Barajul necunoscut de la Săvinești din Neamț

În spatele platformei industriale de la Săvinești, departe de circulația drumurilor naționale și județene, se află un loc ferit de privirile celor care traversează zona. Aici, la capătul canalului care vine dinspre Piatra-Neamț, se găsește „barajul” de la Săvinești. În documentele tehnice poartă numele de Centrala Hidroelectrică Vânători și are patru turbine. Este una dintre amenajările care leagă povestea Bistriței de istoria industrială a județului Neamț.

Despre Săvinești s-a vorbit mult prin numele combinatelor sale, prin produsele care plecau de aici și prin oamenii care și-au petrecut viața în schimburile uzinelor. În această poveste, apa își are locul ei. Înainte să ajungă la instalațiile industriale sau să plece mai departe, spre alte localități, ea putea fi folosită pentru a produce electricitate.

Pentru a înțelege locul, trebuie urmărit drumul apei înapoi, către Piatra-Neamț. Alimentarea amenajării se face din acumularea Reconstrucția, de unde apa Bistriței este dirijată pe canal. Aducțiunea către hidrocentrala Vânători măsoară aproximativ 10,4 kilometri și, potrivit Hidroelectrica, a fost pusă în funcțiune în 1963. Au trecut de atunci mai bine de șase decenii.

Canalul este o construcție gândită pentru a conduce apa până la punctul în care diferența de nivel poate fi transformată în energie. La capătul său se află camera de încărcare și centrala propriu-zisă. De aceea, ceea ce este numit, în vorbirea obișnuită, „barajul de la Săvinești” este, tehnic, o hidrocentrală pe derivație. Barajul Reconstrucția se află în amonte, la Piatra-Neamț, în zona de alimentare a canalului.

În centrala de la Săvinești, apa pune în mișcare patru turbine de tip Kaplan, cuplate la generatoare. Împreună, hidroagregatele au o putere instalată de 14 megawați. Mișcarea apei devine astfel energie electrică, printr-un mecanism pe care construcțiile de beton îl ascund privirii celui aflat în exterior.

Documentația Hidroelectrica indică pentru CHE Vânători o energie medie anuală de 60 de gigawați-oră, echivalentul a 60 de milioane de kilowați-oră. Este un reper care arată dimensiunea energetică a amenajării. Producția efectivă variază de la un an la altul, în funcție de apa disponibilă și de perioadele în care instalațiile pot funcționa.

Drumul apei continuă după trecerea prin turbine. În aval se succed hidrocentralele Roznov, Zănești, Costișa, Buhuși și Racova. Apa este folosită din nou, la alte căderi de nivel. Privită astfel, centrala de la Săvinești este o treaptă într-un sistem mai mare, construit de-a lungul văii Bistriței.

Legătura cu platforma industrială apare și în documente. Un raport oficial al Hidroelectrica din ianuarie 2016 consemnează semnarea unui contract pentru furnizarea apei către Fibrexnylon Săvinești, din canalul de aducțiune al CHE Vânători. Același raport menționează un contract de alimentare cu apă a societății Ga Pro Co Chemicals, din bazinul de liniștire al centralei.

Aceste însemnări administrative spun, în felul lor, o parte din povestea locului. Canalul și hidrocentrala aveau legături concrete cu activitatea uzinelor din apropiere. Apa producea energie și asigura resurse pentru industrie. Istoria combinatului Azochim de la Săvinești și a platformei industriale poate fi privită și prin această infrastructură, mai puțin vizibilă decât halele și coșurile uzinelor.

Timpul se vede însă și în lucrările hidrotehnice. Într-o documentație din 2021, Hidroelectrica descria degradări ale betonului, probleme de etanșare și infiltrații pe traseul aducțiunii și în zona camerei de încărcare. Întreținerea unui asemenea sistem presupune lucrări la canal, la diguri și la instalațiile care controlează apa.

Pentru perioada 2025–2027 a fost anunțat un program de modernizare și punere în siguranță a canalului Vânători. Graficul comunicat în februarie 2026 prevedea inclusiv etape cu golirea aducțiunii și oprirea temporară a amenajării din aval. Grija pentru acest canal privește, așadar, un întreg șir de hidrocentrale.

Barajul de la Săvinești merită un loc în povestea județului. El adaugă istoriei combinatelor un capitol despre apă, energie și despre lucrările care au făcut posibilă dezvoltarea industrială a văii. Dincolo de numele tehnic, rămâne imaginea unei amenajări retrase din calea drumurilor principale, unde Bistrița a primit un traseu construit de oameni și un rost măsurat în electricitate.