Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim; Sf. Mc. Acachie și Codrat

Sfânta Cruce s-a arătat pe cerul Ierusalimului în anul 351, în ziua Cincizecimii, pe 7 mai.
„Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit și s-a întins Crucea cu lungimea sa, ajungând până la muntele Eleonului, care este departe de la Golgota ca la cincisprezece stadii; și se potrivea lățimea Crucii cu lungimea sa. Iar frumusețea ei era atât de împodobită, încât se asemăna cu fața curcubeului, atrăgând astfel privirea tuturor către ea„. (Viețile Sfinților)
Semnul minunat al Sfintei Cruci a apărut într-o perioadă extrem de încordată pentru biserica, atunci când erezia ariană, condamnată de Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), era susţinută de împăratul Constanţiu (337-361), fiul şi urmaşul lui Constantin cel Mare.
Patriarhul Chiril a inștiințat de această minune pe împărat, spunându-i că mulți dintre cei care au văzut această minune, bătrâni sau tineri, credincioși sau păgâni, au mers în biserică și lăudau pe Domnul nostru Iisus Hristos, a cărui putere a săvârșit această minune.
Atunci mulți iudei și păgâni au început să creadă în Domnul Iisus Hristos și s-au botezat.

Tot astăzi sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Acachie și Codrat.
Sfântul Mucenic Acachie, a pătimit în timpul persecuției împaratului Maximian (285-305), când nu numai creștinii erau urmariți și uciși pentru credința in Hristos Domnul, ci și ostașii din armata romană erau spionați și supuși supliciilor.
Acachie era originar din Nicomidia (Asia Mică), centurion (sutaș) în armată. Făcea parte din cohorta Martisia a tribunului Firm care își verifica soldații asupra credinței. Acachie i-a mărturisit că este creștin.
Încercările tribunului de a-l face să renunțe la credința creștină au fost zadarnice. Acachie a refuzat orice fel de amăgire pentru a jertfi zeilor.  În cele din urmă a fost bătut cu cruzime și aruncat în închisoare, unde a stat timp de șapte zile. Adus din nou la judecată a fost condamnat la moarte și decapitat.

Sfântul Mucenic Codrat era originar tot din Nicomidia și a pătimit în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (252-260). Mărturisind pe Mântuitorul Iisus Hristos în fața antipatului Nicomidiei, a fost supus multor chinuri.
A fost trimis in Apolonida și pe urmă în Ermupole, unde a primit moarte martirică.