă supraveghere, mai multă responsabilitate și mai multă transparență.

Suspiciunile privind betonul și infiltrațiile cer răspunsuri tehnice

Sesizarea transmisă redacției reclamă aspectul unor betonări și suspiciunea folosirii unui beton inferior celui cerut. La o construcție hidrotehnică, o asemenea acuzație este foarte gravă. Nu poate fi lămurită prin asigurări generale că lucrarea este în regulă.

Unde este concluzia Inspectoratului de Stat în Construcții? Nu am identificat un rezultat public al unui control ISC care să lămurească punctual reclamațiile privind execuția și betonul folosit. Ce clasă de beton prevedea proiectul, ce material a fost pus în operă și ce rezultate au avut verificările de calitate?

Potrivit relatărilor publice despre situația din octombrie, după repunerea apei în canal, la 5 octombrie, au fost semnalate infiltrații la 7 octombrie, inclusiv către o gospodărie. La 11 octombrie, informațiile făcute publice indicau obținerea aprobărilor pentru retragerea apei și efectuarea remedierilor.

Prin urmare, discuția nu mai poate rămâne doar la aspectul exterior al unor betonări. Există o problemă care a impus verificări și pregătirea unor intervenții. Cauza trebuie stabilită. Dacă verificările arată substituirea materialelor, documente nereale sau decontarea unor lucrări neconforme, problema trebuie analizată și de organele de cercetare penală.

A repara repede nu trebuie să însemne a pierde probele despre ce s-a executat, cu ce materiale și sub a cui semnătură. Sunt necesare constatări tehnice, verificări independente și documentarea tronsoanelor afectate înainte ca intervențiile să facă imposibilă reconstituirea situației.

Cine răspunde și cine plătește?

Au existat intervenții ale autorităților. Așa cum am relatat anterior în articolul despre pierderile de apă de la canalul Vânători, prefectul, reprezentanți ai ISU, ai Sistemului de Gospodărire a Apelor și ai Hidroelectrica au participat la verificări, iar scafandrii au fost implicați în examinarea structurii. Ceea ce lipsește din explicațiile publice este răspunsul complet despre cauză, răspundere și costul remedierilor.

În condițiile în care vorbim despre o investiție de aproape 60 de milioane de lei, transparența nu ar trebui să fie opțională. Problemele semnalate impun explicații precise, susținute de documente și verificări tehnice, nu doar asigurări că situația este sub control.

Hidroelectrica trebuie să explice ce lucrări a acceptat, ce a plătit, ce deficiențe a constatat și cine suportă remedierea lor. Constructorul trebuie să răspundă reclamațiilor privind plățile și calitatea execuției. Garda de Mediu trebuie să lămurească depozitarea materialului, iar ISC trebuie să prezinte concluziile verificărilor care intră în competența sa.

La Vânători nu este suficient să ni se spună că se lucrează sau că se repară. Trebuie să aflăm de ce a fost nevoie de reparații, cine răspunde pentru probleme și cine achită nota de plată. Un proiect de zeci de milioane de lei, realizat pentru siguranța unei infrastructuri energetice, nu poate fi administrat public prin tăcere.

Grămezi de beton spart, reclamații privind subcontractanți neplătiți, suspiciuni asupra materialelor folosite și infiltrații după repunerea apei în canal. La lucrarea de reabilitare a canalului Vânători sunt prea multe întrebări pentru ca instituțiile să se mulțumească doar cu explicația că se intervine și se repară. Vorbim despre o construcție hidrotehnică și despre un contract de zeci de milioane de lei. Tocmai de aceea, răspunsurile trebuie să fie clare, documentate și publice.

Contractul pentru modernizarea și punerea în siguranță a canalului de aducțiune CHE Vânători a fost semnat de Hidroelectrica cu Construcții Hidrotehnice SA Iași la 22 aprilie 2024. Raportarea oficială a Hidroelectrica indică o valoare inițială de 59.061.936,74 lei, fără TVA, și o durată de 36 de luni. Aceasta este valoarea contractului la semnare, nu suma despre care putem spune că a fost deja plătită.

