Biblioteca Academiei Romane si comorile patrimoniale detinute

Academia Română, fondată pe 1/13 aprilie 1866, nu a fost concepută ca un muzeu depozitar de colecţii de artă, antichităţi sau rarităţi pentru scopuri educaţionale. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, Academia a acumulat o parte semnificativă a patrimoniului cultural român, şi din acest motiv, pe 10 noiembrie 1898, Biblioteca Academiei a devenit bibliotecă publică pentru cercetători. Rolul bibliotecii este acela de a oferi documente spre cercetare în toate domeniile cunoaşterii.

Din 1867 şi până astăzi, Biblioteca Academiei a însumat peste 7 milioane de cărţi, 50000 de titluri de publicaţii periodice, 4.5 milioane de microfilme şi microfişe. Pentru o perioadă lungă de timp, Biblioteca Academiei a funcţionat ca Bibliotecă Naţională, fiind responsabilă de conservarea patrimoniului provenit în baza legii depozitului legat. Această lege impunea editorilor trimiterea unui număr de exemplare cu titlu gratuit in vederea creerii unui depozit de documente care să fie conservat pentru ca generaţiile viitoare să aibă o idee generală despre trecut. Cititorii nu au acces decât în cazuri de forţă majoră la acest depozit. Aceste colecţii insumează câte un titlu din fiecare document publicat pe raza ţării sau de români în afara graniţelor.

Colecţia de documente conţine primul document tipărit de Macarie în 1508, un Liturghier slavon.   Aşadar, Biblioteca Academiei a devenit depozitarul a celor mai vechi cărţi tipărite în ţară, 13000 de volume de manuscrise vechi, 71000 de manuscrise moderne în mai multe limbi, 600000 de documente istorice, peste 200 de arhive ale unor personalităţi ale culturii române, 543000 de corespondenţe şi autografe ale unor oameni de cultură celebri. Colecţiile bibliotecii conţin, de asemenea, picturi, gravuri, fotografii şi negative, hărţi şi atlase, medalii, monede, fonduri filatelice.

M.I.