AUR a scăpat de sabotorul Claudiu Târziu
S-a zvonit că Târziu a fost suspendat, apoi s-a spus că nu și până la urmă se pare ca a fost. Ce s-a întâmplat, de fapt? Simplu: AUR a avut o fisură internă chiar în mijlocul campaniei, iar Târziu a ales momentul perfect pentru a-și înfige cuțitul în propria echipă.
Nu știm să vă spunem cine are dreptate – Simion sau Târziu – dar știm sigur că ce a făcut Claudiu Târziu nu se face. Nici în politică, nici într-o echipă de fotbal, nici în vreo gașcă de prieteni. Când partidul e în campanie, când toți trag la rame, tu – unul dintre cei mai vizibili oameni din partid – te apuci să dai găuri în barca electorală? Asta nu e disidență, e sabotaj.
Dacă avea ceva de împărțit cu Simion, putea s-o facă în culise, înainte de startul cursei sau după ce se termină. Dar să tragi frâna de mână în plin sprint, să începi să dai din casă și să-ți speli rufele în public, doar pentru că nu ți-a convenit cum s-au împărțit scaunele și aplauzele? Asta e pur și simplu un gest de egocentrist sabotor.
Claudiu Târziu nu a fost un simplu nemulțumit. A fost un om care, în loc să-și apere echipa, a ales să o slăbească în fața adversarilor. Într-o bătălie electorală, astfel de gesturi nu sunt doar lipsite de loialitate, ci și de logică. Dacă voia să dovedească ceva, a ales momentul cel mai prost posibil – și tocmai de aceea, AUR poate spune că s-a eliberat de o povară care risca să-i saboteze campania din interior.
I.R.