Societatea are ca principal acționar pe Mihai Lupu, cu 42,4481% din acțiuni, potrivit datelor publicate la Bursa de Valori București. Același Mihai Lupu a fost identificat în relatările despre procesul lui Ionel Arsene drept martor denunțător. Așadar, asocierea dintre constructor și denunțătorul lui Arsene are un fundament public. Dosarul lui Arsene privea însă alte împrejurări și alte contracte, nu această lucrare de la Vânători.

Datorii mari înainte de câștigarea contractului

Constructorul nu a intrat în acest proiect fără poveri financiare. Raportarea semestrială pentru 2024 arată că, la începutul anului, societatea avea datorii totale de aproximativ 22 de milioane de lei: 17,71 milioane de lei pe termen scurt și 4,29 milioane de lei pe termen lung. Disponibilitățile bănești raportate erau de aproximativ 107.000 de lei.

Aceste datorii nu pot fi prezentate în bloc drept restanțe la ANAF: firma avea și creanțe, stocuri și alte active. Dar situația ridică o întrebare legitimă despre resursele cu care urma să susțină un șantier de asemenea dimensiuni.

Mai mult, într-un raport al Consiliului de Administrație din august 2026, compania arată că avea o eșalonare fiscală încă din 2023. Societatea susține că a respectat-o și că urma să o stingă integral în 2026. Prin urmare, problema obligațiilor fiscale exista înainte de atribuirea contractului de la Vânători.

Cum a putut primi contractul? Legea achizițiilor sectoriale permite participarea unei firme care beneficiază, în condițiile legii, de o eșalonare la plata obligațiilor fiscale. Datoriile nu înseamnă automat excludere. Întrebarea care rămâne pentru Hidroelectrica este însă una foarte concretă: cum a fost verificată capacitatea financiară reală a constructorului de a duce lucrarea la capăt și de a-și plăti partenerii?

Subcontractanții reclamă că nu mai au bani nici pentru cazarea oamenilor

Potrivit sesizării primite de redacție, încă din timpul execuției, subcontractanți implicați în lucrare se plângeau că nu sunt plătiți și că nu mai au bani nici să își țină oamenii cazați la pensiuni. Dacă se confirmă, aceste afirmații descriu o situație în care presiunea financiară a proiectului a fost împinsă asupra celor care trebuiau să asigure efectiv oamenii, utilajele și munca din teren.

În septembrie 2026, Construcții Hidrotehnice SA a raportat la Bursă existența unei cereri de deschidere a insolvenței, înregistrată la Tribunalul Iași. Compania a susținut că solicitarea privește o creanță comercială contestată, aflată în reconciliere, și că este solvabilă. Explicația societății trebuie consemnată, dar nu ține locul unui răspuns privind plățile reclamate pe șantierul din Neamț.

Cine a fost plătit, cine mai are bani de primit și în ce măsură aceste probleme au afectat ritmul și calitatea lucrărilor? Sunt întrebări la care beneficiarul și constructorul ar trebui să răspundă fără să aștepte ca situația să se transforme într-un nou scandal.

Betonul scos din lucrare, lăsat lângă taluz. Cine verifică?

Fotografiile transmise redacției arată grămezi de fragmente de beton depozitate pe teren deschis, la baza unui taluz, dincolo de un gard. Potrivit sesizării, materialul provine de la această lucrare. Imaginea este greu de împăcat cu ideea unui șantier important, riguros supravegheat.

Este o depozitare temporară prevăzută și autorizată în organizarea de șantier? Cine a aprobat locul, pentru ce cantitate și până la ce termen? Unde trebuie transportat materialul și ce documente atestă gestionarea lui?

Fotografiile nu stabilesc singure caracterul ilegal al depozitării. Tocmai de aceea, Garda de Mediu trebuie să explice dacă situația este conformă și, dacă nu este, ce măsuri a dispus. Nu mi se pare acceptabil ca asemenea grămezi să devină parte din peisaj, iar explicațiile să lipsească.

