Calendarul gregorian

Calendarul gregorian sau calendarul creştin este acceptat la nivel internaţional ca şi calendar civil. A fost introdus de papa Grigorie al XIII-lea, de unde şi numele calendarului, printr-un decret semnat pe 24 februarie 1582, o bulă papală cunoscută sub numele de Inter gravissimas. Calendarul a fost adoptat mai târziu şi de alte ţări.

Motivaţia introducerii calendarului gregorian a fost aceea că cel iulian presupunea că intervalul dintre echinocţiile de iarnă era de 365.25 zile, cu o eroare de 11 minute in plus. Eroarea a cumulat în timp un interval de 10 zile. Reforma calendarului gregorian a conţinut 2 părţi, modificarea calendarului iulian şi refroma ciclului selenar utilizat de biserică pentru a stabili data Paştelui.

Calendarul gregorian continuă numărarea anilor de la naşterea lui Hristos. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582 și a fost urmată de prima zi a calendarului gregorian, 15 octombrie 1582. Totuși, datele de 5 octombrie 1582 până la 14 octombrie 1582 (inclusiv) sunt încă valide în aproape toate țările, deoarece cea mai mare parte a țărilor catolice n-a adoptat noul calendar la data specificată în bula papală, ci doar câteva luni sau chiar câțiva ani mai târziu (ultima în 1587).

În România, calendarul a fost introdus în 1919. Din acest motiv, între cei care respectă calendarul gregorian şi “cei pe vechi” este o diferenţă de 13 zile.

M.I.