Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Vaduri și-a sărbătorit centenarul

Recent, biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” de la Vaduri a împlinit 100 de ani de la sfințire.

Biserica a fost sfinţită la data de 31 octombrie 1920 de către Mitropolitul Pimen Georgescu.

Prima menţiune despre o o bisericuţă de schit la Vaduri este din anul 1610 când doi calugari de la Mănăstirea Bisericani au ctitorit în locul numit „Pârâul popilor” un locaş mic de închinare din lemn pe temelie de piatră uscată.

Localitatea Vaduri este o aşezare de munte situată la ieşirea râului Bistriţa din defileul muntos, într-o frumoasă depresiune formată între cele două largi vaduri ale Bistriţei de la Pângărăcior şi de la Viişoara, vaduri ce sunt legate de câte două poduri rutiere si de cale ferată, la o distanţă de 9 km în amonte de municipiul Piatra Neamţ. Multă vreme, după spusele bătrânilor, acest sat s-a numit „satul dintre vaduri” pentru că pe aici se făcea legatura cu ţara de sus a Moldovei si cu partea nord-estică a Transilvaniei.

Prima menţiune istorică privind locuitorii acestei aşezări o aflăm într-un hrisov al domnitorului moldovean Petru Rareş care face pomenire despre locuitorii din Braniştea Vadurilor de pe moşia Mănăstirii Bisericani, iar Mitropolitul Dosoftei al Moldovei în referirea sa la viaţa Sf.Chiriac de la Bisericani spune că acesta era născut în Vadurile Bistriţei.

Satul Vaduri fiind aşezat în imediata apropiere a mănăstirilor Bistriţa, Bisericani şi Pângăraţi, locuitorii săi au beneficiat în permanenţa de o binecuvantată înrâurire duhovnicească încât mulţi dintre înaintaşii noştri au îmbrăcat rasa monahală, iar preoţii de la Vaduri întotdeauna au fost fii ai satului.

Prima menţiune despre o o bisericuţă de schit la Vaduri este din anul 1610 când doi calugari de la Mănăstirea Bisericani au ctitorit la locul numit „Pârâul popilor” un locaş mic de închinare din lemn pe temelie de piatră uscată. Această bisericuţă a dăinuit pană prin anii 1726-1730 când pe temelia ei credincioşii de aici au ridicat o altă biserică mai mare cu hramul „Sânzâienelor” deoarece numarul locuitorilor sporise prin venirea mai multor  familii ardelene determinate de  actul samavolnic al uniaţiei din anii 1689-1700. Atunci mulţi fraţi ardeleni au emigrat la fraţii lor de sânge si de o credinţă moldoveni, trecând Carpaţii fie pe Valea Bicazului, a Bistricioarei sau mai sus pe cea a Bârgăului, dovadă că multe familii de aici poartă nume ca: Ungureanu, Ardeleanu, Bârgăuanu, Cojoc sau Oşlobanu.

Biserica ridicată în prima jumătate a veacului al XVIII-lea a dăinuit până când alături de ea a fost ridicată actuala construcţie din piatră de râu si căramidă, lucrare ce s-a făcut prin râvna si stăruinţa vrednicului de pomenire Preotul Gheorghe Bălănescu, între anii 1903-1920, în antrepriza meşterului Carol Zanni.

Biserica a fost sfinţită la data de 31 octombrie 1920 de către Mitropolitul Pimen Georgescu conform pisaniei aflată în pridvorul bisericii:

„Acest sfânt locaș s-a început în anul 1903, sub domnia regelui Carol I și s-a terminat în anul 1920, sub domnia glorioasă a regelui Ferdinand I, fiind mitropolit IPS Pimen și protoiereu PC Sa Econom Popovici, cu cheltuiala bunilor creștini din comuna Vaduri, a Onoratei Case Regale, a onoratei Casei Bisericilor și a tuturor credincioșilor din împrejurimi, sub coordonarea unui comitet: președinte-preot Gh. Bălănescu, Mihail Rotaru învățător-secretar, Ion I. Jitaru-casier. Membri: Ion V. Lupu, Constantin Nistor, Costache Cazacu, Constantin Țifescu,  Constantin Cojoc, Gh. P. Albu, N. Ursache,  Ion I. Cojoc, Ilie Scoruș, I. Andrei, I. D. Oșlobanu.  S-a sfințit la 31 octombrie 1920”.

Din cauza evenimentelor din toamna anul 1944, când satul Vaduri a fost teatru de război, construcţia a avut mult de suferit. Preotul Cristofor Bălănescu, fiul primului ctitor, a demarat lucrările de reparaţii şi restăurări generale. Lucrările s-au încheiat în anul 1951, când sfântul locaş a fost resfinţit de către episcopul Teofil al Romanului, la data de 14 octombrie.

Începând cu anul 1987, la biserica parohială Vaduri au început o serie de lucrări de renovare care s-au finalizat în anul 1996. Aceste lucrări au constat în:reparaţii capitale ale turlelor şi acoperişului, tencuieli noi la interior şi exterior în praf de piatră.

Între anii 1997-2002,  s-a construit clopotniţa, care imită arhitectura bisericii și o masă-altar, unde se oficiază slujbe la marile praznice de peste an. Începe și construirea unei case sociale si de prăznuire la care se adaugă încăperi pentru bibliotecă şi construirea unui pridvor pe partea sudică a bisericii. Se face dotarea cu centrală termică şi inzestrarea cu strane  noi din stejar sculptat, iar încununarea acestor lucrări de renovare capitală s-a realizat la momentul resfinţirii de către P.S.Episcop Calinic Botoşăneanul la data de 6 octombrie 1996.

În ceea ce priveste preoţii slujitori, din cercetarea datelor istorice, se constată că în prima perioadă a existenţei bisericii de la Vaduri, slujirea a fost realizată de către călugării de la Mănăstirea Bisericani, întrucât biserica era construită pe moşia acesteia, Braniştea Vadurilor.

Se cunoaşte că între anii 1840-1850 a slujit preotul Vasile Codreanu şi până în anul 1886 preotul Nicolae Vasiliu, dată la care a fost numit tânărul seminarist de Huşi Gheorghe Bălănescu, originar din Hangu. De-a lungul timpului, până în anul 1928, parohia Vaduri a avut ca filială biserica Oanţu, unde preot slujitor era părintele Vasile Oşlobanu.

Renovările de după anul 1987 s-au realizat dupa numirea vrednicului de pomenire părinte Constantin Bobric, venit de la parohia Valea Viei din Piatra-Neamţ la parohia Vaduri, epitropi fiind succesiv inginer Velicu Stratulat, Alexandru Nemţanu, Pavel Albu şi Dumitru Ursache.

Viaţa spirituală la parohia Vaduri a fost întotdeauna intensă, fapt datorat  preoţilor care pe lângă bagajul lor cultural şi de trăire duhovnicească au adăugat atmosfera Mănăstirilor din apropiere (Bistriţa Pângăraţi şi Bisericani).

Începând cu anul 2004 activitatea pastoral-misionară a parohiei Vaduri I este continuată de către preotul paroh Păduraru-Bobric Mircea, împreună cu membrii Consiliul şi Comitetul parohial.

sursa: monografia Parohiei Vaduri I