În Neamț am văzut instituții foarte prompte când a fost vorba despre alte șantiere și alți constructori. Aici, impresia este de liniște și îngăduință. Un contract mare ar trebui să însemne mai multă rigoare, mai multă supraveghere și mai multă transparență.

Suspiciunile privind betonul și infiltrațiile cer răspunsuri tehnice

Sesizarea transmisă redacției reclamă aspectul unor betonări și suspiciunea folosirii unui beton inferior celui cerut. La o construcție hidrotehnică, o asemenea acuzație este foarte gravă. Nu poate fi lămurită prin asigurări generale că lucrarea este în regulă.

Unde este concluzia Inspectoratului de Stat în Construcții? Nu am identificat un rezultat public al unui control ISC care să lămurească punctual reclamațiile privind execuția și betonul folosit. Ce clasă de beton prevedea proiectul, ce material a fost pus în operă și ce rezultate au avut verificările de calitate?

Potrivit relatărilor publice despre situația din octombrie, după repunerea apei în canal, la 5 octombrie, au fost semnalate infiltrații la 7 octombrie, inclusiv către o gospodărie. La 11 octombrie, informațiile făcute publice indicau obținerea aprobărilor pentru retragerea apei și efectuarea remedierilor.

Prin urmare, discuția nu mai poate rămâne doar la aspectul exterior al unor betonări. Există o problemă care a impus verificări și pregătirea unor intervenții. Cauza trebuie stabilită. Dacă verificările arată substituirea materialelor, documente nereale sau decontarea unor lucrări neconforme, problema trebuie analizată și de organele de cercetare penală.

A repara repede nu trebuie să însemne a pierde probele despre ce s-a executat, cu ce materiale și sub a cui semnătură. Sunt necesare constatări tehnice, verificări independente și documentarea tronsoanelor afectate înainte ca intervențiile să facă imposibilă reconstituirea situației.

Cine răspunde și cine plătește?

Au existat intervenții ale autorităților. Așa cum am relatat în articolul despre pierderile de apă de la canalul Vânători, prefectul, reprezentanți ai ISU, ai Sistemului de Gospodărire a Apelor și ai Hidroelectrica au participat la verificări, iar scafandrii au fost implicați în examinarea structurii. Ceea ce lipsește din explicațiile publice este răspunsul complet despre cauză, răspundere și costul remedierilor.

De aici apare și impresia unei clemențe greu de înțeles. Este lipsă de transparență, dezinteres sau beneficiază constructorul de o protecție nevăzută? Nu știm de unde vine această diferență de tratament pe care o percepem față de alte situații în care instituțiile au venit cu controale, sancțiuni și explicații publice.

Hidroelectrica trebuie să explice ce lucrări a acceptat, ce a plătit, ce deficiențe a constatat și cine suportă remedierea lor. Constructorul trebuie să răspundă reclamațiilor privind plățile și calitatea execuției. Garda de Mediu trebuie să lămurească depozitarea materialului, iar ISC trebuie să prezinte concluziile verificărilor care intră în competența sa.

La Vânători nu este suficient să ni se spună că se lucrează sau că se repară. Trebuie să aflăm de ce a fost nevoie de reparații, cine răspunde pentru probleme și cine achită nota de plată. Un proiect de zeci de milioane de lei, realizat pentru siguranța unei infrastructuri energetice, nu poate fi administrat public prin tăcere.

Grămezi de beton spart, reclamații privind subcontractanți neplătiți, suspiciuni asupra materialelor folosite și infiltrații după repunerea apei în canal. La lucrarea de reabilitare a canalului Vânători sunt prea multe întrebări pentru ca instituțiile să se mulțumească doar cu explicația că se intervine și se repară. Vorbim despre o construcție hidrotehnică și despre un contract de zeci de milioane de lei. Tocmai de aceea, răspunsurile trebuie să fie clare, documentate și publice.

