Au promis reformă, pregătesc austeritate: adevăratul plan USR și Nicușor Dan iese la iveală
Într-o postare care pare să fi scăpat de sub controlul consultanților de imagine, fostul ministru USR al Economiei, Claudiu Năsui, a enumerat sec și rece câteva cheltuieli bugetare „care pot fi tăiate”. Postarea a fost întâmpinată cu aplauze de fanii austerității și de cei care cred că statul e doar o vacă de muls. Dar dacă aceste măsuri s-ar aplica de mâine dimineață, ce s-ar întâmpla cu economia reală a României? Câte firme s-ar închide? Câte locuri de muncă ar dispărea? Și mai ales, ce mesaj s-ar transmite unei societăți deja împinse spre limite?
Primul punct propus de Năsui este tăierea PNDL și a altor programe prin care firmele de construcții din România supraviețuiesc. Aparent „pentru firmele de partid”, în realitate aceste programe finanțează reabilitări de drumuri, școli, spitale și canalizări în sute de localități care nu au alt acces la fonduri. Dacă cele 16 miliarde de lei alocate anual prin aceste programe ar dispărea brusc, mii de șantiere s-ar închide peste noapte. Estimările realiste arată că cel puțin 8 până la 10 miliarde de lei sunt injectați direct în economia privată — către constructori, subcontractori, furnizori de echipamente, transportatori și alții. Asta înseamnă o pierdere masivă de activitate economică și aproximativ 50.000–70.000 de locuri de muncă afectate. Într-o țară în care industria construcțiilor e printre puținele sectoare încă funcționale, o asemenea decizie ar fi sinucigașă.
Următoarea pe lista de „economii” sunt cele 12 miliarde de lei în subvenții și scheme de afaceri, adică fonduri pentru IMM-uri, startup-uri și afaceri care au reușit să se mențină pe linia de plutire în pandemie și inflație. Fără aceste mecanisme — precum Start-Up Nation, IMM Invest sau granturile pentru digitalizare — mii de afaceri ar fi murit în 2021–2023. Tăierea lor bruscă înseamnă că zeci de mii de firme mici ar fi lăsate în aer, cu credite neplătite și fără sprijin pentru adaptare. Pierderea în economia privată ar fi de cel puțin 4–6 miliarde de lei, iar numărul locurilor de muncă afectate ar putea ajunge rapid la 30.000–50.000. Asta într-un sector care angajează o parte importantă din tinerii cu inițiativă și din oamenii care încă mai cred în ideea de antreprenoriat în România.
Pensii speciale — eterna temă electorală. Aproximativ 11 miliarde de lei ar fi tăiate prin eliminarea acestora, excluzând pensiile militare. Moral? Posibil. Eficient economic? Depinde. Acești bani nu dispar într-un vid, ci sunt cheltuiți în economie: restaurante, imobiliare, turism, servicii private. Odată scoși din circuit, consumul scade, în special în orașele mari. Estimarea realistă a pierderii în economie este de 2–3 miliarde de lei, iar numărul locurilor de muncă afectate, în special în servicii și retail de lux, ar fi undeva sub 5.000. Nu e dramatic, dar nici nesemnificativ.
Subvențiile pentru partide, în valoare de 814 milioane lei, sunt un punct sensibil. Într-o țară în care încrederea în clasa politică e la pământ, e greu de explicat de ce finanțăm partide cu sume de ordinul sutelor de milioane. Dar aceste sume nu ajung doar în conturi de partid — ele susțin agenții de PR, firme de producție video, tipografii, evenimente, jurnaliști, echipe tehnice. Tăierea lor ar produce un efect în lanț, cu o pierdere economică estimată de circa 0,5 miliarde lei și desființarea a circa 2.000–3.000 de locuri de muncă în industrii colaterale.
Un alt punct pe listă este acoperirea pierderilor din companiile de stat — 3 miliarde de lei. Este ușor să spui că aceste „găuri negre” trebuie lăsate să moară, dar unele dintre aceste companii asigură servicii publice vitale — transport, energie, poștă. Dacă se oprește finanțarea, se oprește și funcționarea. Zeci de mii de oameni din zonele rurale și izolate depind de aceste servicii. Estimările arată că 10.000–15.000 de locuri de muncă ar fi desființate sau afectate imediat, și cu ele, alte mii din firmele care le furnizează servicii sau echipamente.
Tăierea de 2,4 miliarde lei pentru capitalizarea CEC Bank și EximBank pare o măsură tehnocrată, dar are impact profund. Aceste instituții nu sunt doar bănci, ci instrumente strategice prin care statul finanțează IMM-uri, exporturi și investiții. Fără acest capital, multe afaceri românești nu ar mai avea acces la credite ieftine și garantate. Pierderea economică indirectă e estimată între 1 și 1,5 miliarde lei, cu până la 10.000 de locuri de muncă afectate.
Aparent absurdă este și includerea celor 2,7 miliarde de lei pentru investiții „care nu sunt din fonduri europene sau armată” pe lista tăierilor. Aici vorbim despre proiecte locale — centre culturale, săli de sport, clădiri administrative — care nu atrag bani europeni dar sunt utile comunităților. Eliminarea acestor investiții înseamnă oprirea șantierelor în zeci de județe. Pierderea economică poate ajunge la 2 miliarde de lei, iar efectul în forța de muncă e de ordinul a 10.000–15.000 de persoane.
Una dintre cele mai curioase propuneri e desființarea celor 174 de academii, oficii și stațiuni de cercetare, care costă 2 miliarde lei. Aparent parazite, în realitate multe din aceste structuri fac muncă aplicată în agricultură, mediu, cercetare medicală, uneori colaborând cu universități sau ministere. Aproximativ 10.000 de oameni ar fi concediați direct, plus încă 5.000 din zona furnizorilor și partenerilor privați.
Iar în final, voucherele de vacanță. Tăierea acestora înseamnă 1 miliard de lei economisiți pe hârtie, dar și 1,5–2 miliarde pierduți în turismul intern. Voucherele susțin direct turismul românesc, în special în extrasezon. Sejururile plătite cu vouchere nu ajung în Grecia sau Austria, ci în Herculane, Băile Felix, Sovata, Eforie sau pensiuni din Apuseni. Aproximativ 10.000–12.000 de locuri de muncă sunt susținute direct de acest mecanism, de la cameriste la ghizi, de la bucătari la transportatori.
În total, aplicarea bruscă a acestor măsuri ar însemna o pierdere economică anuală între 20 și 25 de miliarde de lei, adică peste 1% din PIB, și dispariția a cel puțin 150.000 de locuri de muncă din România. Și poate cel mai important, o scădere a încrederii în orice formă de reformă, dacă aceasta e aplicată doar cu bisturiul contabil și fără un plan de reconstrucție.
Reforma reală nu înseamnă doar tăiat pixuri și scos rânduri din buget. Înseamnă regândire, tranziție, responsabilitate. Cifrele nu mint, dar pot fi folosite să spună doar o parte din adevăr. Iar România a mai fost îngenuncheată o dată de o reformă contabilă fără inimă — și încă se resimte.
I.R.
