Ar trebui să învețe și alții lecția primarului de la Zănești

Primarul de la Zănești, Ioan Filip, a fost inițial reținut și acum este inculpat într-un dosar de corupție. Foarte încăpățânat, nu a demisionat, nu a făcut pasul înapoi și a continuat să țină atenția publică asupra lui. Până la urmă, mandatul i-a încetat prin ordin al prefectului.
Dar nu despre asta vrem să vorbim acum. Nu acesta este, de fapt, subiectul. Subiectul este cum ajunge un om care a avut putere, voturi, prieteni, influență și rezultate să se prăbușească aproape singur, iar în jurul lui să rămână, dintr-odată, foarte multă liniște.
Mult timp, Ioan Filip a fost genul de politician cu care alți politicieni voiau să facă poze. Era primarul lângă care se așezau mulți, pentru că Zăneștiul aducea voturi, iar el avea imagine de gospodar. Mult timp a fost apreciat în comunitate, altfel nu ar fi câștigat atâtea mandate. Mult timp a avut în jurul lui oameni, apropiați, prieteni, colaboratori, cunoscuți și profitori care gravitau lângă putere cât timp puterea producea avantaje.
După un timp, ca mulți primari care uită că funcția publică nu este proprietate personală, a intrat, potrivit acuzațiilor DNA, într-o zonă din care se iese foarte greu. Dacă faptele se confirmă în instanță, el trebuie să plătească. Fără discuție. Funcția publică nu este moșie, banii publici nu sunt bani de împărțit între prieteni, iar contractele unei primării nu pot fi tratate ca o masă la care fiecare își ia partea.
Dar lecția mare este alta.
Din punctul nostru de vedere, problema lui Filip nu a fost doar dosarul. Problema lui a fost că, la un moment dat, a stat la masă cu oameni care, cât timp le-a fost bine, i-au fost aproape. Iar când s-a schimbat tabla împărțirii, când unii au vrut mai mult, când s-au rupt înțelegerile sau interesele, lucrurile s-au întors împotriva lui. Așa se întâmplă de multe ori în zona gri a administrației: nu te prinde mereu „filmul cu procurori și investigații spectaculoase”, ci te “dau în primire” cei cu care ai stat la aceeași masă.
Asta ar trebui să înțeleagă mulți primari, viceprimari, șefi de instituții și politicieni locali: oamenii cu care faci combinații nu sunt prieteni. Sunt doar oameni care stau lângă tine cât timp au ceva de câștigat. Când nu mai au, când se sperie, când sunt chemați să dea explicații sau când vor și mai mult, primii care te vând sunt exact cei care ieri îți zâmbeau.
Dincolo de acuzațiile pentru care justiția trebuie să decidă, cazul Filip mai arată ceva urât: singurătatea omului căzut.
Acest om a ajutat mulți oameni. De la oameni simpli până la politicieni. A sprijinit, a deschis uși, a împins proiecte, a rezolvat probleme, a stat la discuții, a ajutat comunitatea și a ajutat oameni care astăzi nu mai știu nici măcar să spună că l-au cunoscut. Când au venit problemele cu DNA-ul, 99% i-au întors spatele.
Nu am văzut aproape pe nimeni ieșind public să spună un lucru simplu și omenește corect: justiția să își facă treaba, faptele să fie pedepsite dacă se confirmă, dar omul acesta nu a fost doar ce scrie în dosarul lui. A fost și primarul care a făcut lucruri în Zănești. A fost și omul care a ajutat. A fost și politicianul care a avut rezultate. A fost și prietenul multora care astăzi tac.
Nu era nevoie să îl apere cineva spunând că este nevinovat. Asta o decide instanța. Dar era loc pentru puțină decență, pentru puțină memorie și pentru puțină omenie. În schimb, mulți dintre cei care ieri îi stăteau la masă se învârt astăzi ca vulturii, așteptând să vadă ce mai pot lua din ce a rămas.
Și atunci trebuie spus clar: Ioan Filip are un dosar grav. Acuzațiile sunt grave. Dacă faptele se confirmă, trebuie condamnat. Dar asta nu înseamnă că trebuie ștearsă cu buretele întreaga perioadă în care Zăneștiul s-a schimbat vizibil.
În mandatele sale, în comuna Zănești s-au făcut lucruri pe care alte comune, unele mai mari și cu bugete mai generoase, nu au reușit să le facă.
S-au modernizat școli. S-a investit în educație. S-au renovat clădiri. S-au făcut proiecte cu fonduri europene. Copiii buni la învățătură au fost premiați de Primărie și Consiliul Local. S-a făcut un dispensar modern. S-a construit sau modernizat infrastructură sportivă, de la sală de sport până la teren de fotbal. S-au extins sau realizat rețele de apă, canalizare și gaz. S-au asfaltat drumuri. S-au refăcut trotuare. S-a renovat căminul cultural. S-a făcut bibliotecă. S-au montat sisteme de supraveghere video. S-au cumpărat utilaje pentru întreținerea drumurilor și a spațiilor verzi și multe altele.
Pe scurt, Zăneștiul nu a stat pe loc.
Asta nu îl absolvă de răspundere. Asta nu șterge acuzațiile. Dar nici nu putem accepta ipocrizia celor care, după ce ani de zile au profitat de imaginea lui și de puterea lui, astăzi se prefac că nu a existat.
Un om poate să greșească grav și, în același timp, să fi făcut lucruri bune pentru comunitatea lui. Un primar poate să merite sancțiune penală, dacă instanța stabilește vinovăția, și totuși să rămână în istoria unei comune cu proiecte reale. Adevărul nu trebuie mutilat nici într-o direcție, nici în cealaltă.
Cariera politică a lui Ioan Filip este, cel mai probabil, terminată. Urmează vremuri foarte grele pentru el. Și, din păcate, pare că nu a învățat pe deplin lecția propriilor greșeli. În încercarea de a ieși la suprafață, riscă să se agațe tot de oameni care îl vor afunda și mai tare. Dar acestea sunt deciziile lui. Faptele lui. Răspunderea lui.
Pentru ceilalți însă, lecția este simplă.
Nu vă mai credeți invincibili când aveți voturi.
Nu confundați primăria cu propria curte.
Nu confundați pe cei care stau la masă cu voi pentru combinații cu prietenii.
Nu uitați că cei care vă împing azi la combinații vor fi primii care vor da declarații mâine.
Nu uitați că, atunci când vine necazul, poza de campanie se șterge repede, prietenia dispare și rămâneți singuri în fața procurorilor, a instanței și a propriei conștiințe.
Asta este lecția primarului de la Zănești.
O lecție dură, tristă și foarte utilă pentru mulți alții.
Iosub Robert