Contractul pentru modernizarea și punerea în siguranță a canalului de aducțiune CHE Vânători a fost semnat de Hidroelectrica cu Construcții Hidrotehnice SA Iași la 22 aprilie 2024. Raportarea oficială a Hidroelectrica indică o valoare inițială de 59.061.936,74 lei, fără TVA, și o durată de 36 de luni. Aceasta este valoarea contractului la semnare, nu suma despre care putem spune că a fost deja plătită.

Societatea are ca principal acționar pe Mihai Lupu, cu 42,4481% din acțiuni, potrivit datelor publicate la Bursa de Valori București. Același Mihai Lupu a fost identificat în relatările despre procesul lui Ionel Arsene drept martor denunțător. Așadar, asocierea dintre constructor și denunțătorul lui Arsene are un fundament public. Dosarul lui Arsene privea însă alte împrejurări și alte contracte, nu această lucrare de la Vânători.

Datorii mari înainte de câștigarea contractului

Constructorul nu a intrat în acest proiect fără poveri financiare. Raportarea semestrială pentru 2024 arată că, la începutul anului, societatea avea datorii totale de aproximativ 22 de milioane de lei: 17,71 milioane de lei pe termen scurt și 4,29 milioane de lei pe termen lung. Disponibilitățile bănești raportate erau de aproximativ 107.000 de lei.

Aceste datorii nu pot fi prezentate în bloc drept restanțe la ANAF: firma avea și creanțe, stocuri și alte active. Dar situația ridică o întrebare legitimă despre resursele cu care urma să susțină un șantier de asemenea dimensiuni.

Mai mult, într-un raport al Consiliului de Administrație din august 2026, compania arată că avea o eșalonare fiscală încă din 2023. Societatea susține că a respectat-o și că urma să o stingă integral în 2026. Prin urmare, problema obligațiilor fiscale exista înainte de atribuirea contractului de la Vânători.

Cum a putut primi contractul? Legea achizițiilor sectoriale permite participarea unei firme care beneficiază, în condițiile legii, de o eșalonare la plata obligațiilor fiscale. Datoriile nu înseamnă automat excludere. Întrebarea care rămâne pentru Hidroelectrica este însă una foarte concretă: cum a fost verificată capacitatea financiară reală a constructorului de a duce lucrarea la capăt și de a-și plăti partenerii?

Subcontractanții reclamă că nu mai au bani nici pentru cazarea oamenilor

Potrivit sesizării primite de redacție, încă din timpul execuției, subcontractanți implicați în lucrare se plângeau că nu sunt plătiți și că nu mai au bani nici să își țină oamenii cazați la pensiuni. Dacă se confirmă, aceste afirmații descriu o situație în care presiunea financiară a proiectului a fost împinsă asupra celor care trebuiau să asigure efectiv oamenii, utilajele și munca din teren.

În septembrie 2026, Construcții Hidrotehnice SA a raportat la Bursă existența unei cereri de deschidere a insolvenței, înregistrată la Tribunalul Iași. Compania a susținut că solicitarea privește o creanță comercială contestată, aflată în reconciliere, și că este solvabilă. Explicația societății trebuie consemnată, dar nu ține locul unui răspuns privind plățile reclamate pe șantierul din Neamț.

Cine a fost plătit, cine mai are bani de primit și în ce măsură aceste probleme au afectat ritmul și calitatea lucrărilor? Sunt întrebări la care beneficiarul și constructorul ar trebui să răspundă fără să aștepte ca situația să se transforme într-un nou scandal.

Betonul scos din lucrare, lăsat lângă taluz. Cine verifică?

Fotografiile transmise redacției arată grămezi de fragmente de beton depozitate pe teren deschis, la baza unui taluz, dincolo de un gard. Potrivit sesizării, materialul provine de la această lucrare. Imaginea este greu de împăcat cu ideea unui șantier important, riguros supravegheat.

Este o depozitare temporară prevăzută și autorizată în organizarea de șantier? Cine a aprobat locul, pentru ce cantitate și până la ce termen? Unde trebuie transportat materialul și ce documente atestă gestionarea lui?

Fotografiile nu stabilesc singure caracterul ilegal al depozitării. Tocmai de aceea, Garda de Mediu trebuie să explice dacă situația este conformă și, dacă nu este, ce măsuri a dispus. Nu mi se pare acceptabil ca asemenea grămezi să devină parte din peisaj, iar explicațiile să lipsească.

În Neamț am văzut instituții foarte prompte când a fost vorba despre alte șantiere și alți constructori. Aici, impresia este de liniște și îngăduință. Un contract mare ar trebui să însemne mai multă rigoare, mai multă supraveghere și mai multă transparență.

Suspiciunile privind betonul și infiltrațiile cer răspunsuri tehnice

Sesizarea transmisă redacției reclamă aspectul unor betonări și suspiciunea folosirii unui beton inferior celui cerut. La o construcție hidrotehnică, o asemenea acuzație este foarte gravă. Nu poate fi lămurită prin asigurări generale că lucrarea este în regulă.

Unde este concluzia Inspectoratului de Stat în Construcții? Nu am identificat un rezultat public al unui control ISC care să lămurească punctual reclamațiile privind execuția și betonul folosit. Ce clasă de beton prevedea proiectul, ce material a fost pus în operă și ce rezultate au avut verificările de calitate?

Potrivit relatărilor publice despre situația din octombrie, după repunerea apei în canal, la 5 octombrie, au fost semnalate infiltrații la 7 octombrie, inclusiv către o gospodărie. La 11 octombrie, informațiile făcute publice indicau obținerea aprobărilor pentru retragerea apei și efectuarea remedierilor.

Prin urmare, discuția nu mai poate rămâne doar la aspectul exterior al unor betonări. Există o problemă care a impus verificări și pregătirea unor intervenții. Cauza trebuie stabilită. Dacă verificările arată substituirea materialelor, documente nereale sau decontarea unor lucrări neconforme, problema trebuie analizată și de organele de cercetare penală.

A repara repede nu trebuie să însemne a pierde probele despre ce s-a executat, cu ce materiale și sub a cui semnătură. Sunt necesare constatări tehnice, verificări independente și documentarea tronsoanelor afectate înainte ca intervențiile să facă imposibilă reconstituirea situației.

Cine răspunde și cine plătește?

Au existat intervenții ale autorităților. Așa cum am relatat în articolul despre pierderile de apă de la canalul Vânători, prefectul, reprezentanți ai ISU, ai Sistemului de Gospodărire a Apelor și ai Hidroelectrica au participat la verificări, iar scafandrii au fost implicați în examinarea structurii. Ceea ce lipsește din explicațiile publice este răspunsul complet despre cauză, răspundere și costul remedierilor.

De aici apare și impresia unei clemențe greu de înțeles. Este lipsă de transparență, dezinteres sau beneficiază constructorul de o protecție nevăzută? Nu știm de unde vine această diferență de tratament pe care o percepem față de alte situații în care instituțiile au venit cu controale, sancțiuni și explicații publice.

Hidroelectrica trebuie să explice ce lucrări a acceptat, ce a plătit, ce deficiențe a constatat și cine suportă remedierea lor. Constructorul trebuie să răspundă reclamațiilor privind plățile și calitatea execuției. Garda de Mediu trebuie să lămurească depozitarea materialului, iar ISC trebuie să prezinte concluziile verificărilor care intră în competența sa.

La Vânători nu este suficient să ni se spună că se lucrează sau că se repară. Trebuie să aflăm de ce a fost nevoie de reparații, cine răspunde pentru probleme și cine achită nota de plată. Un proiect de zeci de milioane de lei, realizat pentru siguranța unei infrastructuri energetice, nu poate fi administrat public prin tăcere.

Grămezi de beton spart, reclamații privind subcontractanți neplătiți, suspiciuni asupra materialelor folosite și infiltrații după repunerea apei în canal. La lucrarea de reabilitare a canalului Vânători sunt prea multe întrebări pentru ca instituțiile să se mulțumească doar cu explicația că se intervine și se repară. Vorbim despre o construcție hidrotehnică și despre un contract de zeci de milioane de lei. Tocmai de aceea, răspunsurile trebuie să fie clare, documentate și publice.

Contractul pentru modernizarea și punerea în siguranță a canalului de aducțiune CHE Vânători a fost semnat de Hidroelectrica cu Construcții Hidrotehnice SA Iași la 22 aprilie 2024. Raportarea oficială a Hidroelectrica indică o valoare inițială de 59.061.936,74 lei, fără TVA, și o durată de 36 de luni. Aceasta este valoarea contractului la semnare, nu suma despre care putem spune că a fost deja plătită.

Societatea are ca principal acționar pe Mihai Lupu, cu 42,4481% din acțiuni, potrivit datelor publicate la Bursa de Valori București. Același Mihai Lupu a fost identificat în relatările despre procesul lui Ionel Arsene drept martor denunțător. Așadar, asocierea dintre constructor și denunțătorul lui Arsene are un fundament public. Dosarul lui Arsene privea însă alte împrejurări și alte contracte, nu această lucrare de la Vânători.

Datorii mari înainte de câștigarea contractului

Constructorul nu a intrat în acest proiect fără poveri financiare. Raportarea semestrială pentru 2024 arată că, la începutul anului, societatea avea datorii totale de aproximativ 22 de milioane de lei: 17,71 milioane de lei pe termen scurt și 4,29 milioane de lei pe termen lung. Disponibilitățile bănești raportate erau de aproximativ 107.000 de lei.

Aceste datorii nu pot fi prezentate în bloc drept restanțe la ANAF: firma avea și creanțe, stocuri și alte active. Dar situația ridică o întrebare legitimă despre resursele cu care urma să susțină un șantier de asemenea dimensiuni.

Mai mult, într-un raport al Consiliului de Administrație din august 2026, compania arată că avea o eșalonare fiscală încă din 2023. Societatea susține că a respectat-o și că urma să o stingă integral în 2026. Prin urmare, problema obligațiilor fiscale exista înainte de atribuirea contractului de la Vânători.

Cum a putut primi contractul? Legea achizițiilor sectoriale permite participarea unei firme care beneficiază, în condițiile legii, de o eșalonare la plata obligațiilor fiscale. Datoriile nu înseamnă automat excludere. Întrebarea care rămâne pentru Hidroelectrica este însă una foarte concretă: cum a fost verificată capacitatea financiară reală a constructorului de a duce lucrarea la capăt și de a-și plăti partenerii?

Subcontractanții reclamă că nu mai au bani nici pentru cazarea oamenilor

Potrivit sesizării primite de redacție, încă din timpul execuției, subcontractanți implicați în lucrare se plângeau că nu sunt plătiți și că nu mai au bani nici să își țină oamenii cazați la pensiuni. Dacă se confirmă, aceste afirmații descriu o situație în care presiunea financiară a proiectului a fost împinsă asupra celor care trebuiau să asigure efectiv oamenii, utilajele și munca din teren.

În septembrie 2026, Construcții Hidrotehnice SA a raportat la Bursă existența unei cereri de deschidere a insolvenței, înregistrată la Tribunalul Iași. Compania a susținut că solicitarea privește o creanță comercială contestată, aflată în reconciliere, și că este solvabilă. Explicația societății trebuie consemnată, dar nu ține locul unui răspuns privind plățile reclamate pe șantierul din Neamț.

Cine a fost plătit, cine mai are bani de primit și în ce măsură aceste probleme au afectat ritmul și calitatea lucrărilor? Sunt întrebări la care beneficiarul și constructorul ar trebui să răspundă fără să aștepte ca situația să se transforme într-un nou scandal.

Betonul scos din lucrare, lăsat lângă taluz. Cine verifică?

Fotografiile transmise redacției arată grămezi de fragmente de beton depozitate pe teren deschis, la baza unui taluz, dincolo de un gard. Potrivit sesizării, materialul provine de la această lucrare. Imaginea este greu de împăcat cu ideea unui șantier important, riguros supravegheat.

Este o depozitare temporară prevăzută și autorizată în organizarea de șantier? Cine a aprobat locul, pentru ce cantitate și până la ce termen? Unde trebuie transportat materialul și ce documente atestă gestionarea lui?

Fotografiile nu stabilesc singure caracterul ilegal al depozitării. Tocmai de aceea, Garda de Mediu trebuie să explice dacă situația este conformă și, dacă nu este, ce măsuri a dispus. Nu mi se pare acceptabil ca asemenea grămezi să devină parte din peisaj, iar explicațiile să lipsească.

În Neamț am văzut instituții foarte prompte când a fost vorba despre alte șantiere și alți constructori. Aici, impresia este de liniște și îngăduință. Un contract mare ar trebui să însemne mai multă rigoare, mai multă supraveghere și mai multă transparență.

Suspiciunile privind betonul și infiltrațiile cer răspunsuri tehnice

Sesizarea transmisă redacției reclamă aspectul unor betonări și suspiciunea folosirii unui beton inferior celui cerut. La o construcție hidrotehnică, o asemenea acuzație este foarte gravă. Nu poate fi lămurită prin asigurări generale că lucrarea este în regulă.

Unde este concluzia Inspectoratului de Stat în Construcții? Nu am identificat un rezultat public al unui control ISC care să lămurească punctual reclamațiile privind execuția și betonul folosit. Ce clasă de beton prevedea proiectul, ce material a fost pus în operă și ce rezultate au avut verificările de calitate?

Potrivit relatărilor publice despre situația din octombrie, după repunerea apei în canal, la 5 octombrie, au fost semnalate infiltrații la 7 octombrie, inclusiv către o gospodărie. La 11 octombrie, informațiile făcute publice indicau obținerea aprobărilor pentru retragerea apei și efectuarea remedierilor.

Prin urmare, discuția nu mai poate rămâne doar la aspectul exterior al unor betonări. Există o problemă care a impus verificări și pregătirea unor intervenții. Cauza trebuie stabilită. Dacă verificările arată substituirea materialelor, documente nereale sau decontarea unor lucrări neconforme, problema trebuie analizată și de organele de cercetare penală.

A repara repede nu trebuie să însemne a pierde probele despre ce s-a executat, cu ce materiale și sub a cui semnătură. Sunt necesare constatări tehnice, verificări independente și documentarea tronsoanelor afectate înainte ca intervențiile să facă imposibilă reconstituirea situației.

Cine răspunde și cine plătește?

Au existat intervenții ale autorităților. Așa cum am relatat în articolul despre pierderile de apă de la canalul Vânători, prefectul, reprezentanți ai ISU, ai Sistemului de Gospodărire a Apelor și ai Hidroelectrica au participat la verificări, iar scafandrii au fost implicați în examinarea structurii. Ceea ce lipsește din explicațiile publice este răspunsul complet despre cauză, răspundere și costul remedierilor.

De aici apare și impresia unei clemențe greu de înțeles. Este lipsă de transparență, dezinteres sau beneficiază constructorul de o protecție nevăzută? Nu știm de unde vine această diferență de tratament pe care o percepem față de alte situații în care instituțiile au venit cu controale, sancțiuni și explicații publice.

Hidroelectrica trebuie să explice ce lucrări a acceptat, ce a plătit, ce deficiențe a constatat și cine suportă remedierea lor. Constructorul trebuie să răspundă reclamațiilor privind plățile și calitatea execuției. Garda de Mediu trebuie să lămurească depozitarea materialului, iar ISC trebuie să prezinte concluziile verificărilor care intră în competența sa.

La Vânători nu este suficient să ni se spună că se lucrează sau că se repară. Trebuie să aflăm de ce a fost nevoie de reparații, cine răspunde pentru probleme și cine achită nota de plată. Un proiect de zeci de milioane de lei, realizat pentru siguranța unei infrastructuri energetice, nu poate fi administrat public prin tăcere.